intre timp m-am pleostit

dar de dimineata, pentru ca am avut ocazia sa ma trezesc devreme, viata parea altfel.

la 9 fara ceva, mergeam grabita spre hotelul howard jonhson, la o intalnire.

si mergand eu asa spre lahovari, mi-am dat seama ca aveam suficienta energie pentru a ii pocni pe oameni direct cu talpa peste fata, nu doar cu pumnul.

de obicei, cand merg pe strada, imi imaginez inevitabil ca ii pocnesc pe cei din jurul meu. le car intr-una pumni peste fata cu o voluptate care ma face sa zambesc. nu stiu daca se vede ce facem eu si imaginatia mea, dar sigur imi place la nebunie.
ideea e ca azi dimineata eram suficient de odihnita incat sa fac efortul de a manevra o miscare de karate care sa-mi permita sa-i lovesc ridicand piciorul, cu talpa in fata, asa cum am spus.

si nici macar nu trebuie sa am muzica in urechi. dar daca e muzica, efectul e si mai racoritor.

pur si simplu ii pocnesc pe majoritatea, fara preferinte. toti o merita. e fun si vine de la sine:)

my pleasure

"i wonder if a memory is something you have or somenthing you've lost"

gena rowlands in woody allen's another woman - when he was still making movies




ma indopam cu rennie, complet infranta si, in bezna, m-am oprit pe mgm. dupa douazeci de minute in care mi-am dat seama ca vad un woody allen, fara ca el sa apara, genericul a venit dupa cuvintele astea. nu se stie clar de ce, dar m-am sculat din chinuri, am facut cativa pasi (efort suprem, negociam cu mine pana si drumul pentru spalatul pe dinti)am luat macul in pat si am postat.
si m-am mirat.
unele cuvinte ma obliga sa le notez aici cu atata voluptate.
ma intreb de ce.
fara sa verific, am impresia ca se aleg numai cele legate de nostalgie si de trecut.

pentru ca e cel mai lacrimogen, nu? pentru ca s-a dus si nu mai este si nici nu va mai fi
oricum, important e ca in momente ca asta, simt placerea de a avea blog.

noapte buna:)
house of cards pe vh1. radiohead ma gasesc mereu cand trebuie sa dorm singura

love

moments

cand un iubit mi-a zis "tu esti mai frumoasa decat ea" (catrinel menghia)

cand tata a ripostat catre fetitele (eu si sora-mea) care se hilizeau in fata televizorului pentru ca un comentator se extazia ca un jucator era insurat cu verisoarea unei miss italia or smth "pai daca vara ei e miss, nici ea n-o fi vreo cazatura"

cand un alt iubit mi-a povestit despre un trip "ma plimbam pe stradute, ploua marunt, iar eu imi dadeam raspunsul inainte de a-mi pune intrebarea"

mama cand m-a invatat ceasul si "sur le pont d'avignon"

nu le uit, nu tin sa mi le amintesc si totusi ele sunt mereu acolo. iar altele sunt sterse, dar stiu sigur ca s-au intamplat.

in viata mea nu ma va amuza ceva mai mult decat primul.
urmeaza la amuzament al doilea.
al treilea e pur si simplu memorabil
iar mama e de atata timp o amintire

sa nu uit de ally mcbeal - faza in care ea vede un tip si din gura ei tasneste o mare mare si imensa limba spre tipul cu pricina - exemplar

o renta mica de-as avea

o renta mica si nevinovata mi-ar placea! cat sa nu mai muncesc gunoaie toata ziua si cat sa fiu in forma pentru ce VREAU sa fac.

am invatat de la cristi cate minunatii se pot face si cat efort e necesar pentru a pune pe hartie o poveste. ce pacat ca las sa mi se aspire toata energia in alta parte.
oricum.
ori sunt eu prea stupida, ori e subiectul tembel, ori chiar nu se poate si BS si alt articol in acelasi timp, ori, ori.

pentru ca ceva nu iese. si e frustrant.

abia astept sentimentul

stop joc

imi faceam curat in bookmarks si am gasit asta, in timp ce pe tv rulau imagini cu stefan iordache si vestea despre el.



trebuie sa mai fie si altceva, undeva.

autumn under my skin

nu stiu daca a venit in vizita sau se instaleaza definitiv pentru lunile urmatoare, dar mie imi place muuuuuuuuult de ea. asta si pentru ca nu m-a udat, inca.
cand ploua,nu-mi prea place, decat daca sunt bine ferita de apa. altfel, prefer sa inghet pe bicicleta, dar pe uscat:)

apoi strugurii, prunele, merele, yammmmy. iar vinul rosu se bea altfel:)
sa nu uit de must !

