pe cine am mai iubit

ei da, cred ca e timpul. sau. pe cine am mai iubit in ultimul timp. aici intra si salinger. revederi si reintalniri.
interesant e ca de unde erau amandoi far far away si cu sanse de la complet nule pana la foarte nule de a bea un suc cu mine, uite ca miracolele rasar si pe strada noastra, cateodata.

jd e dead and burried but erlend did it, cause his still alive. nu stiu cum sa zic, dar gata cu tacerea asta stupida. pukatuka mi-a lipsit. nu prea tare, dar sper ca e din nou a mea si ca o sa pot sa scriu aici mult si bine.

cum spuneam. i-am cumparat de baut lui erlend oye. uite asa. m-a ajutat doli, dar acum zic sa ne gandim un pic doar la mine si la erlend oye. (pastrez asta complet private:))) nu pentru ca e ceva compromitator, ci pentru ca unele lucruri sunt doar ale mele, ale fiecaruia.

bun. ce e de spus este ca intalnirea asta in carne si oase a facut parte din seria aia de lucruri care vin un pic mai tarziu decat momentul in care ti le doresti cu adevarat. si in cazul asta a fost mai bine asa decat altfel. nu era cazul sa ma apuc sa il trag de maneca si sa-l conduc eu pana la autocar :d ramane fascinant cum inca ma reasigura vocea lui si muzica pe care o face si cu twba si cu kings, ca exista o lume a mea, pe care o impartasesc cu putini oameni, minunati. sau. a ce bine ca exista muzica asta. sau. a ce speciala sunt ca ii iubesc pe astia asa de tare. sau ce bine. sau. ce foarte bine. nu e totul chiar aiurea, listen to this sound. and that's all sooooooooooo good. da. cred ca muzica asta ajunge la mine in felul ala in care expresia soooooooo good e mai mult a lui oye decat a lui james brown. ha! :))

iar salinger. well. pentru ca am citit pe nerasuflate, din nou, de veghe. pentru ca a existat. pentru ca m-a mai lasat intr-o noapte cu gura cascata si cu mainile pe cartea mica si galbena ca si cand as trai intr-o lume prea surda ca sa inteleaga ce minune e intre copertele alea. dar stiu ca nu e asa. stiu ca lumea stie. adica sper ca de aia e asa cunoscuta cartea aia. pentru ca am inteles cu totii ca exista cai de comunicare incredibile intre oameni, ca nu suntem toti la fel si ca cei care sunt altfel, cu multiple sensibilitati si trairi care vad mai mult decat altii, exista si sunt mirifici.




si unde mai pui ca tenesii aia sunt ai lui oye :)

miss potter and me

:)

anglia, londra, 1902.
nu vreau sa fac recenzie, nici macar sa conving pe cineva sa vada filmul. but i totally enjoyed it si sincer, simteam ca o sa -mi mearga direct la inima, asa ca l-am pastrat pentru o dupa amiaza linistita in care vremea te imbie la stat in casa.

eu si carmen ne distram la un moment dat stabilind ca o sa devenim proprietare de cottages in nearby london aria si asta ne umplea de fericire :)) ei bine, asta e un motiv pentru care mi-a placut filmul. pe restul nu are rost sa le mai enumar.

and most of all, i truly enjoy miss renne zellweger very very much :)

unde mai pui ca la toate astea se adauga emily watson, expresia fragilitatii desavarsite intr-un corp nicidecum cel mai fragil din lume.

cateodata ma simt tare norocoasa :)

1 octombrie - 1 noiembrie

tabel cu bumbi

facebook a fost macelarita
palahniuk ma face sa copiez pagina cu pagina aici, dar e prea mare lene si oricum citesc o traducere a the survivor. but still. imi vine sa tip de bucurie. ceva asemanator cu ce am simtit cand am vazut inglorious basterds. chestia aia ca cineva acolo, stie. stie. nu esti singur. nu crezi numai tu asta, nu esti dement. uite ca e unul care a reusit sa exprime asta si sa o mai arate si intregii lumi. de fapt, adevarul e ca nu merg chiar atat de departe in momentele in care imi vine sa tip. atunci doar zambesc de placere, iar creierul se dilata de fericire si totul capata sens ca un fel de scanteie intr-un mare intruneric.
il iubesc pe palahniuk.
aj vrea sa stie cei din jurul meu ca eu pot sa fie ca el. sa gandesc/vorbesc ca el. ca eu chiar fac asta uneori, dar nu e nimeni acolo sa vada:))) yaaaa

i still love erlend oye. au mai ramas 32 de zile pana cand o sa -l vad. mai rezist. in ciuda aparentelor, nu sunt moarta dupa el personal. e vorba de o intreaga stare de spirit. poti sa scrii stare de spirit fara sa te simti complet lame? (de la piesa aia, da!)
revenind la stare: 4 decembrie la paris. atat.

