duminică, noiembrie 30, 2008

una dintre preferatele mele


charlotte gainsbourg a french born in london

intotdeanuna m-am intrebat ce vad barbatii la femei. mi-e greu sa cred ca e ceva atragator la majoritatea femeilor. i do not digg women. but!

cel mai comercial film al ei, din cate stiu eu, sience of sleep
m-a adormit aseara cu un film de pe tvr 2. surpriza scena in care urca la nesfasit cu liftul, alaturi de un johnny depp, foarte blond.
penibil, dar fiecare in parte, neoxigenati, raman minunati:)

miercuri, noiembrie 26, 2008

traiesc intr-o casa

care are o camera mare. e aproape singura camera din casa, dar e foarte mare.
si pentru ca e si inalta si lata, imi creaza dependenta.
si e cel mai in centru
dar are multe defecte, chiar daca e altceva decat toate camerele obisnuite.
desi nu pot sa sa ma intorc intr-un chibrit

mereu cand mi-am dorit ceva cu adevarat, a venit. chiar daca prea tarziu si cand nu ii mai simteam gustul, dar a venit. uhhhhjlk


sau epuizare

cand urasti o casa
apoi iti urasti iubitul cu care stai in casa aia
dupa care te urasti pe tine pentru ca urasti tot ce ti-ai dorit
dupa care urasti criza financiara
dupa care ii urasti pe toti cei care urasc mai putin decat tine
dupa care urasti ca ti-e dor de tine cea de acum un an
si urasti si faptul ca nu mai ai prieteni, pentru ca ai pierdut unul foarte drag si parca de atunci au disparut aproape toti
urasti ca nu stii sa pastrezi ce e bun si arunci tot, pentru ca te macina nevoia de schimbare
iar cel mai tare urasti ca nu e prima oara cand ti se intampla toate astea


jules dixit

luni, noiembrie 24, 2008

the fake smile period

"i'm tired of
being so judgemental of everyone
i will not go to sleep
i will train my eyes to see
that my mind is as blind as a branch on a tree"


:D couse i know

vineri, noiembrie 21, 2008

magritte


intr-o zi de 21 noiembrie, acum doua secole, s-a nascut rené-françois-ghislain magritte. cel care isi transforma visele si fanteziile in tablouri, asa cum ne spune wikipedia.

si google a castigat o mie de puncte infinite azi, pentru ca mi-a aratat ca exista dragalasenie web, deci mai avem o sansa atunci cand totul se va intampla exclusiv pe net.

cat despre mine, i know is stupid, but i can't help it:)

joi, noiembrie 20, 2008

stiu ca am cam multe you tube-uri lately

dar asta este cel mai, cel mai drag



pe lista mea de lucruri favorite din lumea asta mare va fi intotdeauna si disney

miercuri, noiembrie 19, 2008

minciuna

aseara, la sala mare a teatrului national din bucuresti, una dintre cele mai horror cladiri din orasul asta, mancata total de decrepitudine pe dinauntru.

igrasia si vremea rod din toate partile si de sus pana jos uratenia aia de sala.

oricum, vazut minciuna, lucrare made in italy. incredibil de potrivita cu sala mare.

trebuie sa fug, dar vroiam sa notez asta:

cand am vazut cuvintele astea proiectate alb pe negru,mi-am zis bleah, cat de depressed o sa ajung sa fiu? exista o limita?


cand ne nastem, plangem

pentru ca am ajuns

pe aceasta scena

a nebuniei





hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

marți, noiembrie 18, 2008

almoust perfect


pentru ca mie mi-a placut de russell


aici in centrul atentiei mele e tot russell

trecand peste russssssssssell,

ma bucur ca mai am crashuri pentru personaje din filme:)))

almoust famous e din 2000, oare de ce l-am vazut abia acum?

povestea e fictiva, ceea ce m-a dezamagit putin, dar merge oricum

in filmul asta joaca unul dintre cei mai insuportabili actori

kate hudson arata f dragalas, dar mama ei e mult mai tare

russell, adica bill crudup a ceea ce se cheama imbatranit foarte since 2000, mais c'est la vie!