daca nu ne uitam la haine, e grozav!

ogilvy pentru WWF la adfel

why is everything bothering me so damn much?

it hurts
is sad
and i can't wait
it to
go away
and never
come
back
and all the
time
i have to
pretend
and i'am
not good
at it



he also got tired off doing this all the time

daca stellan skarsgård poate, am putut si eu

cateodata imi iese, am dorinte bune, capricii desavarsite.
un film de una singura la studio, pure joy!

atatia oameni dispusi sa se autoironizeze, mamma mia!

chiar daca anii trec si iti schimba fizionomia, miscarile si perceptia asupra lumii.
poti sa te distrezi in continure. mai e viata, acolo.
sa-l ia naiba pe houellebecq cu ideile lui.
nu or fi toti firth, brosnan, skarsgard sau streep, dar daca nu renunti la umor si stii sa nu te iei in serios, se poate trai excelent si dupa 40 sau 50 de ani.

vesti bune pentru mine care nu imi mai pot spune varsta in public si nici altfel:D
shitty shitty stuff:)))

nu-l puteam rata pe firth. pe langa bridget jones, un deliciu sincer, ramane pride and prejudice, un fel de samanta din care a crescut o parte din my british fetishism:)))

cum sa nu vad eu ce mai face firth acum?

apoi, stiam ca versurile abba au o intrebuintare inca nedescoperita.

chiar daca mi se trage de la un mare fake, ce m-as face fara senzatiile astea din timpul unui film care imi dezamorseaza orice tensiune din creier? pana ajung piftie de incantare

as fi vrut sa fiu actrita
as fi vrut sa fiu cantareata
as fi vrut sa fiu dansatoare
as fi vrut sa fiu scriitoare
as fi vrut sa fiu explorator
as fi vrut sa fiu artist grafic
as fi vrut sa fiu fotograf

in ordinea asta

my kind of music

cat de minunat si deplin este sa pedalezi de la inaltimea celor mai alambicate ganduri.
toamna si vara isi fac loc in pigmentul frunzelor, soarele arde mai timid, iar aerul e mai curat pentru ca e duminica si drumul e mai liber ca niciodata. si ai timp sa lasi gandurile sa se contureze. chiar daca nu am curaj sa ascult muzica in timp ce sunt pe bicicleta, am descoperit ceva mult mai viu, muzica mea interioara.
seara ma culc tarziu, tarziu, sclava serialelor care mai de care mai captivante, dimineata ma trezesc in chinuri, ziua trece fara prea mult ragaz mediatativo creativ.
dar minutele de pedalat sunt unda verde pentru revelatii si alte minunatii. port conversatii metale cu toti oamenii de care nu am timp, visez cu ochii deschisi la toti cei de care nu o sa (mai) am parte, fac planuri si imi vin idei. e asa de placut.

sper ca toata reveria asta sa nu intre cu tot cu mine si cu lilla in botul unui autobuz alb cu negru sau in barbaria oricarui alt fel de masina oarba.
chiar sper.


good old beautiful moby

eu zic ca ma tin bine, dar uneori nu mai pot

uite asa, nu mai pot.
n-am nimic inteligent de spus sau de aratat.
si totusi, greselile de spelling ma scot din minti. ale mele.
poate ca daca nu ar fi existat messengerul as fi fost scutita de autoevaluarea asta exasperanta. dar asa, in fiecare zi, ore bune pe zi, cred:d, am ocazia sa vad cat de handicapata sunt. hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh
mereu e ami in loc de mai. iar asta e cea mai constanta si dragalasa dintre toate. puhoi de cuvinte pocite. de asta sunt cu siguranta in stare.


noroc ca din cand in cand exista gabi, un coleg care are biroul undeva pe randul din spatele meu(suntem insiruiti pe randuri, calculator langa calculator). mereu blochez impreuna cu mihaela, colega fix din spatele meu, drumul ingust dintre randuri, pentru ca scaunele noastre se unesc si nimeni nu mai poate trece.
dupa ce m-a busit de cateva ori pentru ca nu avea loc sa treaca, fapt care m-a determinat sa ma victimizez subtil, azi, gabi s-a oprit, a stat si a spus incet: ana, acum incerc sa trec. :)))))
duamne ce bine e sa razi pur si simplu, dar sa si simti ca ai de ce.
ei, daca nu se intelege exact ce am vrut eu sa zic, imi pare rau.

