toamna e mai limpede ca vara

dacă ar fi după mine, anul ar fi așa 6 luni crăciun, 1 lună mers la mare, câte două zile, răsfirat, și apoi numai primăvară și toamnă. abia aștept să vină toamna. toamna mi-am născut copilul, îmi e născut iubitul, dar mai ales, toamna pot să port blugi și ghete și pot să mă gândesc cu drag la iarnă. iarna m-am născut eu, bineînțeles. sau mai bine zis, iarna m-a născut pe mine mama mea. după ce naști, pur și simplu conceptul de mamă capătă valențe noi, fără margini. cel puțin așa e pentru mine. mama era deja bine înfiptă în capul meu, țin tare la amintirile cu ea. să zicem și aici că mama m-a învățat ceasul, sur le pont d'avignon, să scriu, să fiu mereu copil și să fac pârț numai afară. sau dacă sunt înăuntru cu alte persoane, să părăsesc zona și să revin după puțin timp, nu imediat. vroiam să zic doar că am mare chef de toamnă, de aer rece, de lipezime în jur. toamna e mai limpede ca vara. azi sasha împlinește 10 luni. e așa de mare încât mă surprind uneori, în ultima vreme doar, gândindu-mă și la alți oameni. la prietenii pe care nu i-am mai văzut de mult. la plimbările pe care le făceam. la o sală de cinema. la starea pe care ți-o dă un concert. hm hm o să mă întorc la toate, iar sasha o să-și vadă de ale lui, bine integrat în viața noastră. sper și eu.

golul care doare tare

daca mi-ar fi spus cineva asa ceva, nu l-as fi crezut oricat de convins ar fi fost. si totusi trebuie sa ne impacam cu faptul ca jarvis a fost si nu mai este. s-a napustit asupra porumbeilor, numai ca era la etajul 9 si a cazut pe beton. ei, nici macar nu eram acasa. nu l-am vazut mort, doar stiu ca l-am lasat adormit pe un fotoliu si apoi cand m-am intors acasa n-am mai gasit decat o gaura in plasa geamului de la baie. urasc baia aia si plasa aia si faptul ca m-am gandit ca poate vrea si el sa stea de vorba cu porumbeii, sa nu-i mai interzic chiar total accesul la aer. ar fi trebuit sa inchid geamul de la baie cand am plecat, dar l-am lasat intredeschis, pentru jarvis. si asa a fost :( nimeni, niciodata, nu o sa ne consoleze. nici pe mine si nici pe doli, asta imi e clar. prea a fost parte din viata noastra, prea l-am lasat sa ne fie ca aerul cand veneam acasa. era si adorabil. cuminte si cam zevzec, in acelasi timp. as fi fost mai usor de consolat daca sasha ar fi apucat sa creasca cu el macar cativa ani de acum inainte. pentru ca se placeau :) tin minte ca inainte sa se nasca sasha ma gandeam cu inima mica daca voi putea sa il iubesc mai mult decat pe jarvis (oricat de aberant mi se parea ca e gandul ala, nu ma puteam abtine). si stiu cat am suferit ca nu am mai apucat sa ma ocup de jarvis din clipa in care am ajuns acasa cu sasha. si am vazut ca era cam suparat cumva. desi dormea cam toata ziua. hm. a disparut prea repede si mi se pare ca exact atunci cand as fi putut sa mai am ochi si timp si pentru el. la fel si sasha. doli a fost cel care n-a renuntat nicio clipa sa ii arate ca il iubeste. sper ca a fost fericit si ca o sa am puterea sa trec peste asta. nimic nu e mai urat decat casa mea goala, acum. am iubit cuibul asta, cu jarvis in el. fara, nici nu mi-l aduc aminte. iar acum trebuie sa invat sa ma obisnuiesc cu sasha si cu doli si fara jarvis. complicat. macar daca mi s-ar parea ca e vreun alt motan comparabil cu jarvis. nu. sunt convinsa ca a fost cel mai frumos, cu personalitate, curat si simpatic pisoi din univers. si era al meu! jarvis - ianuarie 2011 - aprilie 2013

iar anul asta, ne-am casatorit, am ramas insarcinati si il asteptam pe sasha in septembrie

mai exact: am vrut sa ramanem insarcinati, s-a intamplat, ne-am casatorit si asa si asa si acum suntem insarcinati in plina luna a 7 a. sasha o sa se nasca, adica o sa-l nasc eu, pe la sfarsitul lui septembrie.

jarvis, pricomigdala microscopica lunga. iulie 2012

că pe fb nu mai avem loc

azi a băut apă. party!

