luni, februarie 07, 2011

jarvis ziua




ziua a a 4 a. :) :) :) :) azi am fost la un pet shop mai rasarit. avem acum royal canin delicios sper. si bobite si pate for a real baby cat. asa scrie pe ambalaj.



si lapte special. dar inca nu e suficient de mare pentru el. l-am pus in frigider.

jarvis

avem 450 g. 23cm L, 12cm H si cam 5 saptamani :)







cred ca a invatat sa foloseasca litiera. ar fi grozav sa nu fie doar o zi norocoasa ci ceva permanent si deplin fermecator :)

vineri, februarie 04, 2011

i have my own cat



de fapt, a noastra. we have our own cat:) it's a him, we guess :))

inca nu sunt convinsa de numele bobo, ales de doli. dar doli poate sa aleaga numele, daca eu am ales singura pisica.







nu stim inca numele final. si nici nu prea am apucat sa ne jucam cu el. pentru ca dupa ce l-am spalat un pic si am avut emotii cu uscarea, a urmat mancarea. care mancare sta asa: nu papa lapte de niciun fel. doar papa umeda pentru junori si se baga cu totul in castron. dupa care doarme de rupe si nu vedem decat cel mai mic cap din lume :)

asta este prima noastra seara impreuna. bobo rules :)

cred ca o sa-l cheme jarvis

miercuri, ianuarie 12, 2011

what to cook and how to cook it

nu stiu despre What but the How is grand!



o sa mi-o cumpar si o sa o folosesc. abia astept. ma inspira sa o fac pe toata. love it, love it!

duminică, septembrie 26, 2010

you are fat, stop eating!


la un momendat, eram la verona la gradina si mi-am facut singura treaba asta, pentru a o avea mereu in fata, pe telefon. poate, poate ma opresc. dar, nu!

ideea e ca in ultimul timp nu numai ca imi e foame non stop, dar mai si mananc tot timpul. nimic nou, poate.
pentru ca imi place bucataria mea de acum, pe masa noastra mai apare si cate ceva, din cand in cand, comestibil. cand gateste doli, sansele de comestibilitate sunt sigure, cand fac eu ceva, nu e o treaba la fel de sigura.

ce-i drept, cea mai recenta infrangere sunt bezelele, nu au vrut sa iasa. dar mi-a placut sa le aduc la stadiul de copt in cuptor.

ce mi-a atras atentia in ultimele zile de jucat de-a bucataria:

pentru a gati ceva, de la cafea, la supa de gaina, si sa-ti mai si placa, cel mai important este sa nu te doara picioarele. sa nu fii obosit, adica. bucataria inseamna pana la urma stat in picioare si pentru asta, chiar trebuie sa fii odihnit.

imi place bucataria in care am de gatit. pentru ca am putut sa aranjez eu detaliile care conteaza. singurul regret e ca nu am view. dar am fereastra, deci e ok.

ca sa te bucuri de ceea ce ai pregatit, si aici ma refer si la the food sharing experience, e important sa te aduni suficient de tare incat sa stai la masa. sa pui masa, sa iei masa. mie una imi place mult de tot sa pun masa. sa nu uit asta. mi-ar placea mult sa nu imi mai petrec 80% din timpul pe care il respir in casa pe fotoliu. aici manac, aici scriu, aici ma uit la filme, aici stau de vorba, aici beau vin si fumez. e bine ca macar de citit citesc in pat :) ce vreau sa zic este ca e mult mai fun sa mananc la masa, desi e nevoie de disciplina si asta mie mi-a lipsit dintotdeauna, pur si simplu.

ma gandeam aseara ca asta e la fel uneori valabila si cu bicicleta. am zis mereu ca sunt lenesa. in ultimul timp imi e foarte greu sa iau bicicleta cu mine. cu cat creste numarul hainelor de pe mine, cu atat imi e mai greu sa ies afara cu ea. zic doar ca imi e mai greu, nu ca am renuntat. senzatia de pe sa, pe strada, imi reaminteste, de fiecare data, ce stupide sunt dubiile legate de bicicleta :)










mai sus, o masa de criza. ne-am gandit sa folosim ce avem deja cumparat pentru a manca zilele astea. masa a fost stropita cu un vin alb, pe care il pastram de ceva timp pentru a inaugura un nou stativ de vin, pe care l-a plantat doli pe perete. cum sticla era prea mare, l-am baut. o sa revin cu stativul de vin si cu raftul pentru borcanele cu condimente.

