a crescut copilul, asta merită, oricând, o postare :)

 in jur de 8 martie 2016

butoni pentru sertare

cine ar fi crezut ca voi fi atenta la asa ceva?
pana acum nu am schimbat niciun buton de sertar, nu am cumparat niciunul, nici nu am primit.
dar oriunde le vad, abia astept sa am nevoie de ele si imi imaginez ca o sa le am.

:))
e fun.
adevarul e ca ma gandeam ce urat e sa te pietrifici si sa nu iti mai placa nimicurile.
pana la urma, nimicurile astea dragalase au farmecul lor, la fel ca si pasiunile mai mari.
dar despre statusul pasiunilor mai mari, intr-un episod urmator :)

aj vrea sa fie clar: love is everything pe lumea asta :) :) :)

mamele și secretele cu fii lor

primul meu mare secret cu sasha este că, de fapt, și eu am vrut să îl adorm aseară, în brațele mele.
chiar dacă asta a presupus să car 12.800 kg în brațe, pe cei aproape 70 mp cât are casa noastră, timp de aproape o oră. faptul că încă mai vrea să stea lipit de mine și să se topească cu totul cuibărit în brațele mele, mi se pare pur și simplu necesar de divin.
să fiu coerentă, divin, dar nu ca un moft, ci ca ceva de care am avut nevoie și mă bucur că am fost acolo cînd a vrut
a fost foarte bine, chiar dacă doli a bombănit un pic incidentul legat de reîntoarcerea asta subită la adormitul în brațe, după ce ne perfecționasem deja să îl adormim pe sasha în timp ce stăm toți trei tolăniți în patul mare, iar sasha adorme încet lent pe vorbele noastre.

oare dacă ai doi, trei copii, se disipează și panica?

nu știu dacă e chiar panică, dar eu mi-am dat seama, ca dacă până la sasha orice putea să cadă pentru mine în prăpastia "totul are un început, un apogeu și un sfârșit", totuși ce simt pentru sasha sau prilejuit de sasha, pare cu adevărat absolut și când zic asta vreau să spun mai ales permanent și intens.

nu mai sunt singură clar, mă gândesc non stop la faptul că există cineva acolo pentru care nu numai că sunt responsabilă, dar pur si simplu cu care sunt conectată, no matter what. pur și simplu!
iar asta poate fi cu adevărat solicitant. și sasha nu e pe lume decât de 1 an, 5 luni și 15 zile :)
am observat că panica asta conectată crește, crește și e normal să crească, mă bucur că e așa, dar e și, cum spuneam, solicitant.



azi va ieși pentru prima dată cu tricicleta fără pedale, în parc. e atât de mic încât nu se poate urca sau coborî singur din șa. pentru toate acestea va fi acolo bona lui, draga de ela, care totuși nu sunt eu , mama lui, să îl ajute.

sunt sigură că totul va fi bine, pentru că așa sunt eu inconstient de pozitivă, dar totuși? dacă o să cadă, dacă o să fie îmbrâncit, alergat fără voia lui de mai știu eu ce sau cine, nici nu vreau să mă gândesc.
noroc că mai sunt azi și mâine și începe we. două zile în care să îl văd și eu în plină acțiune. plus că pot să îl duc și diseară în parc să recuperez măcar un pic din ce am pierdut azi la prânz, chiar dacă am ratat premiera.

vorbeam cu tatăl meu personal zilele trecute și l-am întrebat daca asta o să simt toata viața. nu dispare starea asta de panică legată de fapul că orice i se poate întâmpla, oricând, fără ca eu să fiu acolo și deci să intervin cumva? de ce nu mi-a spus nimeni asta înainte să mi-l propun pe sasha? e foarte greu. bineînțeles că tata mi-a răspuns că așa o să fie și cînd o să fie om în toata firea. buuuuuuun. tot pe el o să-l întreb și asta cu doi copii, menită ori să dubleze panica ori să o împartă cumva, miraculos. dar nu mă aștept la un răspuns concludent. obișnuit cu doi copii de o viață întreagă, nu are cum să mai știe adevărul despre cum e cu unul singur. trebuie întrebat cineva mai proaspăt.