nu m-am mai dat pe you tube de luni de zile

nu-mi place videoclipul asta deloc deloc. dar ieri am avut un ipod imprumutat si am ascultat melodia asta de cateva ori, una dupa alta. bine, poate si playlistul ala are nevoie de schimbari urgente:))

closed to brandon flowers, michael stipe & superman

da, da, da, closed nu close. chiar daca nu exista, cuvantul ala spune multe lucruri. imi spune mie, pentru ca eu le simt:)

dizzy like crazy

si maratonul numit vacanta s-a incheiat, iar efectul este unul pozitiv. ceea ce ne bucura tare si ne lasa un pic blocati. adica eu ce mai fac acum?
trebuie sa o iau de la capat?
se pare ca da!
ciudat cum nu ma simt in stare. nu cred ca bateriile pentru my every day life s-au incarcat, ci altele, pentru o alta viata.
as vrea sa construiesc si viata aia daca tot am bateriile incarcate strict pentru ea.


looooooooove

acordeon + chitara = complete love

bucata care imi place cel mai mult din piesa

televizorul meu incepe sa presteze ROI (return of investment). aseara am vazut 5X2.
asa intamplator pe tvr 1.
credentials lui cosmin ca am inceput sa fiu atenta si sa-l urmaresc pana la capat.

si am descoperit un paulo conte. acelasi care ma enerva in camera roz pe care o pazeam la carturesti. nu intelegeam de ce avem in rafturi tone de albume in o mie de editii paulo conte.
i hated the guy. muzica pentru pensionari.
numai ca se intampla sa aiba piesa asta care mi-a redeschis gustul pierdut, pierdut pentru muzica, o alta drama recenta de a mea.
cand urmaream filmul, foarte dragut si el in sine si sexy, n-am mai vazut de mult un film care sa imi inspire ca e sexy. asta si pentru ca ma uit la midsumer crime si acolo numai despre sexy nu poate fi vorba.
asa, initial credeam ca e comparabila coloana sonora cu nate king cole-ul folosit de wong kar way in in the mood for love.
oricum, azi la job, tranzactiile globale au mers mult mai usor cu sparring partner in heavy and loudly rotation.

extrem de tare si incredibil de aproape

"e tragedia iubirii, cel mai mult iubesti lucrurile de care iti e dor"
:D

pana la un moment dat

lui oskar ii scria bunica lui

"imi pare rau ca, pentru a invata sa traiesti, ai nevoie de-o viata intreaga, oskar'.

luna and the stellar cat

cand am vazut a doua oara povestea, mi-am dat seama ca e cel mai frumos fel in care as putea fi si eu descrisa. asa am fost. m-am gasit acolo. sper sa nu imi mai doresc mereu ce n-am si cand am, sa nu mai vreau ori inapoi, ori altceva.

si toni, multumesc. a si stiu de ce nu mai scrii. pentru ca e vara si vara, december cats are sleeping:)

zi din aia

ultima perioada a fost indefinita in timp si senzatii. in general agasanta, deci neplacuta.
dar azi mi s-a intamplat un un varf de ac in carul cu fan.
vorbesc despre un detaliu mic, care poate sa te afecteze mai mult decat o perioada intreaga mai mare si proasta. mi se intampla uneori sa ma consum mult mult de tot pentru un detaliu, care apare asa din senin si imi strica complet ziua.
pentru ca din orice lucru mic care ma nemultumeste la mine, fata de ceilalti cel mai adesea, eu pot crea nenumarate senzatii si ipoteze care ma acuza ifiorator.

e vorba despre detaliile mici care te fac sa te simti prost mai ales fata de cei din familia ta, fata de cei mai buni prieteni sau cei mai apropiati si dragi dintre oameni.

poate l-am expediat prea repede pe tata, poate trebuia sa ma ofer sa le platesc alor mei nu stiu ce, poate ar fi trebuit sa o pup mai mult pe sora-mea, poate nu ar fi trebuit sa nu-i raspund sorinei pe mess si AZI poate ar fi trebuit sa fiu pe faza si sa fac si eu cinste cuiva care m-a ajutat foarte mult si care imi facuse cinste la ultima intalnire.


urasc expresia asta, a face cinste, dar e vorba de galanteria aceea foarte utila, care pe mine ma face sa ma simt comod si placut si cand o primesc si cand o ofer. ma roooooooog


ma simt cumplit de vinovata si evident ca avalansa de senzatii pe care le-a declansat acest mic incident e de neoprit

pentru ca sunt multe scenarii pe care mintea mea le poate crea. iar eu sunt personajul negativ din toate.

oricum, e ciudat cum functionam noi oamenii. presupun ca daca as fi fost cu adevarat nesimtita cu cineva, nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa ma consum. dar asa, izvor nesecat de cainta! wierd

noroc ca am citit asta si m-am crucit un pic. am mai uitat de greutatile propriei constiinte grav afectate.



christian bale ramane the peach of them all peaches



chiar daca