![]() |
| in jur de 8 martie 2016 |
Se afișează postările cu eticheta life. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta life. Afișați toate postările
vineri, martie 18, 2016
joi, iulie 02, 2015
butoni pentru sertare
cine ar fi crezut ca voi fi atenta la asa ceva?
pana acum nu am schimbat niciun buton de sertar, nu am cumparat niciunul, nici nu am primit.
dar oriunde le vad, abia astept sa am nevoie de ele si imi imaginez ca o sa le am.
:))
e fun.
adevarul e ca ma gandeam ce urat e sa te pietrifici si sa nu iti mai placa nimicurile.
pana la urma, nimicurile astea dragalase au farmecul lor, la fel ca si pasiunile mai mari.
dar despre statusul pasiunilor mai mari, intr-un episod urmator :)
aj vrea sa fie clar: love is everything pe lumea asta :) :) :)
luni, mai 25, 2015
băi blogule, păi ce facem aici, nimic?
mbuuun, rupta de asteptarea grea a unei mutari intr-o alta casa cu tot cu catel si purcel adica pisica, sot si magic fiu, aj vrea totusi sa-ti mai impartasesc cate una, alta.
sa punem si un visual: nu-mi place nimic din ce as putea posta despre casa.
poate o sa iti arat ceva frumos mai tarziu.
important este ca nu mai am rabdare si mai ales cred ca pericolul acela care paste pe toata lumea, mai des sau mai rar: sa iti doresti ceva foarte tare si sa astepi o gramada de timp sa ti se intample, apoi cand se intampla pur si simplu sa nu-ti mai trebuiasca chiar atat de tare cum ar fi putut sa se intample daca ar fi venit mai la timpul potrivit.
pentru ca omul oboseste, iar eu mai repede decat multi dintre semenii mei.
scriu aici, poate asa nu o sa patesc si eu asta. asa cum am patit cu primul meu aparat foto.
cred ca ar trebui sa ma concentrez pe cele care mi s-au intamplat exact cand am avut cea mai mare deschidere si disponibilitate si dorinta catre ele.
a, si, si:
ce pacat ca m-am plictisit de facebook. era asa simplu si frumos sa cred in el si sa-mi faca placere. sa postez acolo si sa ma distreze chestia asta. cum trec toate, dar absolut toate, incredibil. poate mai putin dragostea pentru salinger, sunt curioasa daca citindu-l (ti-am zis ca nu mai citesc?) o sa mai fiu la fel de fericita ca pe vremurile cand il citeam.
revenind, ce mi se pare important:
am obosit
de
asteptarea pentru mutat
de statul pe facebook
de necitit
de nealergat
de nebiciclit
nu mai pot fara
el si el (lucky me)
sa scriu si eu ceva orice oriunde si oricum
laptop adevarat
vacanta ( ce bine ca o sa fie una 10 - 17 iulie)
bani, multi bani, vreau bani :) :) :) mda
joi, martie 27, 2014
mamele și secretele cu fii lor
primul meu mare secret cu sasha este că, de fapt, și eu am vrut să îl adorm aseară, în brațele mele.
chiar dacă asta a presupus să car 12.800 kg în brațe, pe cei aproape 70 mp cât are casa noastră, timp de aproape o oră. faptul că încă mai vrea să stea lipit de mine și să se topească cu totul cuibărit în brațele mele, mi se pare pur și simplu necesar de divin.
să fiu coerentă, divin, dar nu ca un moft, ci ca ceva de care am avut nevoie și mă bucur că am fost acolo cînd a vrut
a fost foarte bine, chiar dacă doli a bombănit un pic incidentul legat de reîntoarcerea asta subită la adormitul în brațe, după ce ne perfecționasem deja să îl adormim pe sasha în timp ce stăm toți trei tolăniți în patul mare, iar sasha adormeîncet lent pe vorbele noastre.
chiar dacă asta a presupus să car 12.800 kg în brațe, pe cei aproape 70 mp cât are casa noastră, timp de aproape o oră. faptul că încă mai vrea să stea lipit de mine și să se topească cu totul cuibărit în brațele mele, mi se pare pur și simplu necesar de divin.
să fiu coerentă, divin, dar nu ca un moft, ci ca ceva de care am avut nevoie și mă bucur că am fost acolo cînd a vrut
a fost foarte bine, chiar dacă doli a bombănit un pic incidentul legat de reîntoarcerea asta subită la adormitul în brațe, după ce ne perfecționasem deja să îl adormim pe sasha în timp ce stăm toți trei tolăniți în patul mare, iar sasha adorme
marți, martie 25, 2014
vineri, martie 21, 2014
joi, martie 20, 2014
oare dacă ai doi, trei copii, se disipează și panica?