culmea culmilor, tot sentimentul ăsta e deopotrivă intens până la disperare, dar e și al naibii de plăcut. poate pentru că am o mare încredere în el și minunăția care simt că este acest sasha :)

iar anul asta, ne-am casatorit, am ramas insarcinati si il asteptam pe sasha in septembrie

mai exact: am vrut sa ramanem insarcinati, s-a intamplat, ne-am casatorit si asa si asa si acum suntem insarcinati in plina luna a 7 a. sasha o sa se nasca, adica o sa-l nasc eu, pe la sfarsitul lui septembrie.

jarvis, pricomigdala microscopica lunga. iulie 2012

că pe fb nu mai avem loc

azi a băut apă. party!

seară








dimineață

jarvis ziua

ziua a a 4 a. :) :) :) :) azi am fost la un pet shop mai rasarit. avem acum royal canin delicios sper. si bobite si pate for a real baby cat. asa scrie pe ambalaj.



si lapte special. dar inca nu e suficient de mare pentru el. l-am pus in frigider.

jarvis

avem 450 g. 23cm L, 12cm H si cam 5 saptamani :)







cred ca a invatat sa foloseasca litiera. ar fi grozav sa nu fie doar o zi norocoasa ci ceva permanent si deplin fermecator :)

i have my own cat

de fapt, a noastra. we have our own cat:) it's a him, we guess :))

inca nu sunt convinsa de numele bobo, ales de doli. dar doli poate sa aleaga numele, daca eu am ales singura pisica.







nu stim inca numele final. si nici nu prea am apucat sa ne jucam cu el. pentru ca dupa ce l-am spalat un pic si am avut emotii cu uscarea, a urmat mancarea. care mancare sta asa: nu papa lapte de niciun fel. doar papa umeda pentru junori si se baga cu totul in castron. dupa care doarme de rupe si nu vedem decat cel mai mic cap din lume :)

asta este prima noastra seara impreuna. bobo rules :)

cred ca o sa-l cheme jarvis

doare capul tot timpul

si mai am si insomnii.
azi, de exemplu m-am trezit la 6.35 si am facut limonada. poate si pentru ca aseara am schimbat doua terase la care nu am baut limonada. but still. ori adorm la 5 dimineata, ori ma trezesc la 6.35. nu e foarte amuzant. dar ca orice lucru de pe lumea asta, sper sa treaca.
ei si in momentele astea in care sunt departe de a fi in plina forta, de orice fel, m-am gandit eu intr-o zi, privindu-ma in oglinda si scuipand pasta de dinti: fericirea e atunci cand esti unde vrei sa fii, cu cine vrei sa fii si nici cinci metri mai incolo si nici o culoare de ochi altfel.
pur si simplu, sa stii ca esti acolo, unde vrei sa fii. sau ca ai ajuns. whatever. acum as putea abera si strica simplitatea acestui gand mic si dragut si atat de plin cand il simti pe bune. ca de fapt de aia are valoare, daca e din tine, pentru tine.
evident ca m-am amuzat, tot pentru mine, cand ma indreptam spre living, de la baie. da, cum ar fi sa fac tamtam pe tema asta. si sa incep iar sa trambitez ca am avut o revelatie. odata cu vartsa, te mai temperezi. si simti altfel lucrurile. acum vobesc serios si scriu asta aici, un pic ironic, pentru ca vreau sa sarbatoresc cum se cuvine faptul ca e 8 si 3 minute dimineata, iar eu sunt treaza si scriu. (nu dorm ca berbecuta lenesa)
ei bine, e simplu: fericirea e si atunci cand simti ca esti unde vrei sa fii. ca vrei sa fii unde esti. si cu cine vrei. e bine :)

ps: sora mea s-a casatorit :)



iar eu am fost domnisoara de onoare :))

sa fie mai simplu

in timp, o sa devina si linkurile astea inaccesibile, nu se stie prin ce boala erodatoare a webului, dar pana atunci, sa le am pe toate stranse aici. asa.

ca sa fie mai simplu sa fac baie de oye+bass+toate acordurie magice. :) si asta e doar pentru partea cu the whitest boy alive. abia astept sa intru in hatisurie kings of convenience. mezmerized deci!














si nu se poate sa nu pastram cum se cuvine si asta. portocala a fost asa de fericita in seara aia. o aveam si pe sorina cu noi. si pe gina. a fost foarte, foarte bine.

si mai ales sa nu uitam parisul. unde am ajuns pentru oye si ce bine am facut :)

cum zice si doli, intr-o zi, o sa fim amici.

