duminică, octombrie 28, 2007

road(tripping) sau ziua parantezelor

sunt asa de complet fericita (exagerez)ca mi-am schimbat routerul.
am zis eu ca am prieteni grozavi.
inca un concert ratat. eu as fi vrut sa merg la pink martini, dar iarasi am fost abulica si daca n-a venit o forta extraeu, adio pinky.
n-am avut nici cu cine, ca nu s-a inghesuit nimeni sa mearga, ba aseara am mai auzit-o si pe aia cum ca ar fi falsi, facatura. whatever, ii ascult de atata timp incat acum chiar nu inteleg de ce nu m-am straduit sa merg. oare cate din astea o sa mai fie? ratari. e, dar sa nu mai facem atata caz.
am doi roadtripperi preferati, care imi relateaza(exagerez)calatoria lor. acum au ajuns la amsterdam si dau mesaje si trimit foto de bagat unghia in gat, noroc ca eu sunt eu si nu folosesc nici macar expresia asta, deci in niciun caz nu am asemenea apucaturi si trairi:D


joi, octombrie 25, 2007

intre timp...

nu trebuie
sa mai stau pe mess pana la 3 noaptea

trebuie
sa-mi iau router(maine)
sa ma reapuc de citit/ facut chestii destepte

din pacate
lucrez maine, desi n-ar trebui
sunt mult mult prea depresiva

dar
aseara am gasit melodia care imi impuia, fara nume, capul si m-am bucurat si linistit
am prieteni grozavi
viitorul suna bine

si totusi
e minunat cum unele lucruri se leaga si cum subconstientul imi arata ca nu sunt chiar singura:)))

there....

luni, octombrie 22, 2007

salmon dance indeed

poate n-am fost eu in forma la concert, dar au recuperat cu asta.





the salmon dance

“hello boys and girls.
my name is fatlip,
and this is my friend, sammy the salmon.
“what do.”
today we're gonna teach you some fun facts about salmon in a brand new dance.”

let me introduce to you a brand new dance
i know you gonna love it if you give it one chance
its not complicated, its not too hard
you don't even have to be a hip-hop star!
see anyone can do it, all you need is style
listen up, pk, imma show you how
put your hands to the side, and silly as it seems
and shake your body like a salmon floating up stream

i float up stream
you know how we do it
you know how we do it again
”all my peeps spend part of their life in fresh water and part of their life in salt water.”

”wow, very interesting”

”they change round a couple of days after spawning, then we die.”

when i first did the salmon all the people just laughed
they looked around and stood like i was on crack
i heard somebody say out loud
"what the f*** is that? this n****'s dancing like a fish, while he's doing the snap"
but the more i kept doing it, the more they were feeling it
then i heard some bitches saying "that n****'s killing it"
by the end of the night, everyone was on my team
and the whole club was dancing like a salmon floating up stream!

i float up stream
you know how we do it
you know how we do it again

”most of our friends find there home waters by sense of smell, which is even more key than that of a dog or a bear.”

”wow.”

”my family also rely on ocean currents, tides, the gravitational pull of the moon.”

”the moon? fish pay attention to the moon?! wow. who knew?”

i float up stream

”did you know...”

”what?”

”...that i can go to japan?...and back.”

”you're kidding me? amazing. geez.”

”polluted water can kill both baby salmon that are developing and the adult salmon that are on their way to spawn.”

”wow, what a shame. what a shame. huh.”

“wow”

”hey, kids, give it up for sammy the salmon
and his amazing salmon dance.
huh, what ya say?
alright. who's hungry?”

mix super mix

cand ma simt kaki sau roz sau rosu sau negru sau galben, ascult asta.si imi place de fiecare data.

