a crescut copilul, asta merită, oricând, o postare :)

 in jur de 8 martie 2016

butoni pentru sertare

cine ar fi crezut ca voi fi atenta la asa ceva?
pana acum nu am schimbat niciun buton de sertar, nu am cumparat niciunul, nici nu am primit.
dar oriunde le vad, abia astept sa am nevoie de ele si imi imaginez ca o sa le am.

:))
e fun.
adevarul e ca ma gandeam ce urat e sa te pietrifici si sa nu iti mai placa nimicurile.
pana la urma, nimicurile astea dragalase au farmecul lor, la fel ca si pasiunile mai mari.
dar despre statusul pasiunilor mai mari, intr-un episod urmator :)

aj vrea sa fie clar: love is everything pe lumea asta :) :) :)

băi blogule, păi ce facem aici, nimic?

mbuuun, rupta de asteptarea grea a unei mutari intr-o alta casa cu tot cu catel si purcel adica pisica, sot si magic fiu, aj vrea totusi sa-ti mai impartasesc cate una, alta.
sa punem si un visual: nu-mi place nimic din ce as putea posta despre casa.
poate o sa iti arat ceva frumos mai tarziu.
important este ca nu mai am rabdare si mai ales cred ca pericolul acela care paste pe toata lumea, mai des sau mai rar: sa iti doresti ceva foarte tare si sa astepi o gramada de timp sa ti se intample, apoi cand se intampla pur si simplu sa nu-ti mai trebuiasca chiar atat de tare cum ar fi putut sa se intample daca ar fi venit mai la timpul potrivit.
pentru ca omul oboseste, iar eu mai repede decat multi dintre semenii mei.
scriu aici, poate asa nu o sa patesc si eu asta. asa cum am patit cu primul meu aparat foto.
cred ca ar trebui sa ma concentrez pe cele care mi s-au intamplat exact cand am avut cea mai mare deschidere si disponibilitate si dorinta catre ele.

a, si, si:

ce pacat ca m-am plictisit de facebook. era asa simplu si frumos sa cred in el si sa-mi faca placere. sa postez acolo si sa ma distreze chestia asta. cum trec toate, dar absolut toate, incredibil. poate mai putin dragostea pentru salinger, sunt curioasa daca citindu-l (ti-am zis ca nu mai citesc?) o sa mai fiu la fel de fericita ca pe vremurile cand il citeam.

revenind, ce mi se pare important:

am obosit
de
asteptarea pentru mutat
de statul pe facebook
de necitit
de nealergat
de nebiciclit

nu mai pot fara
el si el (lucky me)
sa scriu si eu ceva orice oriunde si oricum
laptop adevarat
vacanta ( ce bine ca o sa fie una 10 - 17 iulie)
bani, multi bani, vreau bani :) :) :) mda

oare dacă ai doi, trei copii, se disipează și panica?

nu știu dacă e chiar panică, dar eu mi-am dat seama, ca dacă până la sasha orice putea să cadă pentru mine în prăpastia "totul are un început, un apogeu și un sfârșit", totuși ce simt pentru sasha sau prilejuit de sasha, pare cu adevărat absolut și când zic asta vreau să spun mai ales permanent și intens.

nu mai sunt singură clar, mă gândesc non stop la faptul că există cineva acolo pentru care nu numai că sunt responsabilă, dar pur si simplu cu care sunt conectată, no matter what. pur și simplu!
iar asta poate fi cu adevărat solicitant. și sasha nu e pe lume decât de 1 an, 5 luni și 15 zile :)
am observat că panica asta conectată crește, crește și e normal să crească, mă bucur că e așa, dar e și, cum spuneam, solicitant.



azi va ieși pentru prima dată cu tricicleta fără pedale, în parc. e atât de mic încât nu se poate urca sau coborî singur din șa. pentru toate acestea va fi acolo bona lui, draga de ela, care totuși nu sunt eu , mama lui, să îl ajute.

sunt sigură că totul va fi bine, pentru că așa sunt eu inconstient de pozitivă, dar totuși? dacă o să cadă, dacă o să fie îmbrâncit, alergat fără voia lui de mai știu eu ce sau cine, nici nu vreau să mă gândesc.
noroc că mai sunt azi și mâine și începe we. două zile în care să îl văd și eu în plină acțiune. plus că pot să îl duc și diseară în parc să recuperez măcar un pic din ce am pierdut azi la prânz, chiar dacă am ratat premiera.