nu știu dacă e chiar panică, dar eu mi-am dat seama, ca dacă până la sasha orice putea să cadă pentru mine în prăpastia "totul are un început, un apogeu și un sfârșit", totuși ce simt pentru sasha sau prilejuit de sasha, pare cu adevărat absolut și când zic asta vreau să spun mai ales permanent și intens.
nu mai sunt singură clar, mă gândesc non stop la faptul că există cineva acolo pentru care nu numai că sunt responsabilă, dar pur si simplu cu care sunt conectată, no matter what. pur și simplu!
iar asta poate fi cu adevărat solicitant. și sasha nu e pe lume decât de 1 an, 5 luni și 15 zile :)
am observat că panica asta conectată crește, crește și e normal să crească, mă bucur că e așa, dar e și, cum spuneam, solicitant.

azi va ieși pentru prima dată cu tricicleta fără pedale, în parc. e atât de mic încât nu se poate urca sau coborî singur din șa. pentru toate acestea va fi acolo bona lui, draga de ela, care totuși nu sunt eu , mama lui, să îl ajute.
sunt sigură că totul va fi bine, pentru că așa sunt eu inconstient de pozitivă, dar totuși? dacă o să cadă, dacă o să fie îmbrâncit, alergat fără voia lui de mai știu eu ce sau cine, nici nu vreau să mă gândesc.
noroc că mai sunt azi și mâine și începe we. două zile în care să îl văd și eu în plină acțiune. plus că pot să îl duc și diseară în parc să recuperez măcar un pic din ce am pierdut azi la prânz, chiar dacă am ratat premiera.
vorbeam cu tatăl meu personal zilele trecute și l-am întrebat daca asta o să simt toata viața. nu dispare starea asta de panică legată de fapul că orice i se poate întâmpla, oricând, fără ca eu să fiu acolo și deci să intervin cumva? de ce nu mi-a spus nimeni asta înainte să mi-l propun pe sasha? e foarte greu. bineînțeles că tata mi-a răspuns că așa o să fie și cînd o să fie om în toata firea. buuuuuuun. tot pe el o să-l întreb și asta cu doi copii, menită ori să dubleze panica ori să o împartă cumva, miraculos. dar nu mă aștept la un răspuns concludent. obișnuit cu doi copii de o viață întreagă, nu are cum să mai știe adevărul despre cum e cu unul singur. trebuie întrebat cineva mai proaspăt.

culmea culmilor, tot sentimentul ăsta e deopotrivă intens până la disperare, dar e și al naibii de plăcut. poate pentru că am o mare încredere în el și minunăția care simt că este acest sasha :)
vineri, aprilie 26, 2013
golul care doare tare
luni, februarie 07, 2011
jarvis ziua
vineri, februarie 04, 2011
i have my own cat

de fapt, a noastra. we have our own cat:) it's a him, we guess :))
inca nu sunt convinsa de numele bobo, ales de doli. dar doli poate sa aleaga numele, daca eu am ales singura pisica.