seară








dimineață

jarvis ziua

ziua a a 4 a. :) :) :) :) azi am fost la un pet shop mai rasarit. avem acum royal canin delicios sper. si bobite si pate for a real baby cat. asa scrie pe ambalaj.



si lapte special. dar inca nu e suficient de mare pentru el. l-am pus in frigider.

jarvis

avem 450 g. 23cm L, 12cm H si cam 5 saptamani :)







cred ca a invatat sa foloseasca litiera. ar fi grozav sa nu fie doar o zi norocoasa ci ceva permanent si deplin fermecator :)

i have my own cat

de fapt, a noastra. we have our own cat:) it's a him, we guess :))

inca nu sunt convinsa de numele bobo, ales de doli. dar doli poate sa aleaga numele, daca eu am ales singura pisica.







nu stim inca numele final. si nici nu prea am apucat sa ne jucam cu el. pentru ca dupa ce l-am spalat un pic si am avut emotii cu uscarea, a urmat mancarea. care mancare sta asa: nu papa lapte de niciun fel. doar papa umeda pentru junori si se baga cu totul in castron. dupa care doarme de rupe si nu vedem decat cel mai mic cap din lume :)

asta este prima noastra seara impreuna. bobo rules :)

cred ca o sa-l cheme jarvis

what to cook and how to cook it

nu stiu despre What but the How is grand!



o sa mi-o cumpar si o sa o folosesc. abia astept. ma inspira sa o fac pe toata. love it, love it!

pentru ca nu vreau sa le uit

you are fat, stop eating!

la un momendat, eram la verona la gradina si mi-am facut singura treaba asta, pentru a o avea mereu in fata, pe telefon. poate, poate ma opresc. dar, nu!

ideea e ca in ultimul timp nu numai ca imi e foame non stop, dar mai si mananc tot timpul. nimic nou, poate.
pentru ca imi place bucataria mea de acum, pe masa noastra mai apare si cate ceva, din cand in cand, comestibil. cand gateste doli, sansele de comestibilitate sunt sigure, cand fac eu ceva, nu e o treaba la fel de sigura.

ce-i drept, cea mai recenta infrangere sunt bezelele, nu au vrut sa iasa. dar mi-a placut sa le aduc la stadiul de copt in cuptor.

ce mi-a atras atentia in ultimele zile de jucat de-a bucataria:

pentru a gati ceva, de la cafea, la supa de gaina, si sa-ti mai si placa, cel mai important este sa nu te doara picioarele. sa nu fii obosit, adica. bucataria inseamna pana la urma stat in picioare si pentru asta, chiar trebuie sa fii odihnit.

imi place bucataria in care am de gatit. pentru ca am putut sa aranjez eu detaliile care conteaza. singurul regret e ca nu am view. dar am fereastra, deci e ok.

ca sa te bucuri de ceea ce ai pregatit, si aici ma refer si la the food sharing experience, e important sa te aduni suficient de tare incat sa stai la masa. sa pui masa, sa iei masa. mie una imi place mult de tot sa pun masa. sa nu uit asta. mi-ar placea mult sa nu imi mai petrec 80% din timpul pe care il respir in casa pe fotoliu. aici manac, aici scriu, aici ma uit la filme, aici stau de vorba, aici beau vin si fumez. e bine ca macar de citit citesc in pat :) ce vreau sa zic este ca e mult mai fun sa mananc la masa, desi e nevoie de disciplina si asta mie mi-a lipsit dintotdeauna, pur si simplu.

ma gandeam aseara ca asta e la fel uneori valabila si cu bicicleta. am zis mereu ca sunt lenesa. in ultimul timp imi e foarte greu sa iau bicicleta cu mine. cu cat creste numarul hainelor de pe mine, cu atat imi e mai greu sa ies afara cu ea. zic doar ca imi e mai greu, nu ca am renuntat. senzatia de pe sa, pe strada, imi reaminteste, de fiecare data, ce stupide sunt dubiile legate de bicicleta :)










mai sus, o masa de criza. ne-am gandit sa folosim ce avem deja cumparat pentru a manca zilele astea. masa a fost stropita cu un vin alb, pe care il pastram de ceva timp pentru a inaugura un nou stativ de vin, pe care l-a plantat doli pe perete. cum sticla era prea mare, l-am baut. o sa revin cu stativul de vin si cu raftul pentru borcanele cu condimente.

nu vreau sa fiu mazi :)) pur si simplu imi trebuie putina organizare si disciplina si am de gand sa imi fac si din bucatarie un teren pentru asta. in rest, spal, fac curat dupa tanti care face asta pe bani, nu am probleme.

aj vrea sa alerg, din nou, dar asta e alta poveste. si sa ma las de fumat, o ho ho, alta poveste. revin!



doli


me


me


fereastra


o ho ho