acum trebuie sa plec si nu am terminat ce aveam de zis.
cand revin, vreau sa imi updatez etichetele. sa am acces la toata muzica mea magica pe care am postat-o aici si la are nu mai am acces decat daca dau la manivela. pentru ca uneori am fost chiar inspirata.

vai, tocmai mi-am scris mie cat de dor mi-a fost de mine aici. iar eu am inteles:) it's love!

religion + ridiculous = religulous

yet another spechlesshing movie!
e un documentar in care mi s-a confirmat ca a fi comedian in SUA inseamna in primul rand sa fii smart, apoi sa fii enervant, usor dezgustator spre total scarbos, in diferite gradatii, in functie de zi, de moment, de inspiratie.

si sa iti placa toate astea!


bill maher



tipul lansa anul trecut prin septembrie, un film de vreo ora si jumatate la care cred ca s-a muncit de doua ori pe atat.
nu stiu cum au reusit sa stranga atatia reprezentativi pentru fiecare religie sau curent religios care exista in acest moment pe fata pamantului, de la vatican, pana la seful cultului fumatului de iarba din amsterdam, pana la mormoni, musulmani, evrei simpli sau evrei crestini sau fosti satanisti, etc etc.
sunt multi si multe, iar mr bill maher a discutat cu fiecare in parte cu evidentul scop de a-i ridiculiza cu proriile lor arme. si a reusit.

nu trebuie sa il crezi, nu trebuie sa fii de acord cu ce face, nici macar nu trebuie sa iti placa de el. dar cu siguranta vei rade tare, tare, in scurtele momente in care nu vei fi pur si simplu buimacit.

foarte bine legat, foarte tari replicile, foarte tare discursul lui.

cum sa nu ramai blocat cand vezi ca exista undeva in lumea asta un pastor, fost gay, care predica faptul ca nu exista such thing as gay. acum e casatorit, are doi copii, iar a fi gay nu exista. barbatii au penis, iar femeile vagin, cat de complicat trebuie sa fie sa intelegi ca nu exista such thing as gay??!!
doar ti se para ca esti gay! etc etc

mormonii cred cu tarie that coffee is evil, and that god had sex with mary.
un anumit timp de evrei(nici nu stiam ca sunt atatea feluri, religios vorbing) au creat lifturi si telefoane speciale, care sa le permita sa nu incalce zilele de sabat, pentru ca nu au voie sa push buttons. scrie nu stiu unde ca in ziua de sabath este interzisa apasarea de butoaneeeeeeeeeee etc etc

teatru in aer liber cu patimile lui christos (biciuirea, drumul cu crucea in spate si de ce, nu rastignirea) intr-un parc special amenajat in florida, unde poti vedea un jesus in lumea lui (nu m-am prins ce fac cu vastele diferite ale lui j de la 0 la 33 de ani, dar nici nu vreau sa stiu)

nu stiu nici de ce am povestit atat. de obicei nu fac asa. dar e duminica, sunt la job, i have finished my stuff si mai ales, pentru ca indr-adevar nu am mai vazut de mult ceva asa de neasteptat de bun. la inceput ma simteam prost. i do belive. spre deosebire de bill maher. care de fapt, sigur crede si el in ceva, chiar daca nu vrea sa recunoasca.

enjoy!





am uitat ca in film apare si isus in a doua lui forma. acum mai bine de 2 milenii a promis ca apare din nou, pentru a doua oara?! ei bine, este deja printre noi:d

as putea sa-i multumesc lui matei

acest matei.
pentru ca m-a scos din letargia specifica atunci cand intram pe a scrie.
sau pentru ca am dat in sfarsit peste un text care mi-a placut mult, ceva ce imi lipsea, se pare.
n-am mai avut timp de citit bloguri, de citit reviste, de citit carti, articole sau orice altceva. in mare pare si pentru ca nu am mai avut tragerea de inima sa imi fac timp.
dar textul asta m-a trezit. si ma bucur.
e ceva subiectiv, mai mult ca sigur.
am facut si eu cursul si il stiu si pe matei din paginile pe care le facea in time out. atat cat poti sa stii pe cineva care face paginile de fashion in time out:)

si mai ales pentru ca imaginea lui lupsa se prafuia asa, tare de tot. nu-mi mai placea deloc ce face. dar parca s-a mai scuturat un pic:)

cat despre matei, trebuia sa fi facut si eu deja asta.

povești despre nebunia obișnuită

un dolar si douăzeci de cenți

cel mai tare îi plăcea sfârșitul verii, nu toamna, sau poate ca era toamnă, nu avea nicio importanță, pe plajă se facea rece și lui îi plăcea să se plimbe de-a lungul apei, imediat după apusul soarelui, nu mai era nimeni pe acolo, și apa arăta murdară, mortală, iar pescărușii nu voiau să doarmă, urau să dormă. coborau, zburau pe jos, îi căutau ochii, sufletul, ce mai rămăsese din sufletul lui.

dacă nu mai ai mult suflet rămas și știi asta, îl mai ai, de fapt, undeva.