nu stim inca numele final. si nici nu prea am apucat sa ne jucam cu el. pentru ca dupa ce l-am spalat un pic si am avut emotii cu uscarea, a urmat mancarea. care mancare sta asa: nu papa lapte de niciun fel. doar papa umeda pentru junori si se baga cu totul in castron. dupa care doarme de rupe si nu vedem decat cel mai mic cap din lume :)
asta este prima noastra seara impreuna. bobo rules :)
cred ca o sa-l cheme jarvis
miercuri, iunie 30, 2010
doare capul tot timpul
si mai am si insomnii.
azi, de exemplu m-am trezit la 6.35 si am facut limonada. poate si pentru ca aseara am schimbat doua terase la care nu am baut limonada. but still. ori adorm la 5 dimineata, ori ma trezesc la 6.35. nu e foarte amuzant. dar ca orice lucru de pe lumea asta, sper sa treaca.
ei si in momentele astea in care sunt departe de a fi in plina forta, de orice fel, m-am gandit eu intr-o zi, privindu-ma in oglinda si scuipand pasta de dinti: fericirea e atunci cand esti unde vrei sa fii, cu cine vrei sa fii si nici cinci metri mai incolo si nici o culoare de ochi altfel.
pur si simplu, sa stii ca esti acolo, unde vrei sa fii. sau ca ai ajuns. whatever. acum as putea abera si strica simplitatea acestui gand mic si dragut si atat de plin cand il simti pe bune. ca de fapt de aia are valoare, daca e din tine, pentru tine.
evident ca m-am amuzat, tot pentru mine, cand ma indreptam spre living, de la baie. da, cum ar fi sa fac tamtam pe tema asta. si sa incep iar sa trambitez ca am avut o revelatie. odata cu vartsa, te mai temperezi. si simti altfel lucrurile. acum vobesc serios si scriu asta aici, un pic ironic, pentru ca vreau sa sarbatoresc cum se cuvine faptul ca e 8 si 3 minute dimineata, iar eu sunt treaza si scriu. (nu dorm ca berbecuta lenesa)
ei bine, e simplu: fericirea e si atunci cand simti ca esti unde vrei sa fii. ca vrei sa fii unde esti. si cu cine vrei. e bine :)
ps: sora mea s-a casatorit :)

iar eu am fost domnisoara de onoare :))
azi, de exemplu m-am trezit la 6.35 si am facut limonada. poate si pentru ca aseara am schimbat doua terase la care nu am baut limonada. but still. ori adorm la 5 dimineata, ori ma trezesc la 6.35. nu e foarte amuzant. dar ca orice lucru de pe lumea asta, sper sa treaca.
ei si in momentele astea in care sunt departe de a fi in plina forta, de orice fel, m-am gandit eu intr-o zi, privindu-ma in oglinda si scuipand pasta de dinti: fericirea e atunci cand esti unde vrei sa fii, cu cine vrei sa fii si nici cinci metri mai incolo si nici o culoare de ochi altfel.
pur si simplu, sa stii ca esti acolo, unde vrei sa fii. sau ca ai ajuns. whatever. acum as putea abera si strica simplitatea acestui gand mic si dragut si atat de plin cand il simti pe bune. ca de fapt de aia are valoare, daca e din tine, pentru tine.
evident ca m-am amuzat, tot pentru mine, cand ma indreptam spre living, de la baie. da, cum ar fi sa fac tamtam pe tema asta. si sa incep iar sa trambitez ca am avut o revelatie. odata cu vartsa, te mai temperezi. si simti altfel lucrurile. acum vobesc serios si scriu asta aici, un pic ironic, pentru ca vreau sa sarbatoresc cum se cuvine faptul ca e 8 si 3 minute dimineata, iar eu sunt treaza si scriu. (nu dorm ca berbecuta lenesa)
ei bine, e simplu: fericirea e si atunci cand simti ca esti unde vrei sa fii. ca vrei sa fii unde esti. si cu cine vrei. e bine :)
ps: sora mea s-a casatorit :)

