marți, decembrie 30, 2008

or are we dencer !???!!?!!

azi am gasit in inbox doar newslettere, mailuri ca urmare a inscrierilor si inregistrarilor pe care le-am facut constient sau nu.
asa e si mailul de la money.ro care imi spune raspicat in subject : 2009, anul disponibilizarilor. il sterg, intrebandu-ma pentru a mia oara de ce primesc mailurile astea:D slabiciune, sa sustin si eu trustul si divizia cumva, whatever.
apoi, cu drag, ca in fiecare zi deschid stripul de la wulffmorgenthaler.com

si vad



m-am gandit ca ar trebui sa marchez si eu cumva recesinuea sau criza sau orice ar fi ea. si sper sa nu fie doar primul post dintr-o lunga serie cu tema asta.

miercuri, decembrie 24, 2008

am ce face in vacanta








si uite asa imi revin din perioada de necitit:)
sper sa fac mai mult decat cateva poze cu ea.
pe coperta patru scrie mare si tare ca e un must for fans. and i am one, soooo mos craciun a fost foarte inspirat anul asta:)

i love england, mi-am cumparat tv special pentru serialele british, numai ca sa vad cottageuri si servicii de ceai, si pentru vh1, unde tot trupele british imi fac felul. asta cred ca am mai zis.

dar uite ca ratez constient trei zile la londra si o noapte continua de concerte. hm. oare ce parere sa am eu despre asta? sper sa ma consolez cu ideea ca o sa merg si eu curand si o sa stau cel putin 5 zile:))
si ca o sa fie magic. mnu?

luni, decembrie 22, 2008

perfect unexpected match

i've just had the craziest week,
like a party bag of lies, booze and then deceit.
and i don't know why i want to voice this out loud,
it's theraputic somehow.

so i'm moving to new york cos i've got problems with my sleep,
and we're not the same and i will wear that on my sleeve.
so i'm moving to new york cos i've got issues with my sleep,
looks like christmas came early, christmas came early for me.

i put one foot forward and ended up thirty yards back.
and am i losing touch or am i just completely off the track?
and i don't know why i want to voice this out loud,
it's theraputic somehow




muhahahahha. couse sunt stereo tipa:))))

miercuri, decembrie 17, 2008

herpes

sunt unele lucruri care pe langa faptul ca sunt foarte urate mai au si nume complet infecte.

oricum, fiind eu, sa rezumam totul la mine. ma simt speciala pentru ca la mine apare pe nas, odata cu fiecare sezon rece. si reapare de-a lungul lui cu multa insistenta. e fidel si atotprezent atunci cand e frig. cred ca se simte bine cu mine. e un mic eschimos, pentru ca prefera nasul, buzelor.

joi, decembrie 11, 2008

stiu pe cineva care ma uimeste placut

din ce in ce mai des:)

mara a reusit sa faca ceva ce isi dorea de mult. ii tin pumnii si vreau sa o citesc de doua ori pe luna si in time out, pe o perioada nelimitata de timp:)

vreau ca proiectul ei sa creasca incet si sigur si sansa sa facem ce ne place sa creasca odata cu reusita ei:)


micuta antreprenor/curator artistic mi-a facut ziua de azi mult mai frumoasa.

miercuri, decembrie 10, 2008

ce am lasat pe afara ieri

pentru ca era si este prea boring:d

cel mai mult imi plac melodiile care ma fac sa le tin pe repeat ore intregi si care apar pe neasteptat. chiar daca sunt lame
cel mai dragut e sa stiu ca plec peste putin timp far far away
cel mai bine ma simt cand stiu ca am facut ceva bun desi nimic nu e safe forever
cel mai tare ma supara sa fiu considerata egoista

treaba asta cu egoismul imi e reprosata mai ales atunci cand vorbesc foarte mult despre mine sau exprim insitent ce simt.
in capul meu: daca si ceilalti ar face la fel nu ar mai exista neintelegeri si probleme de comunicare. daca fiecare ar fi in stare sa spuna ce simte si ce vrea, eu cred ca lucrurile ar fi mai simple. mai mult, cred ca daca aud ceva si raspund prin a spune ceva asemanator din experianta mea, nu fac decat sa ii ofer celuilat un reper care sa-l ajute sa inteleaga mai bine ce i se intampla lui.

dar poate lucrurile nu functioneaza asa cum cred eu. si atunci nu sunt decat una careia i se spune "ma doare capul" si ea raspunde, "da si pe mine" si de aici sa reiasa ca sunt obsedata de propria persoana. cand de fapt nu vreau sa zic decat ca "da, stiu, te inteleg, mai ales ca si pe mine ma doare. dar daca ne doare pe amandoi/doua, inseamna ca nu e cine stie ce nemaipomenit si ca o sa treaca".

marți, decembrie 09, 2008

enexpected

sa simti niste versuri pana la binedispunere. din senin si fara ca tu macar sa intelelegi what the fuck ??!!?



if you want a lover
to make you feel unbroken

if you want a brother
to make you feel at home - home

here is my devotion
- till it`s over

if you want a short man
I will get my hair cut - cut...
and if you want less than other girls
I´ll be movin´ backwards - backwards...
yeah, here is my confession
till it´s over... over

stay with me
my Darlin´
stay with me
till it´s over.....

if I had the patience
to build you up a fortress
or if I had a notion
of collecting shooting stars - shooting stars
I would do it by profession
- till it´s over .....

stay with me

:)))))))))))

duminică, decembrie 07, 2008

young&restless si arizona dream

si copil rebel, cum nu uita tata sa imi spuna, din ce in ce mai des, in ultima vreme. si nici macar nu e updated.

cheia supravietuirii armonioase ar putea fi aceea de a nu te lua in serios. imi pare rau ca nu mai stiu exact cine a zis asta atunci cand mi-a intrat mie in cap. din pacate am uitat, asa ca poate not so very young but certainly restless:D

inclusiv parodierea dupa nemuritorul serial, ma incanta, desi e complet stupida.
ma gandeam totusi ca a nu te lua in serios poate fi totusi un lux. poate sunt o rasfatata daca imi pot consuma dramele asa. poate nu am fost cu adevarat lovita, desi mie mi se pare ca sunt acum in total despair, si sper ca nici nu o sa fiu.
dar, sincer, recomand sfatul de a nu te lua in serios.
pf, flash back. imi dau seama ca pe asta a zis-o, atunci cand am auzit-o eu pentru prima data, nimeni altul decat kusturica. arizona dream e un film magic de-al meu si evident m-a facut atenta la ce are de spus domnul kusturica (acum o mie de ani, dar asta este). si l-am urmarit intr-un interviu tv.
intrebarea era, parasuperfrazez, care este cheia succesului, secretul vietii pline pe care se pare ca o aveti. familie, castel, filme, johnny depp, faye dunaway...(am bagat de la mine)?