duminică, octombrie 21, 2007

kaki

mda, exact asa, kaki. kaki e tot si kaki sunt toate. si eu mai presus decat orice, sunt cea mai kaki. perioada kaki. imi doresc sa fie cat mai scurta, nu de alta, dar deocamdata nu ma sperii cand ma uit in oglinda, nu ma duc la doctor, nimeni nu a murit si mai era ceva cu foamea, care nici aia nu exista. a, si e pace, cel putin asa pare.
desi daca le iau pe fiecare in parte, cateodata cand ma uit in oglinda ma deprim cumplit si cu motiv, trebuie sa ma duc sa-mi fac analizele, dar nu o fac pentru ca data trecuta nu au iesit prea bine (de fapt mi-e prea lene) si nu a murit nimeni fizic, la propriu, dar altfel a murit o lume intreaga si draga, cat despre foame, nu mai mananc de mult atatea bunatati cat obisnuiam sa mananc altadata (pentru ca nu mai are cine sa le faca) si o fi pace, dar in 20 de ani n-o sa mai putem face plaja sau ceva asemanator. sooooo, kaki complet.
si da, sunt de-un pesimism (kaki) dar nu vad ce ar putea sa se intample sa ma simt altfel.
poate daca aseara, fratii chimicali ar fi bagat mai multa muzica si mai putin house kaki, lucrurile nu ar fi asa acum. oricum nu mi-a placut de ei deloc, cu toate laserele si vizualurile lor. cah. poate n-am fumat ce trebuie. in top ramane baiatul gras slab, care a fost acum doi ani, la mare, cel mai tare, fara fumat. love him. he makes the world less kaki.
astazi cel mai bine merge piesa asta.


as vrea sa mentionez ca ma dezic de tot ce-am scris mai sus. loooooooooooooooooooove.(nonkaki love)

miercuri, octombrie 17, 2007

aseara, meci

stiu ca nu le-am pus intr-o anumita ordine, care in final sa arate ca o mica poveste a meciului. la naiba, n-am chef. imi bubuie capul de pierdut timpul aiurea.
aseara, totusi a fost f interesant.
cred ca echipa carturesti a invins la vreo sase goluri. cred.
carturesti, tricouri bleumarin, celalata echipa, mai mixta sau "a lui tudor", poarta vestele acelea minunate:D
mie imi place la baieti ca stiu sa se tina de o treaba. adica martea negresit joaca fotbal. sau isi doresc sa o faca, indiferent ce ar fi siliti sa faca in schimb.









marți, octombrie 16, 2007

exercitiu de memorie

un martian si o libelula
de ce esti martian, martianule?
si fermecat de frumusetea libelulei, martianul se transforma in libelul.

l-am vazut pe nichita stanescu spunand poezia asta, acum o mie de ani, la televizor.
si am tinut-o minte multa, multa vreme, dar am uita-o. nu-mi mai amintesc decat atat.
hm
si nu exista pe net.asta da frustrare. nu exista.sunt bune cartile inca.asta e bine.

luni, octombrie 15, 2007

asa ma si simt


nu, nu am de gand sa ma lamentez, dar jur ca azi a fost o zi destul de infecta la job. ce-i drept, ar trebui sa apreciez ca n-a fost infecta de tot. nu mi-am dat demisia sau ceva.
principala nemultumire de azi este lipsa de feedback. domne' nu stiu ce fac si unde gresesc, dar nu am feedback-ul pe care il vreau de la oamenii din jurul meu, mai aproape sau mai departe pozitionati. si, de fapt, acum imi dau seama, ma omoara sursele astea lenese, care nu vor si gata, sa se scrie despre ele. adica imi place si mie ce fac, dar n-am cu cine sa fac. si rezulta asa zile frustrante in care primesc numai mailuri de genul imi pare rau, dar nu pot, alta data cu mare placere...etc. etc. si nervii mei? si self-esteem-ul meu?
pana la urma m-am lamentat un pic, nu?
e un fel de pregatire pentru alta infrangere probabila. am trimis azi un mail si daca as primi un raspuns afirmativ, as fi cea mai fericita, macar pentru un moment:D
(foto credentials to sorina:))