iar eu am fost domnisoara de onoare :))
joi, ianuarie 21, 2010
marți, ianuarie 19, 2010
sâmbătă, ianuarie 09, 2010
cum vede jarvis o piesa de-a lui erlend
seara, inainte sa adorm imi imaginez ca joc bowling pe o pista imensa cu o bila uriasa care loveste niste popice si ele destul de mari. si asta se intampla de la o vreme incoace. si nu e doar mental. e ca si cand trec cu totul intr-o stare de veghe si mi se relaxeaza tot, si trup si minte si ce-o mai fi acolo care alcatuieste fiinta asta care este eu, de exemplu.
de cele mai multe ori pista de bowling (nu mai stiu cum ii spune de fapt) e tot bulevardul magheru. eu sunt uriasa probabil, pentru ca nu ma vad, si de pe strada dispar asa masinile si in capat, adica spre unirii apar popicele si bila mea uriasa porneste si tot ruleaza pana la capat. si arunc asa de mai multe ori si e totul cu incetinitorul si pe bune ca ma relaxez cu totul si adorm jucand bowling. a, si e noapte:)
aseara pista a fost ion campineanu. adica aia cu french bakery, si magazin fency de vinuri si haine si bla bla care da spre iesirea aia de metrou de pe magheru pe care eu nu o folosesc niciodata, pe care ma duceam acasa cand stateam vis a vis de boutique de pain. anywaay, mult mai mica decat tot magheru, dar fara sa conteze asta.
sunt curioasa daca dupa ce am constientizat asta o sa mai pic in aceeasi stare. se prea poate sa fie acelasi efect ca acela al constientizarii anumitor ticuri care dispar dupa ce vorbesti despre ele.
important este ca inainte de bowling ma dadeam in leagan. nu mai stiu cand a inceput dar stiu ca tot asa, seara, inainte sa adorm sau cine stie poata chiar in somn, ma dadeam intr-un leagan imens. si asta s-a intamplat muuuult muult timp si nu a disparut nici dupa ce am vorbit cu cineva despre asta. leaganul era imens si el. ceva de genul ma dadeam in leagan peste munti si vai. adica era pus pe marginea unei prapastii imense si eu eram uriasa si ma dadeam asa pana adormeam.
anywaaay, leganul initial nu era ceva de prea povestit pentru ca ma ducea cu gandul ca poate imi lipseste ceva, eram alienata spre handy si ca mai bine sa tacem despre asta.
imi lipseste leganul, dar bowlingul e de o mie de ori mai tare.
video directed by jarvis cocker
de cele mai multe ori pista de bowling (nu mai stiu cum ii spune de fapt) e tot bulevardul magheru. eu sunt uriasa probabil, pentru ca nu ma vad, si de pe strada dispar asa masinile si in capat, adica spre unirii apar popicele si bila mea uriasa porneste si tot ruleaza pana la capat. si arunc asa de mai multe ori si e totul cu incetinitorul si pe bune ca ma relaxez cu totul si adorm jucand bowling. a, si e noapte:)