"eu nu ma iau niciodata in serios" etc etc

m-a marcat fraza asta, cum adica, cum adica, ce e aia? ce e aia? si cred ca mi-a luat ceva timp pana am inteles la ce se referea si sunt tare fericita ca imi pot pune singura un diagnostic.

marți, decembrie 02, 2008

anti stress

la mine merge



Dean Martin - Let It Snow ! <
mor aici. BS it's a killer this days. as if!!!!!

luni, decembrie 01, 2008

ceata e romantica si sexy

daca as avea acces la aparatul meu foto, as si arata exact de ce
pana atunci, sa tot fie ceata. desi sper ca nu se intampla accidente rutiere din cauza ei. ca atunci chiar nu mai e deloc cool
cred ca imediat cum imi vine sa zic ceva, apar inca doua ganduri care ma fac sa ma indoiesc
probabil ca nu degeaba se spune si se stie si se crede, ca totul este relativ
aseara am schimbat cateva vorbe despre niciodata si intotdeuna
cand si daca exista asa ceva
asta pentru ca am zis din greseala intodeaune, in loc de intodeauna. mi s-a parut imediat ca aparitia neasteptata a pluralului nu face decat sa arate clar ca nu exista intotdeuna, pentru ca uite exista intotdeaune, care diminueaza absolutul lui intotdeuna
acum nu mai inteleg de unde si pana unde rationamentul asta, dar momentul determina de multe ori convingeri
care mie imi sunt dragi

duminică, noiembrie 30, 2008

una dintre preferatele mele


charlotte gainsbourg a french born in london

intotdeanuna m-am intrebat ce vad barbatii la femei. mi-e greu sa cred ca e ceva atragator la majoritatea femeilor. i do not digg women. but!

cel mai comercial film al ei, din cate stiu eu, sience of sleep
m-a adormit aseara cu un film de pe tvr 2. surpriza scena in care urca la nesfasit cu liftul, alaturi de un johnny depp, foarte blond.
penibil, dar fiecare in parte, neoxigenati, raman minunati:)

miercuri, noiembrie 26, 2008

traiesc intr-o casa

care are o camera mare. e aproape singura camera din casa, dar e foarte mare.
si pentru ca e si inalta si lata, imi creaza dependenta.
si e cel mai in centru
dar are multe defecte, chiar daca e altceva decat toate camerele obisnuite.
desi nu pot sa sa ma intorc intr-un chibrit

mereu cand mi-am dorit ceva cu adevarat, a venit. chiar daca prea tarziu si cand nu ii mai simteam gustul, dar a venit. uhhhhjlk


sau epuizare

cand urasti o casa
apoi iti urasti iubitul cu care stai in casa aia
dupa care te urasti pe tine pentru ca urasti tot ce ti-ai dorit
dupa care urasti criza financiara
dupa care ii urasti pe toti cei care urasc mai putin decat tine
dupa care urasti ca ti-e dor de tine cea de acum un an
si urasti si faptul ca nu mai ai prieteni, pentru ca ai pierdut unul foarte drag si parca de atunci au disparut aproape toti
urasti ca nu stii sa pastrezi ce e bun si arunci tot, pentru ca te macina nevoia de schimbare
iar cel mai tare urasti ca nu e prima oara cand ti se intampla toate astea


jules dixit

luni, noiembrie 24, 2008

the fake smile period

"i'm tired of
being so judgemental of everyone
i will not go to sleep
i will train my eyes to see
that my mind is as blind as a branch on a tree"


:D couse i know

vineri, noiembrie 21, 2008

magritte


intr-o zi de 21 noiembrie, acum doua secole, s-a nascut rené-françois-ghislain magritte. cel care isi transforma visele si fanteziile in tablouri, asa cum ne spune wikipedia.

si google a castigat o mie de puncte infinite azi, pentru ca mi-a aratat ca exista dragalasenie web, deci mai avem o sansa atunci cand totul se va intampla exclusiv pe net.

cat despre mine, i know is stupid, but i can't help it:)

joi, noiembrie 20, 2008

stiu ca am cam multe you tube-uri lately

dar asta este cel mai, cel mai drag



pe lista mea de lucruri favorite din lumea asta mare va fi intotdeauna si disney

miercuri, noiembrie 19, 2008

minciuna

aseara, la sala mare a teatrului national din bucuresti, una dintre cele mai horror cladiri din orasul asta, mancata total de decrepitudine pe dinauntru.

igrasia si vremea rod din toate partile si de sus pana jos uratenia aia de sala.

oricum, vazut minciuna, lucrare made in italy. incredibil de potrivita cu sala mare.

trebuie sa fug, dar vroiam sa notez asta:

cand am vazut cuvintele astea proiectate alb pe negru,mi-am zis bleah, cat de depressed o sa ajung sa fiu? exista o limita?


cand ne nastem, plangem

pentru ca am ajuns

pe aceasta scena

a nebuniei





hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

marți, noiembrie 18, 2008

almoust perfect


pentru ca mie mi-a placut de russell


aici in centrul atentiei mele e tot russell

trecand peste russssssssssell,

ma bucur ca mai am crashuri pentru personaje din filme:)))

almoust famous e din 2000, oare de ce l-am vazut abia acum?

povestea e fictiva, ceea ce m-a dezamagit putin, dar merge oricum

in filmul asta joaca unul dintre cei mai insuportabili actori

kate hudson arata f dragalas, dar mama ei e mult mai tare

russell, adica bill crudup a ceea ce se cheama imbatranit foarte since 2000, mais c'est la vie!

last, but not least, frances mcdormand rocks:)

vineri, noiembrie 14, 2008

you’ll go on i’ll be okay,
i can dream the rest away,



its just a little touch of fate,
it will be okay,
it sure takes its precious time,
but it’s got rights and so have I


versurile unei piese din spotul la ariel limoncelo(cre:D)

mi-ar fi placut sa fiu si alegator de muzica pentru reclame:)



lisa mitchell - neopolitan dreams

marți, noiembrie 11, 2008

everlasting love

in conditiile in care ma bantuie un fel de criza emotionalo-afectiva care mi-a dat peste cap armonia din ultimul timp, refrenul de baza care mi-a colindat creierul a fost (si este!?) aceasta exclamatie optzecista: e ver las ting love!
isn't this ironic?






anyway. ce bine ca azi dimineata la metrou, la universitate, a aparut ioana agatata de o cafea fiebinte si cartonata. tocmai cand eram pe punctul de a ma arunca in fata trenului. pentru ca merit.


intotdeauna am dispretuit adolescentele sau mai putin adolescentele care se imbraca in pantaloni si haine f stramte din care le ies tot felul de parti corporale, mai mult sau mai putin excedentare.
azi am plecat de acasa fara curea si trag de pantaloni tot timpul, iar sentimentul nu e deloc inaltator. nu stiu de ce, ma simt ca una dintre cele de mai sus. brrrr

viena. din ce am scris eu, pe online a intrat prea mult, iar in print prea putin. da, se poate:)

mie imi place sa-l citesc asa

H&M, marţipan şi concerte


Viena e destinaţia ideală pentru a simţi pe pielea ta constrastele. Lanţul de cafenele Aida, cu chelneriţele care te întâmpină în ţinuta lor uitată de timp, şosete scurte, roz pal, care intră cu volanaşele lor în nişte pantofi maro asortaţi cu sorţul strâns în talie.

Cafenele cu design cool unde bei cafea complicată la peretele de sticlă ce îţi arată bulevardul si de unde admiri colţul de H&M care sprijină o clădire mai veche decât oricare alta din Bucureştiul nostru de zi cu zi.

Viena ca destinaţie întâmplătoare pentru concertul trupei tale preferate sau Viena pentru că vrei să ajungi la Praga, dar Sky Europe nu are cursă decât până la vienezi şi e obligatoriu să stai acolo câteva ore.

Viena într-o seară de 28 decembrie. Nicăieri frigul de afară nu se completează mai bine cu căldura întreţinută de vienezi nevăzuţi, în spatele vitrinelor. Zăpada se ghiceşte doar pe alocuri, dar beculeţele omniprezente, brazii împodobiţi, mirosul lăsat de caii de la trăsurile impunătoare, miresmele de la tarabele de lemn unde singurii vinezi vizibili iţi vând cârnaţi şi plăcinte de mălai sau mere coapte, fac echipă bună cu fantezia de marţipan din spatele vitrinelor. Chipul lui Mozart capătă toate dimensiunile şi formele, pe bomboane, prăjituri sau lichioruri numai bune de făcut cadou părinţilor.

