toamna e mai limpede ca vara

dacă ar fi după mine, anul ar fi așa 6 luni crăciun, 1 lună mers la mare, câte două zile, răsfirat, și apoi numai primăvară și toamnă. abia aștept să vină toamna. toamna mi-am născut copilul, îmi e născut iubitul, dar mai ales, toamna pot să port blugi și ghete și pot să mă gândesc cu drag la iarnă. iarna m-am născut eu, bineînțeles. sau mai bine zis, iarna m-a născut pe mine mama mea. după ce naști, pur și simplu conceptul de mamă capătă valențe noi, fără margini. cel puțin așa e pentru mine. mama era deja bine înfiptă în capul meu, țin tare la amintirile cu ea. să zicem și aici că mama m-a învățat ceasul, sur le pont d'avignon, să scriu, să fiu mereu copil și să fac pârț numai afară. sau dacă sunt înăuntru cu alte persoane, să părăsesc zona și să revin după puțin timp, nu imediat. vroiam să zic doar că am mare chef de toamnă, de aer rece, de lipezime în jur. toamna e mai limpede ca vara. azi sasha împlinește 10 luni. e așa de mare încât mă surprind uneori, în ultima vreme doar, gândindu-mă și la alți oameni. la prietenii pe care nu i-am mai văzut de mult. la plimbările pe care le făceam. la o sală de cinema. la starea pe care ți-o dă un concert. hm hm o să mă întorc la toate, iar sasha o să-și vadă de ale lui, bine integrat în viața noastră. sper și eu.