last, but not least, frances mcdormand rocks:)

vineri, noiembrie 14, 2008

you’ll go on i’ll be okay,
i can dream the rest away,



its just a little touch of fate,
it will be okay,
it sure takes its precious time,
but it’s got rights and so have I


versurile unei piese din spotul la ariel limoncelo(cre:D)

mi-ar fi placut sa fiu si alegator de muzica pentru reclame:)



lisa mitchell - neopolitan dreams

marți, noiembrie 11, 2008

everlasting love

in conditiile in care ma bantuie un fel de criza emotionalo-afectiva care mi-a dat peste cap armonia din ultimul timp, refrenul de baza care mi-a colindat creierul a fost (si este!?) aceasta exclamatie optzecista: e ver las ting love!
isn't this ironic?






anyway. ce bine ca azi dimineata la metrou, la universitate, a aparut ioana agatata de o cafea fiebinte si cartonata. tocmai cand eram pe punctul de a ma arunca in fata trenului. pentru ca merit.


intotdeauna am dispretuit adolescentele sau mai putin adolescentele care se imbraca in pantaloni si haine f stramte din care le ies tot felul de parti corporale, mai mult sau mai putin excedentare.
azi am plecat de acasa fara curea si trag de pantaloni tot timpul, iar sentimentul nu e deloc inaltator. nu stiu de ce, ma simt ca una dintre cele de mai sus. brrrr

viena. din ce am scris eu, pe online a intrat prea mult, iar in print prea putin. da, se poate:)

mie imi place sa-l citesc asa

H&M, marţipan şi concerte


Viena e destinaţia ideală pentru a simţi pe pielea ta constrastele. Lanţul de cafenele Aida, cu chelneriţele care te întâmpină în ţinuta lor uitată de timp, şosete scurte, roz pal, care intră cu volanaşele lor în nişte pantofi maro asortaţi cu sorţul strâns în talie.

Cafenele cu design cool unde bei cafea complicată la peretele de sticlă ce îţi arată bulevardul si de unde admiri colţul de H&M care sprijină o clădire mai veche decât oricare alta din Bucureştiul nostru de zi cu zi.

Viena ca destinaţie întâmplătoare pentru concertul trupei tale preferate sau Viena pentru că vrei să ajungi la Praga, dar Sky Europe nu are cursă decât până la vienezi şi e obligatoriu să stai acolo câteva ore.

Viena într-o seară de 28 decembrie. Nicăieri frigul de afară nu se completează mai bine cu căldura întreţinută de vienezi nevăzuţi, în spatele vitrinelor. Zăpada se ghiceşte doar pe alocuri, dar beculeţele omniprezente, brazii împodobiţi, mirosul lăsat de caii de la trăsurile impunătoare, miresmele de la tarabele de lemn unde singurii vinezi vizibili iţi vând cârnaţi şi plăcinte de mălai sau mere coapte, fac echipă bună cu fantezia de marţipan din spatele vitrinelor. Chipul lui Mozart capătă toate dimensiunile şi formele, pe bomboane, prăjituri sau lichioruri numai bune de făcut cadou părinţilor.

Cea mai frumoasă piaţă în timpul nopţii este Stephansplatz. Acolo tronează cenuşia şi impunătoarea catredrală Stephansdom, una dintre cele mai înalte biserici din lume. Reflectoarele care o pun în valoare accentuaează misterul clădirii certificată pentru prima oară în anul 1147.
În jurul ei, toţi oamenii par nişte furnici vesele. Pentru a ieşi în evidenţă, oamenii statuie care te invită să îi iei acasă în poză, în schimbul unui euro, strălucesc argintii, iar vopseua le ocoleşte doar globul ocular şi îi transformă în licurici.

Dacă nu e iarnă, profită de gererozitatea luminii oferită de soare într-o după amiază oarecare şi nu rata Casa Fericirii creată de pictorul artitect Hundertwasser. Fericirea lui Huntertwasser nu te va ocoli la rându-i. Ai grijă cum gestionezi invidia pe care sigur o vei resimţi faţă de norocoşii fericiţi care au privilegiul de a locui, zi de zi, în clădirea colorată, fără reguli aparente pentru amplasera ferestrelor, dar cu mare atenţie construită pentru a face loc vecinatăţii copacilor înalţi care o protejează. Deşi eu nu am apucat încă, vederile care se vând la buticurile de pe strada privilegiată m-au convins că merită să o văd şi noaptea. O instalaţie de lumini are sarcina deloc grea de a-l face pe Hundertwasser sa fie un vrăjitor al arhitecturii.