Cea mai frumoasă piaţă în timpul nopţii este Stephansplatz. Acolo tronează cenuşia şi impunătoarea catredrală Stephansdom, una dintre cele mai înalte biserici din lume. Reflectoarele care o pun în valoare accentuaează misterul clădirii certificată pentru prima oară în anul 1147.
În jurul ei, toţi oamenii par nişte furnici vesele. Pentru a ieşi în evidenţă, oamenii statuie care te invită să îi iei acasă în poză, în schimbul unui euro, strălucesc argintii, iar vopseua le ocoleşte doar globul ocular şi îi transformă în licurici.

Dacă nu e iarnă, profită de gererozitatea luminii oferită de soare într-o după amiază oarecare şi nu rata Casa Fericirii creată de pictorul artitect Hundertwasser. Fericirea lui Huntertwasser nu te va ocoli la rându-i. Ai grijă cum gestionezi invidia pe care sigur o vei resimţi faţă de norocoşii fericiţi care au privilegiul de a locui, zi de zi, în clădirea colorată, fără reguli aparente pentru amplasera ferestrelor, dar cu mare atenţie construită pentru a face loc vecinatăţii copacilor înalţi care o protejează. Deşi eu nu am apucat încă, vederile care se vând la buticurile de pe strada privilegiată m-au convins că merită să o văd şi noaptea. O instalaţie de lumini are sarcina deloc grea de a-l face pe Hundertwasser sa fie un vrăjitor al arhitecturii.

Bile negre. Când mergi la Viena, evită Cafe Raymund. Dacă din întâmplare eşti forţat să te aşezi la una dintre mesele de acolo, ia-o ca pe o experienţă unică, în urma căreia nu iţi va fi nicodată greu să le explici copiilor tăi ce înseamnă decrepitudine.

luni, noiembrie 10, 2008

am stabilit ca numai si numai daca ar fi pustiu

adrian_iacomi: mda
adrian_iacomi: ce m-as duce acum in vama
adrian_iacomi: sa fie cald si pustiu
adrian_iacomi: m-as pune in hamac
adrian_iacomi: + cuba libre
adrian_iacomi: si m-as culca



hamac soare umbrit cuba libre sau campari orange sau pur si simplu martini dry multa dragoste si marea albastra langa nisipul de culoarea aia pe care sper sa o aiba si parul meu intr-o zi

luni, noiembrie 03, 2008

updates

vad lucrurile cam asa

exista serendipity. nu in titan, nu filmul, o ceainarie.
era seara si nu stiu cum se face dar niciodata nu m-au fermecat mai tare culorile toamnei, ca in sezonul asta. ceainaria are si terasa si acolo am stat. e asternuta pe un strat de pietricele albe care mi-au facut pofta sa calc pe ele si prin casa. mi-as cumpara cativa saci, si as inlocui si mult iubitul parchet pentru ele. macar intr-o camera.
iedera imbraca tomnateca si multicolora niste pereti de case imense, care nu sunt vile, pentru ca mi-am dat seama, tot aseara, ca nu imi place asa de mult cuvantul vila. mai bine e o casa mare, decat vila.

am baut niste rooibos, planta africana din care iese o infuzie rosiatica cu efect calmant.
dupa trei zile de repaos bicicletistic, am descoperit-o pe lilla, usor dereglata, dar reglabila si foarte binedispusa.

azi noapte am avut insomnie, rezultat a mai multi factori si din interior si din exterior. si am fumat pe la 5 dimineata cea mai buna tigara pe balconasul de vis a vis de muzica. era atat de liniste incat am putut sa aud cum curge aparatul de aer conditionat aflat pe cladirea de peste drum. o performanta, departe de vacarmul obisnuit al acestei calea victoriei. cat am fumat, masinile au aparut raslete, numai pe la jumatatea de final a tigarii mele.

azi dimineata cand veneam cu lilla n-am putut sa nu ma incant complet de intrarea in herastrau, de la arcul de triumf. atata frumuseste ruginita, dar deloc batrana. si iarasi o liniste bizara de dimineata de dumnica, desi e luni. am avut loc si pace si in trafic, minunat.

ieri, in timpul zilei, mi-am dat seama ca ma port cu mine asa cum se poarta un administrator cu o casa mare si frumoasa, dar lasata in paragina.
am cearcane, trebuie sa ma retund, umblu cu incaltari rupte si n-am deloc chef sa imi aleg hainele dimineata. si totusi, nu mor.
cred ca nu am chef sa ma imbrac prea ales pentru ca lilla nu are nevoie de asa ceva si tot ea e vinovata si de suferinta incaltarilor. dar pana la urma, nu e un pret asa de mare pentru faptul ca merg cu bicilcleta. poate intr-o zi, curand, administratorul o sa refateze si casa aia mare si frumoasa:P
e totusi pacat sa iti traiesti viata in neglijenta. mai ales cand inca beneficiezi de avantaje naturale, cum ar fi tineretea asta extrem de pretioasa. fizic.

the kooks. pur si simplu nu cred ca exista alta muzica care sa ma ajunga si sa ma afecteze asa de tare zilele astea.
simplu, tonic, smart si funny. a sound i hope i'd like forever

cum sa nu-i iubesti?

luni, octombrie 27, 2008

showtime

i love showtime.

acum ma uit la californication. intru diseara in seria a doua care prinde timpul real pe la episodul 6. voi fi la zi.
nu m-a convins deloc finalul ultimului episod, dar am simtit de atatea ori cat de profi e facuta scena cu scena toata treaba, incat am rabdare sa se salveze in sezonul doi. ca si cand n-ar fi gresit. ever. altfel, spotless acest californication. witty. sper sa nu se damblageasca ca dexter.




pur si simplu nu pot sa ii iubesc la fel de tare pe responsabilii de dexter. mi l-au anihilat treptat de-a lungul seriei doi si l-au ingropat complet in cele 4 episoade vazute din a treia. cum e posibil sa nu-l mai lase sa manance, sa privesca si sa beautifully casapesca? n-a mai ramas din el decat un stresat de toti si disperat de tipa aia care se miorlaie la el tot timpul. nu stiu ce-o fi fost in capul lor.
uneori serialele ar trebui sa aiba un singur sezon magic si gata.
ramane, totusi, iubirea mea din vara asta.



urmeaza sa intru in lumea weeds. stiu de o mie de ani de serialul asta, cred ca e deja la seria 6 sau 7. asa ca am dat deodata 3 sezone jos.
we'll see.

joi, octombrie 23, 2008

yeah baby


nu zic cine, desi apar in video.

tocmai ma uit la best of black&white videos pe vh1. pe mine cel mai tare m-a nostalgiat asta. iar nostalgia, mi-e din ce in ce mai clar, e unul dintre cele mai intense trairi de care sunt eu in stare. mai bine spus, nimic nu ma impresioneaza mai mult decat ceva ce-a fost si nu mai este si nici nu va mai fi. clipe intregi de perfectiune, oameni izbitor de frumosi in toate felurile, intamplari si existente magice, care pur si simplu dispar, trec la timpul trecut, se sting incet sau rapid, devin dinozauri din ce in ce mai straini de prezent si mai ales de viitor, dupa care dispar de tot.

la vh1, pe primul loc, madonna, cu vogue. minunata. si cum e azi?

miercuri, octombrie 22, 2008

rewind


by dolinski

:)

o zi intreaga am avut stirea mea in cotidianul:))
si bineinteles ca mi-am sters din greseala butonul de statcounter fix azi. cum altfel?
polalaa mi-a adus de asemenea multi vizitatori, am vazut eu seara, cand am reusit sa-mi refac contul de numarat vizitele. la fel si umbluliber.

m-am simtit atat de eu azi, odata cu stergerea butonului, incat pe la 13.30 eram franta de oboseala.