vorbeam cu tatăl meu personal zilele trecute și l-am întrebat daca asta o să simt toata viața. nu dispare starea asta de panică legată de fapul că orice i se poate întâmpla, oricând, fără ca eu să fiu acolo și deci să intervin cumva? de ce nu mi-a spus nimeni asta înainte să mi-l propun pe sasha? e foarte greu. bineînțeles că tata mi-a răspuns că așa o să fie și cînd o să fie om în toata firea. buuuuuuun. tot pe el o să-l întreb și asta cu doi copii, menită ori să dubleze panica ori să o împartă cumva, miraculos. dar nu mă aștept la un răspuns concludent. obișnuit cu doi copii de o viață întreagă, nu are cum să mai știe adevărul despre cum e cu unul singur. trebuie întrebat cineva mai proaspăt.



culmea culmilor, tot sentimentul ăsta e deopotrivă intens până la disperare, dar e și al naibii de plăcut. poate pentru că am o mare încredere în el și minunăția care simt că este acest sasha :)

i have my own cat

de fapt, a noastra. we have our own cat:) it's a him, we guess :))

inca nu sunt convinsa de numele bobo, ales de doli. dar doli poate sa aleaga numele, daca eu am ales singura pisica.







nu stim inca numele final. si nici nu prea am apucat sa ne jucam cu el. pentru ca dupa ce l-am spalat un pic si am avut emotii cu uscarea, a urmat mancarea. care mancare sta asa: nu papa lapte de niciun fel. doar papa umeda pentru junori si se baga cu totul in castron. dupa care doarme de rupe si nu vedem decat cel mai mic cap din lume :)

asta este prima noastra seara impreuna. bobo rules :)

cred ca o sa-l cheme jarvis

vacanta

eu cand zic vacanta implinita, zic asta:



















mai vrem :)

duamne eu cand invat sa inot?

astazi imi place asta. imaginile sunt bestiale. sunt minunate si perfecte. vreau la mare asa de tare incat pur si simplu cand vad clipul asta, deopotriva ma calmez si ma agit. e f tare! nici nu aud piesa :)

pe cine am mai iubit

ei da, cred ca e timpul. sau. pe cine am mai iubit in ultimul timp. aici intra si salinger. revederi si reintalniri.
interesant e ca de unde erau amandoi far far away si cu sanse de la complet nule pana la foarte nule de a bea un suc cu mine, uite ca miracolele rasar si pe strada noastra, cateodata.

jd e dead and burried but erlend did it, cause his still alive. nu stiu cum sa zic, dar gata cu tacerea asta stupida. pukatuka mi-a lipsit. nu prea tare, dar sper ca e din nou a mea si ca o sa pot sa scriu aici mult si bine.

cum spuneam. i-am cumparat de baut lui erlend oye. uite asa. m-a ajutat doli, dar acum zic sa ne gandim un pic doar la mine si la erlend oye. (pastrez asta complet private:))) nu pentru ca e ceva compromitator, ci pentru ca unele lucruri sunt doar ale mele, ale fiecaruia.

bun. ce e de spus este ca intalnirea asta in carne si oase a facut parte din seria aia de lucruri care vin un pic mai tarziu decat momentul in care ti le doresti cu adevarat. si in cazul asta a fost mai bine asa decat altfel. nu era cazul sa ma apuc sa il trag de maneca si sa-l conduc eu pana la autocar :d ramane fascinant cum inca ma reasigura vocea lui si muzica pe care o face si cu twba si cu kings, ca exista o lume a mea, pe care o impartasesc cu putini oameni, minunati. sau. a ce bine ca exista muzica asta. sau. a ce speciala sunt ca ii iubesc pe astia asa de tare. sau ce bine. sau. ce foarte bine. nu e totul chiar aiurea, listen to this sound. and that's all sooooooooooo good. da. cred ca muzica asta ajunge la mine in felul ala in care expresia soooooooo good e mai mult a lui oye decat a lui james brown. ha! :))

iar salinger. well. pentru ca am citit pe nerasuflate, din nou, de veghe. pentru ca a existat. pentru ca m-a mai lasat intr-o noapte cu gura cascata si cu mainile pe cartea mica si galbena ca si cand as trai intr-o lume prea surda ca sa inteleaga ce minune e intre copertele alea. dar stiu ca nu e asa. stiu ca lumea stie. adica sper ca de aia e asa cunoscuta cartea aia. pentru ca am inteles cu totii ca exista cai de comunicare incredibile intre oameni, ca nu suntem toti la fel si ca cei care sunt altfel, cu multiple sensibilitati si trairi care vad mai mult decat altii, exista si sunt mirifici.




