thank you, thank you, you're faaar too kind

traim pur si simplu pentru a-i dezavantaja pe cei care sunt in prezent langa noi sau dimpotriva.
si nu e vorba de vesnica drama a prezentului mutilat de proiectiile despre viitor.

ceea ce ti se cere, la un moment dat, mai mult sau putin evident, insistent, imperios sau subtil, si nu poti in ruptul capului face, poti pune pe tava fara nicio problema, in alt timp si context, lasand loc, poate, altor lucruri pe care refuzi sa le faci.
s-o cheama evolutie, exista vesnicele nuante, la naiba, stiu ca totul e relativ.
nu cred ca devii pur si simplu mai bun, mai intelept, dar asa se intampla.
ideea e ca suntem ceea ce ne fac oamenii pe care i-am avut la un moment dat aproape, sa fim. de aici disperarea si debusolarea cand cineva de langa tine, dispare.
felicitari celor care se descurca singuri, multumiri celor care m-au facut pe mine ceea ce sunt azi si multe ganduri celor care n-au avut de la mine ceea ce eu pot azi oferi.

felicitari, pentru ca e mai putin dureros
mutumiri, cuvant mult prea modest pentru ceea ce as vrea sa spun, de fapt
ganduri, nu pot fi contabilizate


de vazut taxidermia.
a nu se crede un cuvant scris pe net despre el, nici macar unul.(mai putin, ca da, e de vazut, daca nu l-ati vazut inca) desi mi-a placut cineva, aici:)
sau aici.
unde mai pui ca ne place si amon tobin.



enjoy.