un martian si o libelula
de ce esti martian, martianule?
si fermecat de frumusetea libelulei, martianul se transforma in libelul.
l-am vazut pe nichita stanescu spunand poezia asta, acum o mie de ani, la televizor.
si am tinut-o minte multa, multa vreme, dar am uita-o. nu-mi mai amintesc decat atat.
hm
si nu exista pe net.asta da frustrare. nu exista.sunt bune cartile inca.asta e bine.
7 comentarii:
Intr-o zi, in curtea din spatele blocului, o libelula a intalnit un martian si l-a intrebat:
- Tu esti un martian, martianule?
- Sigur ca sunt un martian, libelulo, a raspuns el
[...] au mai stat de vorba, dupa care [...]
- Cred ca ar trebui sa ne casatorim, a spus libelula.
- Da! Cu siguranta ar trebui sa ne casatorim, i-a raspuns libelulul fiindca, din dragoste pentru ea, martianul se transformase intr-un libelul.
multumesc frumos.
nu sunt sigura ca libelula a articulat cuvantul martian, cand i s-a adresat prima data libelului sau ca nu e valabil versul din memoria mea "fermecat de frumusetea libelulei, martianul se transforma...", dar sa ziceam ca te cred.
sunt ffffffincantata:)
Rugaminte: as vrea sa afisati tot textul original al acestei povestioare, incerc sa-l gasesc, dar nu stiu in ce volum a fost publicat.
suzana: nu am nici eu textul integral. ce vezi aici e tot ce imi aduc aminte. l-am cautat si eu mult si nu cred ca e pe net. daca il gasesti, sa-mi spui si mie.
succes
O libelulă, zburând nătâng, întâlni un marțian
O libelulă, zburând nătâng, întâlni un marțian
O libelulă, zburând nătâng, întâlni un marțian
Trimiteți un comentariu