duminică, octombrie 14, 2007

cu leuca fix in cap

nu mi se pare corect sa ti se ceara sa reactionezi normal in zilele in care te-ai trezit cu o mare leuca in cap. si totusi se intampla. de ce pe unii ii ocolesc leucile si de ce la altii trag mai mult, asta n-as putea sa stiu, dar stiu sigur ca eu sunt preferata leucilor. leuca inseamna chestia aia inexplicabila, invizibila, care te tine inert, un fel de cauza a faptului ca ma simt abulica in majoritatea timpului. si daca la un moment dat, in lunga si plina mea viata, asta mi se parea ca are asa, un oarecare farmec, lucrurile s-au schimbat. cum o fi sa fii plin de viata sau, oricum, lipsit de leuca, in cap? ma plictisesc eu pe mine. not funny.
cel mai tare urasc rutina, pentru ca oricat de placut ar fi un lucru, daca se repeta de un anumit numar de ori, incep sa urlu. mai intai se urla undeva in mine, dupa care incep si eu sa scancesc si se alege praful, se creeaza haos si in loc sa construiesc ceva, distrug. si in final,bineinteles, raman cu un mare nimic.as vrea sa-mi doresc mai mult decat nimic, asa cum fac de obicei. blurry, a?
am uitat sa scriu ca e dumnica si sunt la job. in loc de ce este mai sus as fi putut sa spun ca sunt obsedata de muse si ca am obosit oarecum sa tanjesc asa in gol. daca m-am hotarat sa fiu singura, acum descopar ca a fi singur inseamna a tanji in gol. daca atunci cand esti cu cineva, a tanji inseamna a visa la cineva real, fara prea multa legatura cu realitatea, a fi singur inseamna a tanji la ceva inexistent, tot fara legatura cu realitatea, dar un pic mai trist pentru ca nu e chiar nimeni langa tine, fizic.
am fost la brasov si m-am plimbat cateva minute pe bulevardul pietonal, undeva pe la 3 am, in poaie. doar atat am facut, dupa care ne-am intors. f tare.
m-am dus la coafor si m-am ales cu o freza oribila, de copil tembel, dar pana la urma, poate ar trebui sa accept ca asta si sunt (oribila?, tembela?,copil?)
e ciudat cum, scriind, imi dau seama ca si ceea ce simt eu are o mie de straturi si ca aici de exemplu, oricat de mult as scrie nu as reusi sa acopar, redau, decat poate 3%.
ce mi-a placut cel mai mult a fost un citat pe care l-am vazut pe termopanul unei librarii,"ceea ce ne imaginam este real", dar nu mai tin minte autorul, pentru ca nici nu m-a interesat. oricum, daca are dreptate?

joi, octombrie 11, 2007

nice&easy

oh is soooo good to be thursday again:))
sa inchei saptamana cum am inceput-o, desi acum ma simt mult mai bine ca luni, multumesc pentru grija.
cred ca din cauza oboselii acumultate dupa ore putine de somn in fiecare noapte a saptamanii, ma simt foarte agitata si plina de energie. cred ca la un moment dat o sa pic asa, pentru mai multe zile. dar enough about me, geee....
zilele astea am citit fragment cu fragment un text care iese direct din fabrica, si imi place sa vad ca cineva e capabil sa se adune si sa astearna pe hartie ceva care pana la urma ar putea sa devina o lectura in sine si de ce nu, interesanta.
asta m-a cam tinut in priza, trebuie sa recunosc.
pana la urma cate lucruri iesite din comunul nostru de zi cu zi ni se intampla, asa intr-o saptamana? si cat din ceea ce pare iesit din comun, ramane asa, dupa ce se repeta de cateva ori? de ce oare m-am nascut asa de usor de plictisit? sunt tare curioasa sa vad ce o sa se intample pana la urma cu mine, oricum nu simt ca am mare control asupra lucrurilor, iar asta ma sperie un pic, dar nici n-as putea sa exist altfel. sau cine stie.
sper sa ma adun si eu saptamana viitoare si sa fac ceva util si antrenant.

luni, octombrie 08, 2007

dragoste


da, dragoste, multa dragoste asa rotunda si plina si fara motiv. e cea mai buna.
am zis sa mai vad ce face pukatuka, pentru ca altfel, trece timpul, lucrurile se uita, se sterg si ce moment mai bun puteam sa gasesc decat ala de luni dimineata cand am stabilit ce am de facut si ar trebui sa ma apuc cat mai repede sa si fac?
asa sunt eu, mereu cu momentele prost alese din care incerc sa fac sa iasa ce-i mai bun:D :D
a fost un super concert intre timp, dar mi-ar fi placut mult mai mult sa am un castel; si ei si brett sa fi venit la mine in vizita, la mine si la prietenii mei, care s-ar fi suportat unii pe altii si toti am fi trait fericiti si cu mult spatiu intre noi.
imi place sa scriu fara sa ma gandesc si ar fi grozav daca ar face si altii la fel, desi poate o fac.
vreau sa ma apuc de un proiect nou, sa fac si altceva in afara de job, pentru ca vreau sa-mi ajut si capul si portofelul.
lucruri care m-au marcat în ultimele zile: al gore şi an inconvenint truth, les choristes, matthew bellamy, i can't take my eyes off you, o dupa-amiaza-seara frumoasă de duminică:))
of, chiar trebuie sa ma apuc sa scriu iarasi cateva lucruri deosebit de importante, la ziarul deosebit de pe gustul meu, la care lucrez. oricum, azi nimic de rau despre job:) e luni...