luni, octombrie 20, 2008

bau bau galben


am stat ceva pe ganduri si eu si sorina. fundul masinii politiei e pe pista. da, dar doar un pic. hm, sa nu fim rele. da, dar uite, pe partea celalalta e o groapa. a da? la poza cu ei! macar sa ne distram un pic:D




iar doamna nu a stat prea mult pe loc. de ce faceti fotografii? pentru ca se afla o groapa pe pista de biciclete. uitati! a zambit si m-a lasat in pace dupa ce s-a asigurat ca masina nu apare in foto (poate doar un pic). muhaha! desi sincer, nu-mi face nicio placere:D




inteleg de ce au parcat-o aici. pentru ca se asorteaza, cum altfel? oricum, daca privesti in continuarea pistei, apar obstacole multiplicate, care nici macar nu se asorteaza!

stiu ca e la sfarsit, dar e important.

atat indignarea fata de masina de politie care sta un pic cu fundul pe pista de biciclete, cat mai ales gestul cuiva, care azi dimineata a preferat sa tina o masina in plina sosea pana a trecut el cu bicicleta, chiar daca nu avea prioritate, ma intristeaza un pic.

doar pentru ca suntem pe bicicleta si suntem mai putini si mai nedreptatiti, asta nu inseamna ca o sa ne pierdem capul si o sa ne luam de toti si de toate. ca o sa-i imbrancim cu cotul pe cei care nu se simt sa se dea la o parte de pe pista atunci cand suntem in spatele lor. nu-i asa?
mie asa mi-ar placea.

atat:)

every single day

parchez.ca


parchez.ca


parchez.ca


pentru astia

joi, octombrie 16, 2008

recunosc

ca m-am uitat aseara la emisiunea lui capatos in care s-au facut astrogramele mihaelei si ale lui dani. si a lor impreuna. si mai recunosc ca azi dimineata am oprit un pic radio guerrilla, sa vad si eu cine e dani. no comment.
mai tarziu, la job, m-am uitat pe editiile online ring si libertatea. asa am aflat ca andreea l-a scos pe tudor din blogroll-ul ei.
n-am mai intrat de mult, if ever, in lumea tabloidelor. oare cum se simt dtp-isti de la publicatiile astea? cum o fi sa paginezi toate fotografiile si toate cuvintele alea infecte?


tot aseara. cel mai deprimant film. chiar daca era cu mastroiani si deneuve.
un cuplu carora le moare subit fetita de noua luni si jumatate. azi e ok, se bucura de ea si a doua zi o duc la spital, iar copilul moare inexplicabil.
raman ei, in casa lor ingrozitor de specifica unui cool de la sf anilor 70 inceputul anilor 80. agonie la liber, in cadrele pavate cu fotografii imense ale fetitei.
n-am rezistat mai mult de 20 de minute.

marți, octombrie 14, 2008

uite


sorina made it

m-am regasit ca niciodata

aici

e asa de bine sa te regasesti in gandurile altora. adica nu sunt singura, desi ma simt atat de lame cateodata incat imi e greu sa cred ca mai e si altcineva in chinuri. bine, chinuri e mult spus, dar orice imperfectiune a trairii de zi cu zi ma face sa ma simt ca si cand am de trait un numar finit de ani si ii mai stric si pe aia cu tampenii.

sâmbătă, octombrie 11, 2008

fell in love with the seaside

n-am avut aparatul la mine. mda, si ce daca?
am mangaiat-o un pic cu mainile si apoi am imbatisat-o cu privirea. ne-am intalnit si seara si noaptea si dimineata si dupa amiaza. da, da, a iesit din plin.
era calma, senina si blanda. valurile marunte erau clar in vacanta de dupa sezon. cenusiu cald. si nisipul. avea si el valurile lui miniaturale. privindu-le am amintit de dune. cat de des iti amintesti de dune?



the kooks

marți, septembrie 30, 2008

intre timp m-am pleostit

dar de dimineata, pentru ca am avut ocazia sa ma trezesc devreme, viata parea altfel.

la 9 fara ceva, mergeam grabita spre hotelul howard jonhson, la o intalnire.

si mergand eu asa spre lahovari, mi-am dat seama ca aveam suficienta energie pentru a ii pocni pe oameni direct cu talpa peste fata, nu doar cu pumnul.

de obicei, cand merg pe strada, imi imaginez inevitabil ca ii pocnesc pe cei din jurul meu. le car intr-una pumni peste fata cu o voluptate care ma face sa zambesc. nu stiu daca se vede ce facem eu si imaginatia mea, dar sigur imi place la nebunie.
ideea e ca azi dimineata eram suficient de odihnita incat sa fac efortul de a manevra o miscare de karate care sa-mi permita sa-i lovesc ridicand piciorul, cu talpa in fata, asa cum am spus.

si nici macar nu trebuie sa am muzica in urechi. dar daca e muzica, efectul e si mai racoritor.

pur si simplu ii pocnesc pe majoritatea, fara preferinte. toti o merita. e fun si vine de la sine:)

miercuri, septembrie 24, 2008

my pleasure

"i wonder if a memory is something you have or somenthing you've lost"

gena rowlands in woody allen's another woman - when he was still making movies




ma indopam cu rennie, complet infranta si, in bezna, m-am oprit pe mgm. dupa douazeci de minute in care mi-am dat seama ca vad un woody allen, fara ca el sa apara, genericul a venit dupa cuvintele astea. nu se stie clar de ce, dar m-am sculat din chinuri, am facut cativa pasi (efort suprem, negociam cu mine pana si drumul pentru spalatul pe dinti)am luat macul in pat si am postat.
si m-am mirat.
unele cuvinte ma obliga sa le notez aici cu atata voluptate.
ma intreb de ce.
fara sa verific, am impresia ca se aleg numai cele legate de nostalgie si de trecut.

pentru ca e cel mai lacrimogen, nu? pentru ca s-a dus si nu mai este si nici nu va mai fi
oricum, important e ca in momente ca asta, simt placerea de a avea blog.

noapte buna:)
house of cards pe vh1. radiohead ma gasesc mereu cand trebuie sa dorm singura

love

marți, septembrie 23, 2008

moments

cand un iubit mi-a zis "tu esti mai frumoasa decat ea" (catrinel menghia)

cand tata a ripostat catre fetitele (eu si sora-mea) care se hilizeau in fata televizorului pentru ca un comentator se extazia ca un jucator era insurat cu verisoarea unei miss italia or smth "pai daca vara ei e miss, nici ea n-o fi vreo cazatura"

cand un alt iubit mi-a povestit despre un trip "ma plimbam pe stradute, ploua marunt, iar eu imi dadeam raspunsul inainte de a-mi pune intrebarea"

mama cand m-a invatat ceasul si "sur le pont d'avignon"

nu le uit, nu tin sa mi le amintesc si totusi ele sunt mereu acolo. iar altele sunt sterse, dar stiu sigur ca s-au intamplat.

in viata mea nu ma va amuza ceva mai mult decat primul.
urmeaza la amuzament al doilea.
al treilea e pur si simplu memorabil
iar mama e de atata timp o amintire

sa nu uit de ally mcbeal - faza in care ea vede un tip si din gura ei tasneste o mare mare si imensa limba spre tipul cu pricina - exemplar

joi, septembrie 18, 2008

o renta mica de-as avea

o renta mica si nevinovata mi-ar placea! cat sa nu mai muncesc gunoaie toata ziua si cat sa fiu in forma pentru ce VREAU sa fac.

am invatat de la cristi cate minunatii se pot face si cat efort e necesar pentru a pune pe hartie o poveste. ce pacat ca las sa mi se aspire toata energia in alta parte.
oricum.
ori sunt eu prea stupida, ori e subiectul tembel, ori chiar nu se poate si BS si alt articol in acelasi timp, ori, ori.

pentru ca ceva nu iese. si e frustrant.

abia astept sentimentul

duminică, septembrie 14, 2008

stop joc

imi faceam curat in bookmarks si am gasit asta, in timp ce pe tv rulau imagini cu stefan iordache si vestea despre el.



trebuie sa mai fie si altceva, undeva.

autumn under my skin

nu stiu daca a venit in vizita sau se instaleaza definitiv pentru lunile urmatoare, dar mie imi place muuuuuuuuult de ea. asta si pentru ca nu m-a udat, inca.
cand ploua,nu-mi prea place, decat daca sunt bine ferita de apa. altfel, prefer sa inghet pe bicicleta, dar pe uscat:)

apoi strugurii, prunele, merele, yammmmy. iar vinul rosu se bea altfel:)
sa nu uit de must !