aseara pista a fost ion campineanu. adica aia cu french bakery, si magazin fency de vinuri si haine si bla bla care da spre iesirea aia de metrou de pe magheru pe care eu nu o folosesc niciodata, pe care ma duceam acasa cand stateam vis a vis de boutique de pain. anywaay, mult mai mica decat tot magheru, dar fara sa conteze asta.
sunt curioasa daca dupa ce am constientizat asta o sa mai pic in aceeasi stare. se prea poate sa fie acelasi efect ca acela al constientizarii anumitor ticuri care dispar dupa ce vorbesti despre ele.
important este ca inainte de bowling ma dadeam in leagan. nu mai stiu cand a inceput dar stiu ca tot asa, seara, inainte sa adorm sau cine stie poata chiar in somn, ma dadeam intr-un leagan imens. si asta s-a intamplat muuuult muult timp si nu a disparut nici dupa ce am vorbit cu cineva despre asta. leaganul era imens si el. ceva de genul ma dadeam in leagan peste munti si vai. adica era pus pe marginea unei prapastii imense si eu eram uriasa si ma dadeam asa pana adormeam.
anywaaay, leganul initial nu era ceva de prea povestit pentru ca ma ducea cu gandul ca poate imi lipseste ceva, eram alienata spre handy si ca mai bine sa tacem despre asta.
imi lipseste leganul, dar bowlingul e de o mie de ori mai tare.
video directed by jarvis cocker
luni, decembrie 07, 2009
marți, decembrie 01, 2009
sleepyhead
nu pot decat sa sufar ca nu dorm. de fapt nu aj vrea decat sa ma intind la nesfarsit. dar nu pot sa ma intind nici macar un pic. s-au as putea sa ma duc la buda si sa ma intind cat vreau in privacy, dar cine naiba ar vrea sa se intinda acolo? not me. asa ca stau neintisa si nu-mi doresc decat sa fiu acasa sau oriunde unde chiar pot sa ma intind cat vreau. e 1 decembrie, nu am deocamdata nimic de scris si sunt la job. se poate citi si invers.
cel mai dragut lucru pe care l-am citit azi:
ce-i scria havel din inchisoare sotiei sale
it's love:)
FII CALMĂ, LINIŞTITĂ, VESELĂ, HARNICĂ, SOCIABILĂ, AMABILĂ CU TOŢI, OPTIMISTĂ, AI GRIJĂ DE TINE, ÎMBRACĂ-TE FRUMOS. SPUNE DOAR LUCRURI INTELIGENTE. NU AMÂNA OBLIGAŢIILE NEPLĂCUTE, CITEŞTE CU ATENŢIE SCRISORILE MELE ŞI ÎNCEARCĂ SĂ ÎNDEPLINEŞTI SARCINILE PE CARE ŢI LE TRASEZ. FII CURAJOASĂ, DAR PRUDENTĂ. PREŢUIEŞTE-MĂ, FIE-ŢI MILĂ DE MINE, DAR NU ÎNTR-ATÂT ÎNCÂT SĂ TE ÎNTRISTEZI. NU-ŢI PIERDE SPERANŢA ŞI IUBEŞTE-MĂ!
cel mai dragut lucru pe care l-am citit azi:
ce-i scria havel din inchisoare sotiei sale
it's love:)
FII CALMĂ, LINIŞTITĂ, VESELĂ, HARNICĂ, SOCIABILĂ, AMABILĂ CU TOŢI, OPTIMISTĂ, AI GRIJĂ DE TINE, ÎMBRACĂ-TE FRUMOS. SPUNE DOAR LUCRURI INTELIGENTE. NU AMÂNA OBLIGAŢIILE NEPLĂCUTE, CITEŞTE CU ATENŢIE SCRISORILE MELE ŞI ÎNCEARCĂ SĂ ÎNDEPLINEŞTI SARCINILE PE CARE ŢI LE TRASEZ. FII CURAJOASĂ, DAR PRUDENTĂ. PREŢUIEŞTE-MĂ, FIE-ŢI MILĂ DE MINE, DAR NU ÎNTR-ATÂT ÎNCÂT SĂ TE ÎNTRISTEZI. NU-ŢI PIERDE SPERANŢA ŞI IUBEŞTE-MĂ!
luni, noiembrie 09, 2009
de cele mai multe ori toto n-are nicio vina
:D