apoi îi plăcea să se așeze și să se uite peste apă, și, când se uita la apă, totul i părea incredibil. chestii ca, să zicem, faptul că există china sau statele unite sau locuri precum vietnamul. sau faptul ca fusese si el copil odată. nu, de fapt, dacă se gândea mai bine, asta nu era așa greu de crezut; avusese o copilărie cumplită, n-avea cum s-o uite. și nici viața de adult: toate slujbele, toate femeile, și apoi nicio femeie, iar acum nicio slujbă. un cerșetor la 60 de ani. terminat. nimic. avea un dolar și douăzeci de cenți bani gheață. chiria plătită pe o săptămână. oceanul…se gândi pe urmă la femei. unele fuseseră bune cu el. altele fuseseră pur și simplu scorpii, viespi, puțin nebune și foarte greu de suportat. camere și paturi, și case, și Crăciunuri, și joburi, și cântat, și spitale, și plictiseală, zile și nopți cenușii, fără semnificație, fără nicio șansă.
și iată valoarea a 60 de ani de viață: un dolar și douăzeci de cenți.
apoi îi auzi râzând în spatele lui. aveau pături, sticle și cutii de bere, cafea și sendvișuri. râdeau, râdeau. 2 puști și 2 fete. corpuri zvelte, elastice. nicio grijă. apoi unul îl zări.
- hei, ce-i AIA?
- mamă, habar n-am!
nu se mișcă.
- e om?
- respiră? se fute?
- CE să fută?
râseră în cor.
își ridică sticla de vin. mai era ceva pe fund. era momentul să-l bea.
- SE MIȘCĂ! ia uitați-vă, SE MIȘCĂ!
se ridică și se curăță de nisip.
- are brațe și picioare! are și față!
- FAȚĂ?
râseră din nou. nu întelegea nimic. copiii nu erau așa. copiii nu erau răi. ăștia ce erau?
se duse la ei.
- nu e nicio rușine să fii bătrân.
unul dintre băieți tocmai termina o cutie cu bere. o aruncă într-o parte.
- e o rușine să-ți irosești viața, tataie. mie mi se pare că ți-ai cam irosit-o.
- dar sunt un om bun, fiule.
- hai să zicem că una dintre fetele astea îți dă niște pizdă, ce faci atunci, tataie?
- ROD, nu mai VORBI așa!
vorbise o fată cu părul lung, roșcat. își aranja părul în vânt, părea să se clatine în vânt, cu degetele de la picioare ancorate în nisip.
- ce-ai face, tataie? ce-ai face? ce-ai face dacă una dintre fetele astea ți-ar pune-o pe față?
plecă, o luă pe lângă pătura lor spre trotuar.
- Rod, de ce vorbești cu săracul om în halul ăsta? uneori TE URĂSC!
- VINO-NCOA, iubi!
- NU!
se întoarse și îl văzu pe ROD fugărind-o pe fată. fata țipă, apoi râse. apoi Rod o prinse și căzură amândoi în nisip, luptându-se și râzând.
îi văzu și pe ceilalți doi, în picioare, sărutându-se.
ajunse pe trotuar, se aseză pe o bancă și își scutură nisipul de pe picioare. apoi se încălță. zece minute mai târziu, era în camera lui. se descălță și se întinse pe pat. nu mai aprinse lumina.
cineva bătu la usă.
- domnule Sneed?
- da?
ușa se deschise. era proprietara, doamna Conners. doamna Conners avea 65 de ani. nu îi vedea fața în întuneric. se bucura că nu îi vedea fața în întuneric.
- domnule Sneed?
- da?
- am făcut niște supă. am făcut o supă foarte bună. Vreți să vă aduc o farfurie cu supă?
- nu, nu vreau.
- of, haideți, domnule Sneed, e o supă bună, chiar foarte bună! haideți că vă aduc o farfurie!
- bine.
se ridică din pat, se așeză pe un scaun și așteptă. ea lăsase ușa deschisă și lumina din hol pătrundea în cameră. o rază de lumină, un mănunchi de lumină îi cădea pe picior, în poală. și acolo îi puse ea supa. o farfurie cu supă și o lingură.
- o să vă placă, domnule Sneed, fac supă foarte bună.
- mulțumesc, spuse.
stătea și se uita la supă. era gălbuie, ca un pișat. era supă de găină. fără carne. se uită la micile bule de grăsime care pluteau în supă. stătu așa ceva timp. apoi scoase lingura din supă și o puse pe masa de toaletă. luă supa și o duse la geam, desfăcu sita și vărsă încet supa pe pământ. se ridică un norișor de aburi. apoi dispăru. puse farfuria înapoi pe masă, închise ușa și se urcă din nou în pat. era mai întuneric ca niciodată, îi plăcea întunericul, întunericul avea sens.

ascultă foarte atent și auzi oceanul. un timp ascultă oceanul. apoi oftă, oftă adânc și muri.


charles bukowski