You Talk - Babyshambles

miercuri, septembrie 10, 2008

why is everything bothering me so damn much?

it hurts
is sad
and i can't wait
it to
go away
and never
come
back
and all the
time
i have to
pretend
and i'am
not good
at it



he also got tired off doing this all the time

luni, septembrie 01, 2008

daca stellan skarsgård poate, am putut si eu

cateodata imi iese, am dorinte bune, capricii desavarsite.
un film de una singura la studio, pure joy!

atatia oameni dispusi sa se autoironizeze, mamma mia!

chiar daca anii trec si iti schimba fizionomia, miscarile si perceptia asupra lumii.
poti sa te distrezi in continure. mai e viata, acolo.
sa-l ia naiba pe houellebecq cu ideile lui.
nu or fi toti firth, brosnan, skarsgard sau streep, dar daca nu renunti la umor si stii sa nu te iei in serios, se poate trai excelent si dupa 40 sau 50 de ani.

vesti bune pentru mine care nu imi mai pot spune varsta in public si nici altfel:D
shitty shitty stuff:)))

nu-l puteam rata pe firth. pe langa bridget jones, un deliciu sincer, ramane pride and prejudice, un fel de samanta din care a crescut o parte din my british fetishism:)))

cum sa nu vad eu ce mai face firth acum?

apoi, stiam ca versurile abba au o intrebuintare inca nedescoperita.

chiar daca mi se trage de la un mare fake, ce m-as face fara senzatiile astea din timpul unui film care imi dezamorseaza orice tensiune din creier? pana ajung piftie de incantare

as fi vrut sa fiu actrita
as fi vrut sa fiu cantareata
as fi vrut sa fiu dansatoare
as fi vrut sa fiu scriitoare
as fi vrut sa fiu explorator
as fi vrut sa fiu artist grafic
as fi vrut sa fiu fotograf

in ordinea asta

my kind of music

cat de minunat si deplin este sa pedalezi de la inaltimea celor mai alambicate ganduri.
toamna si vara isi fac loc in pigmentul frunzelor, soarele arde mai timid, iar aerul e mai curat pentru ca e duminica si drumul e mai liber ca niciodata. si ai timp sa lasi gandurile sa se contureze. chiar daca nu am curaj sa ascult muzica in timp ce sunt pe bicicleta, am descoperit ceva mult mai viu, muzica mea interioara.
seara ma culc tarziu, tarziu, sclava serialelor care mai de care mai captivante, dimineata ma trezesc in chinuri, ziua trece fara prea mult ragaz mediatativo creativ.
dar minutele de pedalat sunt unda verde pentru revelatii si alte minunatii. port conversatii metale cu toti oamenii de care nu am timp, visez cu ochii deschisi la toti cei de care nu o sa (mai) am parte, fac planuri si imi vin idei. e asa de placut.

sper ca toata reveria asta sa nu intre cu tot cu mine si cu lilla in botul unui autobuz alb cu negru sau in barbaria oricarui alt fel de masina oarba.
chiar sper.


good old beautiful moby

marți, august 26, 2008

eu zic ca ma tin bine, dar uneori nu mai pot

uite asa, nu mai pot.
n-am nimic inteligent de spus sau de aratat.
si totusi, greselile de spelling ma scot din minti. ale mele.
poate ca daca nu ar fi existat messengerul as fi fost scutita de autoevaluarea asta exasperanta. dar asa, in fiecare zi, ore bune pe zi, cred:d, am ocazia sa vad cat de handicapata sunt. hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh
mereu e ami in loc de mai. iar asta e cea mai constanta si dragalasa dintre toate. puhoi de cuvinte pocite. de asta sunt cu siguranta in stare.


noroc ca din cand in cand exista gabi, un coleg care are biroul undeva pe randul din spatele meu(suntem insiruiti pe randuri, calculator langa calculator). mereu blochez impreuna cu mihaela, colega fix din spatele meu, drumul ingust dintre randuri, pentru ca scaunele noastre se unesc si nimeni nu mai poate trece.
dupa ce m-a busit de cateva ori pentru ca nu avea loc sa treaca, fapt care m-a determinat sa ma victimizez subtil, azi, gabi s-a oprit, a stat si a spus incet: ana, acum incerc sa trec. :)))))
duamne ce bine e sa razi pur si simplu, dar sa si simti ca ai de ce.
ei, daca nu se intelege exact ce am vrut eu sa zic, imi pare rau.

luni, august 25, 2008

nu m-am mai dat pe you tube de luni de zile

nu-mi place videoclipul asta deloc deloc. dar ieri am avut un ipod imprumutat si am ascultat melodia asta de cateva ori, una dupa alta. bine, poate si playlistul ala are nevoie de schimbari urgente:))

marți, august 19, 2008

closed to brandon flowers, michael stipe & superman





da, da, da, closed nu close. chiar daca nu exista, cuvantul ala spune multe lucruri. imi spune mie, pentru ca eu le simt:)

dizzy like crazy

si maratonul numit vacanta s-a incheiat, iar efectul este unul pozitiv. ceea ce ne bucura tare si ne lasa un pic blocati. adica eu ce mai fac acum?
trebuie sa o iau de la capat?
se pare ca da!
ciudat cum nu ma simt in stare. nu cred ca bateriile pentru my every day life s-au incarcat, ci altele, pentru o alta viata.
as vrea sa construiesc si viata aia daca tot am bateriile incarcate strict pentru ea.


looooooooove

miercuri, iulie 30, 2008

acordeon + chitara = complete love



bucata care imi place cel mai mult din piesa

televizorul meu incepe sa presteze ROI (return of investment). aseara am vazut 5X2.
asa intamplator pe tvr 1.
credentials lui cosmin ca am inceput sa fiu atenta si sa-l urmaresc pana la capat.

si am descoperit un paulo conte. acelasi care ma enerva in camera roz pe care o pazeam la carturesti. nu intelegeam de ce avem in rafturi tone de albume in o mie de editii paulo conte.
i hated the guy. muzica pentru pensionari.
numai ca se intampla sa aiba piesa asta care mi-a redeschis gustul pierdut, pierdut pentru muzica, o alta drama recenta de a mea.
cand urmaream filmul, foarte dragut si el in sine si sexy, n-am mai vazut de mult un film care sa imi inspire ca e sexy. asta si pentru ca ma uit la midsumer crime si acolo numai despre sexy nu poate fi vorba.
asa, initial credeam ca e comparabila coloana sonora cu nate king cole-ul folosit de wong kar way in in the mood for love.
oricum, azi la job, tranzactiile globale au mers mult mai usor cu sparring partner in heavy and loudly rotation.

vineri, iulie 25, 2008

miercuri, iulie 23, 2008

lui oskar ii scria bunica lui

"imi pare rau ca, pentru a invata sa traiesti, ai nevoie de-o viata intreaga, oskar'.

luna and the stellar cat



cand am vazut a doua oara povestea, mi-am dat seama ca e cel mai frumos fel in care as putea fi si eu descrisa. asa am fost. m-am gasit acolo. sper sa nu imi mai doresc mereu ce n-am si cand am, sa nu mai vreau ori inapoi, ori altceva.