si unde mai pui ca tenesii aia sunt ai lui oye :)

miss potter and me

:)

anglia, londra, 1902.
nu vreau sa fac recenzie, nici macar sa conving pe cineva sa vada filmul. but i totally enjoyed it si sincer, simteam ca o sa -mi mearga direct la inima, asa ca l-am pastrat pentru o dupa amiaza linistita in care vremea te imbie la stat in casa.

eu si carmen ne distram la un moment dat stabilind ca o sa devenim proprietare de cottages in nearby london aria si asta ne umplea de fericire :)) ei bine, asta e un motiv pentru care mi-a placut filmul. pe restul nu are rost sa le mai enumar.

and most of all, i truly enjoy miss renne zellweger very very much :)

unde mai pui ca la toate astea se adauga emily watson, expresia fragilitatii desavarsite intr-un corp nicidecum cel mai fragil din lume.

cateodata ma simt tare norocoasa :)

snow black

pentru tot praful de zână pe care l-am văzut strălucind în seara asta :)

cum vede jarvis o piesa de-a lui erlend

seara, inainte sa adorm imi imaginez ca joc bowling pe o pista imensa cu o bila uriasa care loveste niste popice si ele destul de mari. si asta se intampla de la o vreme incoace. si nu e doar mental. e ca si cand trec cu totul intr-o stare de veghe si mi se relaxeaza tot, si trup si minte si ce-o mai fi acolo care alcatuieste fiinta asta care este eu, de exemplu.

de cele mai multe ori pista de bowling (nu mai stiu cum ii spune de fapt) e tot bulevardul magheru. eu sunt uriasa probabil, pentru ca nu ma vad, si de pe strada dispar asa masinile si in capat, adica spre unirii apar popicele si bila mea uriasa porneste si tot ruleaza pana la capat. si arunc asa de mai multe ori si e totul cu incetinitorul si pe bune ca ma relaxez cu totul si adorm jucand bowling. a, si e noapte:)

aseara pista a fost ion campineanu. adica aia cu french bakery, si magazin fency de vinuri si haine si bla bla care da spre iesirea aia de metrou de pe magheru pe care eu nu o folosesc niciodata, pe care ma duceam acasa cand stateam vis a vis de boutique de pain. anywaay, mult mai mica decat tot magheru, dar fara sa conteze asta.

sunt curioasa daca dupa ce am constientizat asta o sa mai pic in aceeasi stare. se prea poate sa fie acelasi efect ca acela al constientizarii anumitor ticuri care dispar dupa ce vorbesti despre ele.

important este ca inainte de bowling ma dadeam in leagan. nu mai stiu cand a inceput dar stiu ca tot asa, seara, inainte sa adorm sau cine stie poata chiar in somn, ma dadeam intr-un leagan imens. si asta s-a intamplat muuuult muult timp si nu a disparut nici dupa ce am vorbit cu cineva despre asta. leaganul era imens si el. ceva de genul ma dadeam in leagan peste munti si vai. adica era pus pe marginea unei prapastii imense si eu eram uriasa si ma dadeam asa pana adormeam.

anywaaay, leganul initial nu era ceva de prea povestit pentru ca ma ducea cu gandul ca poate imi lipseste ceva, eram alienata spre handy si ca mai bine sa tacem despre asta.

imi lipseste leganul, dar bowlingul e de o mie de ori mai tare.



video directed by jarvis cocker

happiness can be too much

happiness is a state of mind or feeling characterized by contentment, love, satisfaction, pleasure, or joy

cottage cheese, camera obscura, mimo si mai ales parrrrrrrrriiiiissssssssss:)

am vazut fotografia marei din lista de mess si mi-am adus aminte ca vreau sa vad ciclopul si pe stiupecineva. i-am cerut logo-ul lui cosmin si pentru ca el intazie, am ajuns pe blogul fotografului care a facut iReadfaces. de aici am ajuns la minunata poveste a lui mimo despre parisul unde voi fi si eu pentru prima data peste exact 10 zile. mi-a placut mult si mi-am notat o lista de 10 locuri si momente fizice unde vreau sa respir cat voi sta acolo. a fost exact harta de care aveam nevoie. evident nu a trecut mult si am gasit si blogul lui mimo, aceeasi care a dat like postarii mele de pe facebook in care piesa care imi place cel mai mult azi insoteste branzica care e atat de buna incat imi e frica ca va disparea intr-o zi, asa cum se intampla cu toate lucrurile bune si prea putin apreciate. azi mi-am cumparat 6.

de cele mai multe ori toto n-are nicio vina

:D









prima data e prima data. si prima pisica tot la fel. mai ales cand e cel mai lipicios pisoias din lume. si cand zic lipicios ma refer la un motanel care toarce imediat ce il atingi, se muleaza in orice unghi il pui si mai ales e mereu caldut si nu miroase niciodata urat. deocamdata a fost perfect :) ce pot sa fac?!