Bile negre. Când mergi la Viena, evită Cafe Raymund. Dacă din întâmplare eşti forţat să te aşezi la una dintre mesele de acolo, ia-o ca pe o experienţă unică, în urma căreia nu iţi va fi nicodată greu să le explici copiilor tăi ce înseamnă decrepitudine.

luni, noiembrie 10, 2008

am stabilit ca numai si numai daca ar fi pustiu

adrian_iacomi: mda
adrian_iacomi: ce m-as duce acum in vama
adrian_iacomi: sa fie cald si pustiu
adrian_iacomi: m-as pune in hamac
adrian_iacomi: + cuba libre
adrian_iacomi: si m-as culca



hamac soare umbrit cuba libre sau campari orange sau pur si simplu martini dry multa dragoste si marea albastra langa nisipul de culoarea aia pe care sper sa o aiba si parul meu intr-o zi

luni, noiembrie 03, 2008

updates

vad lucrurile cam asa

exista serendipity. nu in titan, nu filmul, o ceainarie.
era seara si nu stiu cum se face dar niciodata nu m-au fermecat mai tare culorile toamnei, ca in sezonul asta. ceainaria are si terasa si acolo am stat. e asternuta pe un strat de pietricele albe care mi-au facut pofta sa calc pe ele si prin casa. mi-as cumpara cativa saci, si as inlocui si mult iubitul parchet pentru ele. macar intr-o camera.
iedera imbraca tomnateca si multicolora niste pereti de case imense, care nu sunt vile, pentru ca mi-am dat seama, tot aseara, ca nu imi place asa de mult cuvantul vila. mai bine e o casa mare, decat vila.

am baut niste rooibos, planta africana din care iese o infuzie rosiatica cu efect calmant.
dupa trei zile de repaos bicicletistic, am descoperit-o pe lilla, usor dereglata, dar reglabila si foarte binedispusa.

azi noapte am avut insomnie, rezultat a mai multi factori si din interior si din exterior. si am fumat pe la 5 dimineata cea mai buna tigara pe balconasul de vis a vis de muzica. era atat de liniste incat am putut sa aud cum curge aparatul de aer conditionat aflat pe cladirea de peste drum. o performanta, departe de vacarmul obisnuit al acestei calea victoriei. cat am fumat, masinile au aparut raslete, numai pe la jumatatea de final a tigarii mele.

azi dimineata cand veneam cu lilla n-am putut sa nu ma incant complet de intrarea in herastrau, de la arcul de triumf. atata frumuseste ruginita, dar deloc batrana. si iarasi o liniste bizara de dimineata de dumnica, desi e luni. am avut loc si pace si in trafic, minunat.

ieri, in timpul zilei, mi-am dat seama ca ma port cu mine asa cum se poarta un administrator cu o casa mare si frumoasa, dar lasata in paragina.
am cearcane, trebuie sa ma retund, umblu cu incaltari rupte si n-am deloc chef sa imi aleg hainele dimineata. si totusi, nu mor.
cred ca nu am chef sa ma imbrac prea ales pentru ca lilla nu are nevoie de asa ceva si tot ea e vinovata si de suferinta incaltarilor. dar pana la urma, nu e un pret asa de mare pentru faptul ca merg cu bicilcleta. poate intr-o zi, curand, administratorul o sa refateze si casa aia mare si frumoasa:P
e totusi pacat sa iti traiesti viata in neglijenta. mai ales cand inca beneficiezi de avantaje naturale, cum ar fi tineretea asta extrem de pretioasa. fizic.

the kooks. pur si simplu nu cred ca exista alta muzica care sa ma ajunga si sa ma afecteze asa de tare zilele astea.
simplu, tonic, smart si funny. a sound i hope i'd like forever

cum sa nu-i iubesti?