si toni, multumesc. a si stiu de ce nu mai scrii. pentru ca e vara si vara, december cats are sleeping:)

marți, iulie 22, 2008

zi din aia

ultima perioada a fost indefinita in timp si senzatii. in general agasanta, deci neplacuta.
dar azi mi s-a intamplat un un varf de ac in carul cu fan.
vorbesc despre un detaliu mic, care poate sa te afecteze mai mult decat o perioada intreaga mai mare si proasta. mi se intampla uneori sa ma consum mult mult de tot pentru un detaliu, care apare asa din senin si imi strica complet ziua.
pentru ca din orice lucru mic care ma nemultumeste la mine, fata de ceilalti cel mai adesea, eu pot crea nenumarate senzatii si ipoteze care ma acuza ifiorator.

e vorba despre detaliile mici care te fac sa te simti prost mai ales fata de cei din familia ta, fata de cei mai buni prieteni sau cei mai apropiati si dragi dintre oameni.

poate l-am expediat prea repede pe tata, poate trebuia sa ma ofer sa le platesc alor mei nu stiu ce, poate ar fi trebuit sa o pup mai mult pe sora-mea, poate nu ar fi trebuit sa nu-i raspund sorinei pe mess si AZI poate ar fi trebuit sa fiu pe faza si sa fac si eu cinste cuiva care m-a ajutat foarte mult si care imi facuse cinste la ultima intalnire.


urasc expresia asta, a face cinste, dar e vorba de galanteria aceea foarte utila, care pe mine ma face sa ma simt comod si placut si cand o primesc si cand o ofer. ma roooooooog


ma simt cumplit de vinovata si evident ca avalansa de senzatii pe care le-a declansat acest mic incident e de neoprit

pentru ca sunt multe scenarii pe care mintea mea le poate crea. iar eu sunt personajul negativ din toate.

oricum, e ciudat cum functionam noi oamenii. presupun ca daca as fi fost cu adevarat nesimtita cu cineva, nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa ma consum. dar asa, izvor nesecat de cainta! wierd

noroc ca am citit asta si m-am crucit un pic. am mai uitat de greutatile propriei constiinte grav afectate.



christian bale ramane the peach of them all peaches



chiar daca

duminică, iulie 20, 2008

lilla beats me

she's soooo bad!
intalnirea noastra s-a lasat cu multe vanatai si umflaturi dureroase. sper ca si trecatoare. m-a trantit de doua ori pe asfalt si acum imi e frica sa mai merg cu ea ca inainte. o fi bine.
ieri o doamna m-a pus sa jur ca nu mai merg pe contrasens oricat de mica si linistita ar parea straduta.
ma simt complet si meticulos batuta pe tot corpul. si mi-e somn mereu pentru ca nu mai dorm bine noaptea, de la dureri. si m-am saturat de toate, foarte tare. nu mai am resurse. nici pe card.
ceea ce doare si mai tare.
toni zicea ca mai e putin si intram in service. da. sper sa ma reconstruiesc in vacanta care incepe peste 2 saptamani. adica peste multe zile. prea multe. si atatea lucruri de facut si cu mintea si cu trupul.

dar i-am schimbat cauciucurile si e minunata acum!

duminică, iulie 13, 2008

daca nu e sa fie prima, atunci a doua sau a treia

a fost greu sa ma lamuresc si hotarasc.
era cat pe ce sa dau 14 milioane jumate pe una care nu ma convingea 100%. pentru ca nu imi ofera senzatia de stat in fotoliu, de coloana drepta si multumita. m-as fi ales cu o bijuterie ce-i drept, dar nu cea mai aproape de confortul si placerea mea.

pentru mine bicicleta perfecta este asta




dar pentru ca momentan e disponibila doar in alte tari mai fericite (da doamne sa aflu maine altceva), cred ca va trebui sa aleg dintre alta si alta.
e duminica si nu-mi dau seama daca voi reusi sau nu sa obtin ce vreu. abia astept sa fie maine si sa dau telefoane cu raspunsuri magice.
imi strang toti pumnii. daca am ajuns sa nu dorm noaptea din cauza ei, bicicleta ideala trebuie sa ajunga la mine.




asta e geniala si ma atrage cumplit, are culoare si tot.

numai ca cea de mai jos e mai buna, chiar daca are o culoare mai putin appelling.




e si daca nu reusesc sa pun stapanire pe niciuna de mai sus, atunci mi-o iau pe treky aia cocosata si astept luna martie 2009, cand baietii de la coloane au promis niste lime, sigur.

miercuri, iulie 09, 2008

jurnalism narativ

ionut, colegul pe care a picat sarcina de a-mi scrie portretul, s-a descurcat de minune, desi a botezat un eveniment si o formatie. e mare lucru sa faci oamenii sa rada, prin scrisul tau!
bravo, ionut!


Ionuţ Mareş
Portret Ana Maria Drăghici
Cuvinte: 748


„N-am fost niciodată o mare zână”

Când Cristi a stabilit la întâmplare cine cu cine urma să se întâlnească pentru interviuri, părea că eu sunt ultima persoană din încăpere cu care Ana Maria, fata din faţa mea, şi-ar fi dorit să discute. Şi mai ales cu care să facă schimb de numere de telefon. Poate de aceea am fost ultimii care am făcut-o. Chiar înainte de a ieşi. „În weekend o să fiu pe la B’Estival. Dar numai seara. Ne putem întâlni într-o zi după-amiază”, îmi spune Ana Maria, aplecându-şi uşor capul într-o parte, indecisă parcă la fiecare frază pe care o rosteşte. Acceptă propunerea de a ne vedea cât mai repede. Aşa vom avea mai mult timp pentru scriere. Şi rescriere.
Vineri seara, după două apeluri lungi finalizate fără răspuns, primesc un mesaj puţin după ora opt. „promit ca te sun eu maine dimineata sa stabim pentu dupa amiaza. acum nu cred ca ne-am auzi ca urla muzica aici. mersi. seara frumoasa. ana maria”. A doua zi telefonul a venit aproape de ora 12. Exact înainte de a încerca eu din nou. Accept imediat propunerea de a ne întâlni peste câteva ore la Unirii. Era clar. Avea să fie un dialog interesant, dar straniu. Nu eram numai eu cel care punea întrebările, ci urma să fiu luat la rându-mi la rost de o persoană necunoscută.
Ne întâlnim. Ana Maria apare degajată. Poartă ochelari de soare, tricou alb, blugi albaştri şi geantă verde. Recunosc din nou acel mod de a mişca din cap, asemenea unui copil care se alintă la fiecare propoziţie pe care o spune. Ne aşezăm la o terasă, ca peste numai un minut să ne ridicăm din cauza aglomeraţiei şi să urcăm la un local din Hanul lui Manuc. „Eşti din Timişoara, ai zis”. „Nu, sunt din Moineşti, judeţul Bacău”, răspund. „Aa, eşti moldovean. Am crezut că eşti bănăţean”, nu ezită să-şi arate surprinderea. Discuţia începe. Ana Maria scoate discret din geantă o agendă în formă pătrată în care îşi notase ceva. O ţine pe braţe, cuibărită în scaun. Cu aceeaşi ezitare din felul de a vorbi, aşază cu discreţie pe masă un reportofon. Îl pune înapoi în geantă peste numai câteva minute, fără a şti dacă în acest timp înregistrase ceva.
În prezent Ana Maria lucrează la un cotidian de business. Scrie despre media şi publicitate. A terminat jurnalistica în 2005 la Universitatea Bucureşti, dar încă din ultimul an de studenţie a lucrat la Cărtureşti: librar, casier şi ceainăreasă. A mai trecut pe la Mediafax şi o agenţie de PR, Patru ace. După această experienţă şi-a jurat să nu mai aibă de-a face cu relaţiile publice. Nu i se potrivesc. „La radio n-am nicio şansă cu vocea asta. Ever, ever”, mărturiseşte, amintindu-şi de prima experienţă de acest fel din timpul facultăţii. Cât despre televiziune: „n-am fost niciodată o mare zână”, spune zâmbind. Şi-a dorit dintotdeauna să scrie. Primul ei articol serios a fost despre brandul Dacia şi despre cum a evoluat acesta din comunism. „Jobul perfect ar fi la o revistă lunară glossy, unde să scriu pe medii urbano-socio-culturale. Dar asta ne dorim cu toţii, nu?” După douăzeci de minute se ridică, ia o scrumieră de la masa alăturată, o aşază pe a noastră şi îşi aprinde o ţigară. În timp ce vorbeşte, Ana Maria gesticulează mult. Ţine în mâna dreaptă un creion verde, iar la încheietură poartă brăţara cu B’Estival, semn al preocupărilor ei din acel weekend. „Timpul meu liber se împarte între concerte. Mă duc la toate concertele de muzică de consum”, îmi împărtăşeşte pasiunea care îi organizează viaţa, în timp ce soarbe din limonadă. A fost la George Michael, Rolling Stones, Faithless. Nu s-ar duce la un concert Madonna, decât dacă ar primi invitaţie. „În portretul meu să scrii că cel mai tare concert la care am asistat a fost The Muse”. Mă face să zâmbesc.
Merge la serviciu cu bicicleta, la Casa Presei. 30 de minute. „Câteodată mai merg cu metroul doar ca să citesc”, îşi exprimă Ana Maria regretul pentru lipsa de timp pentru lectură. N-ar da Bucureştiul pe nici un alt oraş din ţară, iar în viitor i-ar plăcea să locuiască în Barcelona. Şi să călătorească. Discuţia noastră ajunge la final. O aşteaptă o nouă seară de concerte. După lungi insistenţe, Ana Maria plăteşte ea consumaţia. „Ca să-ţi faci o părere bună despre bucureşteni. Deşi eu nu sunt bucureşteancă”. Mă despart cu senzaţia că poate nu am fost totuşi ultima persoană cu care Ana Maria şi-ar fi dorit să se întâlnească şi să discute.

