macboock air can be pinched

oare au comandat piesa asta special pentru clipul cu pricina sau e vorba de o piesa cunoscuta si admirata de omenire de ceva vreme, si de care urechile mele (mici, da, f mici) nu au avut parte pana acum?
oricum ar fi, in capul meu asta a fost primul gand cand am vazut spotul.
e ceva comandat sau e ceva ales, care deja exista? si ma mai gandeam... ce bine se potrivesc versurile... si cat e de sweet...da asa m-am gandit, prada siroposeniei, dar linistita. pentru ca, da, ce daca e slim, super slim, cel mai slim? am si eu unul acasa, chiar daca mai viguros un pic, doar n-o sa-l arunc fix acum, pentru ca e mai gras si nu cedeaza atat de repede cand il mangai, cu un deget, doua degete sau chiar trei. ba nici la ciupit nu raspunde, asa cum face fratele lui mai mic.
de altfel, de analogia cu siluetele s-au folosit si stevejobsii cand au vrut sa fie citit textul de pe site. "nu se slabeste peste noapte", spun ei. "la fel si noi, am stat si am muncit din greu ca sa-l aducem in forma maxima pe proaspatul livrat lumii, macbook air". traducere aproximativ adaptata.

as vrea melodia intreaga.

altfel, in timp ce steve jobs isi crestea cotele de piata, macar la capitolul audienta, eu stateam cuminte in redactia fermecata, in care pana si apa a secat la un moment dat si am avut parte de o serie mica si rapida de revelatii, bine stiute si rasavute de o mie de ori, la fiecare dintre joburile pe care le-am avut pana acum.

nu intru in detalii, dar azi, colega mea toni, a intrat in memoria mea vesnica prin articularea urmatoarei fraze.

"nu iti spun nimic, pentru ca, uneori, am impresia ca pentru tine jobul este o treaba scarboasa, pe care preferi sa nu o faci!"

unic, pentru ca mi-a placut la nebunie expresia. minunat, minunat! chiar daca suntem la un ziar de business, stim si noi sa fim plastici. mi-nu-nat! (se intelege ca t era foarte suparata in acele momente)

alt moment cricial al zilei a fost calatoria cu metroul. spre casa. nu aveam tragere de inima sa merg singura spre casa, pentru ca mi se par oribile metrourile iarna, pentru ca sunt cenusii si siniste si puturoase. dar, surpriza!
tren nou, luminos, oameni putini. tineri. tineri draguti, fiecare cu castile lui, cu privirile lui, cu freza lui, cu tenesii lui. cei care nu aveu casti, se conversau la fel de draguti, cu frezele lor, cu privirile lor. eu cu castile mele, nu-i auzeam, a fost minunat. ascultam kenneth bager fragmente, si m-am gandit ca pana la urma se poate sa fii fericit si in romania, numai ca dureaza cateva fractiuni de secunda. am avut o stare de bine in metrou. si e foarte bine cand se intampla asa ceva.

si nici macar nu ma omor dupa fragmentele lui kenneth bager, chiar deloc.