a si, toto, de fapt, nu are urechile nefiresc de mari si de ascutite:))

1 octombrie - 1 noiembrie

tabel cu bumbi

facebook a fost macelarita
palahniuk ma face sa copiez pagina cu pagina aici, dar e prea mare lene si oricum citesc o traducere a the survivor. but still. imi vine sa tip de bucurie. ceva asemanator cu ce am simtit cand am vazut inglorious basterds. chestia aia ca cineva acolo, stie. stie. nu esti singur. nu crezi numai tu asta, nu esti dement. uite ca e unul care a reusit sa exprime asta si sa o mai arate si intregii lumi. de fapt, adevarul e ca nu merg chiar atat de departe in momentele in care imi vine sa tip. atunci doar zambesc de placere, iar creierul se dilata de fericire si totul capata sens ca un fel de scanteie intr-un mare intruneric.
il iubesc pe palahniuk.
aj vrea sa stie cei din jurul meu ca eu pot sa fie ca el. sa gandesc/vorbesc ca el. ca eu chiar fac asta uneori, dar nu e nimeni acolo sa vada:))) yaaaa

i still love erlend oye. au mai ramas 32 de zile pana cand o sa -l vad. mai rezist. in ciuda aparentelor, nu sunt moarta dupa el personal. e vorba de o intreaga stare de spirit. poti sa scrii stare de spirit fara sa te simti complet lame? (de la piesa aia, da!)
revenind la stare: 4 decembrie la paris. atat.

acum trebuie sa plec si nu am terminat ce aveam de zis.
cand revin, vreau sa imi updatez etichetele. sa am acces la toata muzica mea magica pe care am postat-o aici si la are nu mai am acces decat daca dau la manivela. pentru ca uneori am fost chiar inspirata.

vai, tocmai mi-am scris mie cat de dor mi-a fost de mine aici. iar eu am inteles:) it's love!

balanel cu voce mai de miaunel

adica eu si sorina suntem balanel si respectiv miaunel desi eu am mai mult voce de miaunel.
s-ar putea sa fie informatii incomplete, chiar daca am auzit asta repetata temeinic de cineva care a fost lovit de inspiratie cand ne-a vazut prin oras.

dupa cateva zile de ignoranta am googalit si tre sa recunosc ca e chiar funny!

Dar ei - Miaunel şi Bălănel - veniseră pe lume fără să ştie că trebuie sa se certe, chiar fără motiv. Erau fermecători în ingenuitatea lor. Voiau ca nimeni să nu se certe cu nimeni, cel slab să nu fie nedreptăţit, cel merituos să nu fie înşelat. Se mirau ca de ceva nemaiîntâlnit în faţa lăcomiei şi a minciunii; erau nişte naivi, în fapt.

la nimereala ales, sa-i urmarim, cand avem timp:))

am tot uitat sa scriu aici

ca am ajuns sa-i inteleg pe drug addicts, the drug users and abusers
si pe criminalii spontani, pe aceia care pur si simplu pot ajunge cu nervii atat de intinsi incat pur si simplu plesnesc si fac boom, iar celalalt e lovit si pica mort.
pe cei care tipa, care isi pierd mintile urland, oh my, cat de bine ii inteleg
pe cei care fac random sex, random everything, random everywhere

m-am plictisit atat de tare zilele astea, incat as fi putut sa devin oricare dintre ei.
am avut un weekend nu lung, pur si simplu dilatat. pe fondul unei perioade perfect dilalate si ea. si dilatat nu e un pretty word si nici nu-mi inspira ceva pretty. the horror

nee

nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không

how bored am I?



rewind, but great, perrrrrrrrrfect and all:)

elegy aka daying animal via philip roth

"when you make love to a woman you get revenge for the things that defeated you in life"

and so on.

i love philip roth. maybe because he makes me piuk so much sometimes that i get to suddenly feel brand new, untouched by his squalid moments. i don't quite get it:) but i do love him!
penelope cruz rules, in spite of almodovar's fetishism for her. she is perrrfect beyond all that!

i read the book a few years ago but i forgot all about it. and for the better! now i can really enjoy the movie like i always prefer to, from scratch:)

anyway the best thing that happened to me recently, and i mean to my brain, is the passion for stephen king, induced by the author himself with the audiobook: on writing. but that's another story. now i can't wait to go back to this rather stupidish movie. and by the way: i really don't manage to like this ben kingsley. although he does nice work in every of his movies. (anne frank diary is a good exemple) but enough, as i've already said it:D

why oh why?

i need some happy friends, not three, not even the happiest, but nice and funny