marți, iulie 08, 2008

bloguri parasite

in perioada asta, la mine in blog roll sunt multe bloguri parasite. oficial neinchise, dar cu desavarsire neatinse de multa vreme.

si al meu a fost asa:P

nici nu mai stiu in ce data suntem, o pun mecanic in news asset cand trimit articolele mai departe.

sunt prea obosita si prea departe de vacanta si ma plictiseste teribil numai gandul de a-mi povesti oboseala.

trebuie sa-mi cumpar cablu la aparatul foto si o sa fie mai bine:)




Manic Street Preachers feat Nina Persson
Vezi mai multe video din Muzica »

ya, baby!

duminică, iunie 29, 2008

so they say

"the past is history, the future is a mistery, but the present is a gift, that's why is called present!"

kung fu panda ruled today:)

duminică, iunie 22, 2008

www.dailymotion.com

cocoon

arcade fire

si multe, multe alte goodies. mie mi-au priit, mi-era dor sa ascult si vad asa ceva.
ultima perioada nu e chiar cea mai roz. the sad house with nice parquet(but not the best) nu-mi prea place si asta ma intristeaza. s-a intamplat sa fie cam gri cenusie ultima perioada, iar mie culorile astea imi plac la nebunie, dar numai cand e vorba de haine.
abia astept sa apuc sa-mi trag sufetul, pe bune!!!. imi lipsesc lucrurile simple, banale, pe care nu stii sa le apreciezi decat daca iti lipsesc:d

marți, iunie 17, 2008

joi, iunie 12, 2008

cea mai recenta revelatie

becks green lemon

mie imi place



altfel,



sorina are (mai) multe de aratat. atat de "tare", atat de "departe":)


citesc




vorbeam cu toni despre ce tineri nefericiti suntem. unul dintre motive ar putea fi ala ca timpul pentru citit devine din ce in ce mai putin, banii pentru rate si chirii si datorii din ce in ce mai multi.
oricum, e foarte tare sa locuiesti pe calea victoriei. bicicleta e cea mai inspirata inventie, iar ionut cel mai priceput om care m-a tuns vreodata.

coasta dalmata? oare cum e in croatia, la split, in perioada 17-31 august 2008?

luni, iunie 09, 2008



goldfrapp, prea folckish look pentru gustul meu. ii vreau iar chic&cool, but whith depth:)
de azi am televizor. dupa 7 ani:d
caisele sunt bune, la fel si pufuletii.
mi-am luat si cantar.
scafandrul si fluturele, cea mai recenta incantare.

ce vroiam sa scriu aici, ca sa nu uit?

marți, iunie 03, 2008

luni, iunie 02, 2008

iuresssss



in ultima jumatate de ora n-am facut decat sa incerc sa intru pe blogger.

fost la nunta, simtit bine, dar nu mai vreau asa ceva ever.
rucar e un colt de lume in care exista o curte cu leagan si scaune sculptate in butuci si cu pitici infipti in iarba, care chiar au rost acolo.
am stat singuri(noi doi:)) intr-o vila mare cu camere multe, pe doua nivele. am putut sa ne alegem camera. am facut baie cu apa incalzita cu foc de lemne. buuun, ca mirosea a lemne arse cand faceai dus:)

duminică, mai 25, 2008

daca mi-as fi citit horoscopul joi

ar fi sunat cam asa: in weekend va veti confruta cu usoare probleme de sanatate care vor determina autoizolararea la domiciliu. veti avea ocazia sa vedeti zeci de filme, fie ca vreti fie ca nu. este recomandat sa va pregatiti pentru dureri insuportabile de cap in timpul prestatiei de la job, programata pentru duminica. acestea vor fi intensificate de faptul ca planurile de vacanta va vor fi total date peste cap de cresterea nesimtita a tarifelor la biletele de avion low cost, pentru destinatia la care ati tot visat in ultimele luni. nu ascultati propunerile celor care va indica turcia ca destinatie, pentru ca veti ceda nervos, odata ajunsa acolo. de vina sunt piticii pe care ii aveti plantati strategic pe creier. mai ales ca se anunta bine inarmati si nu le veti putea face fata. o conversatie telefonica de mult amanata va va face sa constientizati, in sfarsit, ce vi se intampla in viata de zi cu zi. s-ar putea sa va prisca sau nu, dar o sa supravietuiti.
consumati multe lichide si nu mai mancati intr-una.
iar daca deja faceti asta, sa stiti ca nu se observa!!!!

dar bine ca nu l-am citit.

joi, mai 22, 2008

john hurt via indiana jones digitalizat aka plaza romania


primit invitatie. fost si vazut indiana jones si imperiul craniului de cristal si uite asa mi-am reamintit ca exista acest john hurt, enghlish by definition, pe care trebuie sa mi-l apropii mai mult. the elephant man e de mult pe lista si mereu uit sa-l caut.

bine, eu credeam ca ma duc la un film 3:D.

asa ca premiera digitala m-a lasat complet rece. dar mi-au placut la nebunie toti porii si tot puful de pe fata lui cate blanchett.

daca as putea sa aleg cinci oameni cu care sa plec mult timp in vacanta, ar fi si ea unul dintre ei. pentru ca pare a fi un spectacol in sine (imi plac oamenii suavi, care stiu sa fie si simpatici, fara morga si ifose ((oare cand o sa ajung si eu unul dintre ei??!:))))).