prima data e prima data. si prima pisica tot la fel. mai ales cand e cel mai lipicios pisoias din lume. si cand zic lipicios ma refer la un motanel care toarce imediat ce il atingi, se muleaza in orice unghi il pui si mai ales e mereu caldut si nu miroase niciodata urat. deocamdata a fost perfect :) ce pot sa fac?!
a si, toto, de fapt, nu are urechile nefiresc de mari si de ascutite:))







prima data e prima data. si prima pisica tot la fel. mai ales cand e cel mai lipicios pisoias din lume. si cand zic lipicios ma refer la un motanel care toarce imediat ce il atingi, se muleaza in orice unghi il pui si mai ales e mereu caldut si nu miroase niciodata urat. deocamdata a fost perfect :) ce pot sa fac?!
a si, toto, de fapt, nu are urechile nefiresc de mari si de ascutite:))
duminică, noiembrie 01, 2009
1 octombrie - 1 noiembrie
tabel cu bumbi
facebook a fost macelarita
palahniuk ma face sa copiez pagina cu pagina aici, dar e prea mare lene si oricum citesc o traducere a the survivor. but still. imi vine sa tip de bucurie. ceva asemanator cu ce am simtit cand am vazut inglorious basterds. chestia aia ca cineva acolo, stie. stie. nu esti singur. nu crezi numai tu asta, nu esti dement. uite ca e unul care a reusit sa exprime asta si sa o mai arate si intregii lumi. de fapt, adevarul e ca nu merg chiar atat de departe in momentele in care imi vine sa tip. atunci doar zambesc de placere, iar creierul se dilata de fericire si totul capata sens ca un fel de scanteie intr-un mare intruneric.
il iubesc pe palahniuk.
aj vrea sa stie cei din jurul meu ca eu pot sa fie ca el. sa gandesc/vorbesc ca el. ca eu chiar fac asta uneori, dar nu e nimeni acolo sa vada:))) yaaaa
i still love erlend oye. au mai ramas 32 de zile pana cand o sa -l vad. mai rezist. in ciuda aparentelor, nu sunt moarta dupa el personal. e vorba de o intreaga stare de spirit. poti sa scrii stare de spirit fara sa te simti complet lame? (de la piesa aia, da!)
revenind la stare: 4 decembrie la paris. atat.
acum trebuie sa plec si nu am terminat ce aveam de zis.
cand revin, vreau sa imi updatez etichetele. sa am acces la toata muzica mea magica pe care am postat-o aici si la are nu mai am acces decat daca dau la manivela. pentru ca uneori am fost chiar inspirata.
vai, tocmai mi-am scris mie cat de dor mi-a fost de mine aici. iar eu am inteles:) it's love!
facebook a fost macelarita
palahniuk ma face sa copiez pagina cu pagina aici, dar e prea mare lene si oricum citesc o traducere a the survivor. but still. imi vine sa tip de bucurie. ceva asemanator cu ce am simtit cand am vazut inglorious basterds. chestia aia ca cineva acolo, stie. stie. nu esti singur. nu crezi numai tu asta, nu esti dement. uite ca e unul care a reusit sa exprime asta si sa o mai arate si intregii lumi. de fapt, adevarul e ca nu merg chiar atat de departe in momentele in care imi vine sa tip. atunci doar zambesc de placere, iar creierul se dilata de fericire si totul capata sens ca un fel de scanteie intr-un mare intruneric.
il iubesc pe palahniuk.
aj vrea sa stie cei din jurul meu ca eu pot sa fie ca el. sa gandesc/vorbesc ca el. ca eu chiar fac asta uneori, dar nu e nimeni acolo sa vada:))) yaaaa
i still love erlend oye. au mai ramas 32 de zile pana cand o sa -l vad. mai rezist. in ciuda aparentelor, nu sunt moarta dupa el personal. e vorba de o intreaga stare de spirit. poti sa scrii stare de spirit fara sa te simti complet lame? (de la piesa aia, da!)
revenind la stare: 4 decembrie la paris. atat.
acum trebuie sa plec si nu am terminat ce aveam de zis.
cand revin, vreau sa imi updatez etichetele. sa am acces la toata muzica mea magica pe care am postat-o aici si la are nu mai am acces decat daca dau la manivela. pentru ca uneori am fost chiar inspirata.
vai, tocmai mi-am scris mie cat de dor mi-a fost de mine aici. iar eu am inteles:) it's love!
joi, octombrie 01, 2009
high on erlend oye

nu vreau sa stiu cum suna asta si evident ca nu e adevarat.
mai intai a inceput sa fie prea dubios la job si pentru ca am pierdut batalia cu haosul creat in jurul meu, am ramas cu o gramada de timp liber pe care l-am investit in facebook, kings of convenience, erlend oye, whitest boy alive, cu cativa stropi de portocala mai mult sau mai putin mecanica.
filmele au fost infrante de muzica, dar din marea "liniste" (me is in love, really) tot s-au ridicat sa salveze situatia un tarantino, vazut la cinematograf si un allen, vazut acasa.
am tot vrut sa bifez aici inglorious basterds, pentru ca de mult n-am mai vazut un film care sa-mi placa asa de tare si care sa ma faca sa visez asa de mult la o lume mai buna. asta pentru ca mi-a dat senzatia aia ca atata timp cat lucruri ca astea se mai fac si oameni ca tarantino are still breathing, we are safe and saved. stiu ca suna penibil complet dar ce pretentii sa ai de la cineva care e high on erlend oye:D
cat despre woody allen, am ras (care eu, repet, rad rareori la filme, like doh). din tot sufletul am ras la love and death. asta pentru ca mi-a iesit la un quizz pe facebook ca daca as fi un film de woody allen, atunci as fi love and death. si nu-l vazusem si l-am vazut si ua!!! ce tare e filmul:))) funny, ironic si smart, asa cum sunt cele acele cateva filme facute de woody allen. la asta ma refeream:P
daca mi-as citi horoscopul acum, aj citi: s-ar putea sa muriti de fericire la inceputul lunii decembrie. pana atunci, felicitari pentru decizia luata si savurati fiecare clipa de asteptare asa cum stim ca va sta in fire, oricum. sunteti varza!
si........ muhahahahah
dar eu nu citesc asa ceva.
..............rock'n'roll is here to stay
come inside,it's ok
and i'll shake yo uuuuu..................
miercuri, septembrie 09, 2009
life is funnnnnnny
din seria nu pot sa cred ca se intampla asa ceva, tudor mi-a dat azi o piesa care ii place lui mult. si am ras. daca nu exista coincidente, atunci ce exista? :))))))))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






.jpg)

