nu mi se pare corect sa ti se ceara sa reactionezi normal in zilele in care te-ai trezit cu o mare leuca in cap. si totusi se intampla. de ce pe unii ii ocolesc leucile si de ce la altii trag mai mult, asta n-as putea sa stiu, dar stiu sigur ca eu sunt preferata leucilor. leuca inseamna chestia aia inexplicabila, invizibila, care te tine inert, un fel de cauza a faptului ca ma simt abulica in majoritatea timpului. si daca la un moment dat, in lunga si plina mea viata, asta mi se parea ca are asa, un oarecare farmec, lucrurile s-au schimbat. cum o fi sa fii plin de viata sau, oricum, lipsit de leuca, in cap? ma plictisesc eu pe mine. not funny. cel mai tare urasc rutina, pentru ca oricat de placut ar fi un lucru, daca se repeta de un anumit numar de ori, incep sa urlu. mai intai se urla undeva in mine, dupa care incep si eu sa scancesc si se alege praful, se creeaza haos si in loc sa construiesc ceva, distrug. si in final,bineinteles, raman cu un mare nimic.as vrea sa-mi doresc mai mult decat nimic, asa cum fac de obicei. blurry, a?
am uitat sa scriu ca e dumnica si sunt la job. in loc de ce este mai sus as fi putut sa spun ca sunt obsedata de muse si ca am obosit oarecum sa tanjesc asa in gol. daca m-am hotarat sa fiu singura, acum descopar ca a fi singur inseamna a tanji in gol. daca atunci cand esti cu cineva, a tanji inseamna a visa la cineva real, fara prea multa legatura cu realitatea, a fi singur inseamna a tanji la ceva inexistent, tot fara legatura cu realitatea, dar un pic mai trist pentru ca nu e chiar nimeni langa tine, fizic.
am fost la brasov si m-am plimbat cateva minute pe bulevardul pietonal, undeva pe la 3 am, in poaie. doar atat am facut, dupa care ne-am intors. f tare.
m-am dus la coafor si m-am ales cu o freza oribila, de copil tembel, dar pana la urma, poate ar trebui sa accept ca asta si sunt (oribila?, tembela?,copil?)
e ciudat cum, scriind, imi dau seama ca si ceea ce simt eu are o mie de straturi si ca aici de exemplu, oricat de mult as scrie nu as reusi sa acopar, redau, decat poate 3%.
ce mi-a placut cel mai mult a fost un citat pe care l-am vazut pe termopanul unei librarii,"ceea ce ne imaginam este real", dar nu mai tin minte autorul, pentru ca nici nu m-a interesat. oricum, daca are dreptate?
Un comentariu:
heeei m-am gandit si eu de multe ori ca are dreptate. nu stiu cine ce a scris, eu am citatul ala in cap din alte surse si de mult timp, si dupa ce m-am gandit eu mult si bine mi-am dat seama ca poate sa fie adevarat daca vreau.
mm?
Trimiteți un comentariu