filmul nu m-a impresionat pentru ca e vorba de indiana jones. apoi pentru ca nu mi s-a parut mare schimbarea. dar castorii, maimutele amazoniene si furnicile uriase, au fost clar favorizate si asta e bine.
in sinea mea, departe si bine ascuns de dezamagirea facila si imediata, chiar m-am bucurat ca nu exista mari diferente intre digital si pelicula. nu vreau sa ne digitalizam. deloc. se leaga cu: de ajuns ca trebuie sa dau o stire pe online fara sa mai am timp sa o verific la sange sau sa o scriu fara sa risc sa spun tampenii, ca sa mai vad si filme complet artificializate. nu, nu azi neaparat. asa, in general:) imi trebuie un lunar /saptamanal glossy. it's beyond me, is who i am not yet:))

dupa ca am mancat floricele tone si baut cola straight, alte tone, cred ca o sa mor cu o singura mare nemplinire. eu de ce nu am 46 de kilograme, asa cum a stiut sa aiba mare parte din viata, audrey hepburn?

duminică, mai 18, 2008

stateau scaunele cuminti, cand masa nu era cu ele


nu se vede bine aici, mai ales ca se vad jegurile din spate. dar am pasit la o terasa de pe langa radiodifuziune si in curtea linistita, scaunele pareau insuftetite, de parca stateau la o sueta linistita in asteptarea mesei. nu pareau vaduvide de lipsa ei, ci pur si simplu ca stau cuminiti si schimba impresii, asa de seara de primavara, pana la intoarcerea mesei.

din nastere

nu am picior bun pentru pantofior cu toc. nici picioare pentru fuste scurte sau de orice fel. e ceva ereditar. in rest, sunt pur si simplu draguta, dar cu defectele astea doua, complet majore.
dat fiind ca asa sta treaba, cum spuneam, din nastere, am acordat foarte putina atentie pantofilor eleganti, cu toc, delicati si care pot face orice femeie dezirabila. aceeasi soarta au avut-o si rochitele, fustitele si alte gingasii, cu foarte foarte mici exceptii.
sunt inalta si imi place sa ma simt bine in hainele pe care le port, asa ca nu am avut mai deloc de suferit. exista multe incaltari simpatice care imi vin si mie excelent, deci tragedia lipsei tocurilor si a condurilor fermecati nu s-a facut simtita.
pana ieri. and the day before that.

peste doua saptamani trebuie sa fiu draguta la un eveniment din ala la care se spune da si se petrece trei zile si trei nopti.

si cu ocazia asta, am avut placerea de a-mi cauta pantofi noi, pentru o rochie care merita asa ceva. in mod normal mi-as fi luat niste balerini pretiosi. numai ca dupa ce o zi intreaga am luat magazinele la rand stamband din nas sistematic la fiecare pereche mai reusita, mi-am dat seama ca imi cautam pantofi cu toc. mai intai nu am bagat prea tare de seama, dar cand am vazut cum trece timpul si eu tot nu ma hotarasc, pentru ca cei cu toc erau destul de uratei peste tot, mi-am dat seama clar ce se intampla. asta a fost vineri.

deja ieri am fost pur si simplu hotarata, vreau pantofi cu toc, macar un pic de toc.
nu o sa-mi faca picioarele sa arate mai bine, da pur si simplu nu mai suportatm sa vad alta pereche plata la mine in dulap.
consider balerinii complet plictisitori si nu am mai suportat gandul de a lua alta pereche, chiar daca ce am ales pana la urma, nu va fi purtat decat la ocazia cu pricina sau cine stie cum, peste cine stie cate luni.
ideea e ca am simtit cum ma schimb, cum de fapt consider eu ca asta inseamna ca ma maturizez complet. ana isi ia pantofi cu toc inseamna ana nu mai e ce-a fost. si orice schimbare inseamna ca s-a incheiat o etapa, am cedat. nu cred ca exista un numar infinit de etape si de aceea zic, e trist ca s-a mai dus una.

sau nu.

miercuri, mai 14, 2008

get away



5 iunie
5 iunie
5 iunie
5 iunie
5 iunie
5 iunie 5 iunie 5 iunie 5 iunie 5 iunie 5 iunie 5 iunie
5 iunie
5 iunie
5 iunie
5 iunie

marți, mai 13, 2008

condom-a-porter by carmen secareanu






maine seara merg la condom-a-porter.
vreau sa vad evenimentul care are loc la MNAR sub semnatura carmen secareanu.
prin hainele special create, pe care a aplicat inedit prezervative, carmen arata ca si cat e de cool sa porti(folosesti)prezervativ(e).

abia astept:)

miercuri, mai 07, 2008

cand creierul se face clei

pentru ca starea asta ma cuprinde din ce in ce mai des, am incercat sa fac rost de un medicament pentru ea.
asa se cheama intalnirea de aseara. a fost o doza mare si depinde de mine ca efectele ei sa creasca si sa nu dispara in scurt timp ca si cand nu ar fi fost.
sper sa imi mai ramana energie pentru asta, pentru ca e nevoie de multa implicare si putere ca sa functioneze tratamentul.

altfel, mi-am dat seama ca trebuie sa-mi schimb complet viciile actuale. tigarile si alcoolul mi se par deodata complet stupide.
pastrez vinul, vinul e bun si o sa fie mereu, dar am sa-l innobilez prin bautul numai cand simt cu adevarat placere, nu asa, pentru ca e la indemana.
ma ingrijoreaza un pic ca tigarile si berea si-au pierdut gustul, dar de fapt, ar trebui sa ma bucur.


aseara am aflat clar ca ce credeam eu e complet aiurea.
laudam la un moment dat faptul ca pot scrie un text, la prima mana, dintr-o rasuflare(si nu ma refer la BS) si ca dupa ce pun punct si recitesc, imi place cum a iesit si nu vreau sa-l schimb pentru ca mi se pare ca e mai autentic asa.
ei bine, daca e vorba de texte jurnalistice, un om pe care il respect cu adevarat, are asta din partea mea, tocmai pentru capacitatea si daruirea cu care vrea, poate si chiar ii place, sa muncesca enorm, editand texte. (mai e si scrisul, evident)

abia astept casuta noua, din centrul centrului, sa dorm si sa gandesc in ea. si poate chiar sa produc ceva ce imi doresc de atata timp.

miercuri, aprilie 30, 2008

pacatele care nu-mi plac

exista pacate care-mi plac si de aia le fac si pacate care pur si simplu mi se intampla si pe care le urasc cu desavarsire. dar de care mi-e greu sa cred ca am sa scap vreodata.
dar vreau, chiar vreau sa scap de starile stupide in care mi se infunda ratiunea complet si nimic din mine, aia de care imi place, nu mai functioneaza.

daca exista oameni care nu sunt influentabili, gelosi, invidiosi sau nehotarati, atunci ei si numai ei, cunosc fericirea. desi stiu ca nu exista asa ceva. asta ne face oameni, cred.

joi, aprilie 24, 2008

london baby again

exista si lucruri care ma ajuta sa respir




mai am multe si incredibil de frumoase. nu sunt facute de mine, dar abia astept sa-mi iau mac-ul la bunici si sa le vad pe toate cele aproape 400 de london babies.

si sa-mi iau si filme. si o sa ma umplu de dor. vreau sa il acumulez strans si bine si sa-l fac sa explodeze pana la ultima picatura, in momentul revederii.

marți, aprilie 22, 2008

ultimele titluri fac o poezie

there she goes
un alt kyle
breathless
joy!
eu zic ca
be awareee
cradle does matter
asteptare
who, me??!:)))

desi la toni ceva mai tare

i'm a realist
i'm a romantic
i'm an indecisive piece of shit

there she goes

there she goes a little heartache
there she goes a little pain




babayshambles, shotters nation şi glodfrapp, seventh tree. there is still good real music around.

astept the kooks si cel mai nou album al lor.

un alt kyle




de aici, irina are toate creditele:)

astenie de paste, foarte greu de suportat, plus o tona de stuck in a momment, ceva de speriat!