pe cine am mai iubit

ei da, cred ca e timpul. sau. pe cine am mai iubit in ultimul timp. aici intra si salinger. revederi si reintalniri.
interesant e ca de unde erau amandoi far far away si cu sanse de la complet nule pana la foarte nule de a bea un suc cu mine, uite ca miracolele rasar si pe strada noastra, cateodata.

jd e dead and burried but erlend did it, cause his still alive. nu stiu cum sa zic, dar gata cu tacerea asta stupida. pukatuka mi-a lipsit. nu prea tare, dar sper ca e din nou a mea si ca o sa pot sa scriu aici mult si bine.

cum spuneam. i-am cumparat de baut lui erlend oye. uite asa. m-a ajutat doli, dar acum zic sa ne gandim un pic doar la mine si la erlend oye. (pastrez asta complet private:))) nu pentru ca e ceva compromitator, ci pentru ca unele lucruri sunt doar ale mele, ale fiecaruia.

bun. ce e de spus este ca intalnirea asta in carne si oase a facut parte din seria aia de lucruri care vin un pic mai tarziu decat momentul in care ti le doresti cu adevarat. si in cazul asta a fost mai bine asa decat altfel. nu era cazul sa ma apuc sa il trag de maneca si sa-l conduc eu pana la autocar :d ramane fascinant cum inca ma reasigura vocea lui si muzica pe care o face si cu twba si cu kings, ca exista o lume a mea, pe care o impartasesc cu putini oameni, minunati. sau. a ce bine ca exista muzica asta. sau. a ce speciala sunt ca ii iubesc pe astia asa de tare. sau ce bine. sau. ce foarte bine. nu e totul chiar aiurea, listen to this sound. and that's all sooooooooooo good. da. cred ca muzica asta ajunge la mine in felul ala in care expresia soooooooo good e mai mult a lui oye decat a lui james brown. ha! :))

iar salinger. well. pentru ca am citit pe nerasuflate, din nou, de veghe. pentru ca a existat. pentru ca m-a mai lasat intr-o noapte cu gura cascata si cu mainile pe cartea mica si galbena ca si cand as trai intr-o lume prea surda ca sa inteleaga ce minune e intre copertele alea. dar stiu ca nu e asa. stiu ca lumea stie. adica sper ca de aia e asa cunoscuta cartea aia. pentru ca am inteles cu totii ca exista cai de comunicare incredibile intre oameni, ca nu suntem toti la fel si ca cei care sunt altfel, cu multiple sensibilitati si trairi care vad mai mult decat altii, exista si sunt mirifici.




si unde mai pui ca tenesii aia sunt ai lui oye :)

miss potter and me

:)

anglia, londra, 1902.
nu vreau sa fac recenzie, nici macar sa conving pe cineva sa vada filmul. but i totally enjoyed it si sincer, simteam ca o sa -mi mearga direct la inima, asa ca l-am pastrat pentru o dupa amiaza linistita in care vremea te imbie la stat in casa.

eu si carmen ne distram la un moment dat stabilind ca o sa devenim proprietare de cottages in nearby london aria si asta ne umplea de fericire :)) ei bine, asta e un motiv pentru care mi-a placut filmul. pe restul nu are rost sa le mai enumar.

and most of all, i truly enjoy miss renne zellweger very very much :)

unde mai pui ca la toate astea se adauga emily watson, expresia fragilitatii desavarsite intr-un corp nicidecum cel mai fragil din lume.

cateodata ma simt tare norocoasa :)

m m

blame it on the tetons. yeah, i need a scapegoat now.
no my dog won't bite you, though it had the right to. you oughta give her credit cuz she knows i would've let it happen.

blame it on the weekends. god, i need a cola now.
oh we mumble loudly, wear our shame so proudly. wore our blank expressions, trying to look interesting. blame it all on me cuz god i need a cold one now.

all them eager actors gladly taking credit for the lines created by the people tucked away from sight is just a window from the room we're bound to. if you find a way out, oh would you just let me know how? would you just let me know how?

blame it on the web but the spider's your problem now. Language is the liquid that we're all dissolved in. great for solving problems, after it creates a problem. blame it on the tetons. god, i need a scapegoat now.

everyone's a building burning with no one to put the fire out. standing at the window looking out, waiting for time to burn us down. everyone's an ocean drowning with no one really to show how they might get a little better air if they turned themselves into a cloud.

modest mouse the band wiht the logest album titles in the world - i think :) m m

blairwitty project

snow black

pentru tot praful de zână pe care l-am văzut strălucind în seara asta :)

pai blue & grey with orange bicycle