nu vreau sa fiu mazi :)) pur si simplu imi trebuie putina organizare si disciplina si am de gand sa imi fac si din bucatarie un teren pentru asta. in rest, spal, fac curat dupa tanti care face asta pe bani, nu am probleme.

aj vrea sa alerg, din nou, dar asta e alta poveste. si sa ma las de fumat, o ho ho, alta poveste. revin!



doli


me


me


fereastra


o ho ho

miercuri, iulie 28, 2010

vineri, iulie 16, 2010

sa nu ratam ce ne place

nici de lene, nici de altceva.





asta o sa fie duminica.



asta a fost.

dar ideea e ca pe toate le-a facut sorin. care sorin, e cel mai cel dintre toti :)

joi, iulie 15, 2010

vreau vacanta vreau vacanta

vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta vreau vacanta

joi, iulie 01, 2010

duamne eu cand invat sa inot?



astazi imi place asta. imaginile sunt bestiale. sunt minunate si perfecte. vreau la mare asa de tare incat pur si simplu cand vad clipul asta, deopotriva ma calmez si ma agit. e f tare! nici nu aud piesa :)

miercuri, iunie 30, 2010

doare capul tot timpul

si mai am si insomnii.
azi, de exemplu m-am trezit la 6.35 si am facut limonada. poate si pentru ca aseara am schimbat doua terase la care nu am baut limonada. but still. ori adorm la 5 dimineata, ori ma trezesc la 6.35. nu e foarte amuzant. dar ca orice lucru de pe lumea asta, sper sa treaca.
ei si in momentele astea in care sunt departe de a fi in plina forta, de orice fel, m-am gandit eu intr-o zi, privindu-ma in oglinda si scuipand pasta de dinti: fericirea e atunci cand esti unde vrei sa fii, cu cine vrei sa fii si nici cinci metri mai incolo si nici o culoare de ochi altfel.
pur si simplu, sa stii ca esti acolo, unde vrei sa fii. sau ca ai ajuns. whatever. acum as putea abera si strica simplitatea acestui gand mic si dragut si atat de plin cand il simti pe bune. ca de fapt de aia are valoare, daca e din tine, pentru tine.
evident ca m-am amuzat, tot pentru mine, cand ma indreptam spre living, de la baie. da, cum ar fi sa fac tamtam pe tema asta. si sa incep iar sa trambitez ca am avut o revelatie. odata cu vartsa, te mai temperezi. si simti altfel lucrurile. acum vobesc serios si scriu asta aici, un pic ironic, pentru ca vreau sa sarbatoresc cum se cuvine faptul ca e 8 si 3 minute dimineata, iar eu sunt treaza si scriu. (nu dorm ca berbecuta lenesa)
ei bine, e simplu: fericirea e si atunci cand simti ca esti unde vrei sa fii. ca vrei sa fii unde esti. si cu cine vrei. e bine :)

ps: sora mea s-a casatorit :)



iar eu am fost domnisoara de onoare :))

duminică, iunie 27, 2010

sa fie mai simplu

in timp, o sa devina si linkurile astea inaccesibile, nu se stie prin ce boala erodatoare a webului, dar pana atunci, sa le am pe toate stranse aici. asa.

ca sa fie mai simplu sa fac baie de oye+bass+toate acordurie magice. :) si asta e doar pentru partea cu the whitest boy alive. abia astept sa intru in hatisurie kings of convenience. mezmerized deci!














si nu se poate sa nu pastram cum se cuvine si asta. portocala a fost asa de fericita in seara aia. o aveam si pe sorina cu noi. si pe gina. a fost foarte, foarte bine.

si mai ales sa nu uitam parisul. unde am ajuns pentru oye si ce bine am facut :)

cum zice si doli, intr-o zi, o sa fim amici.

sâmbătă, iunie 26, 2010

pe cine am mai iubit

ei da, cred ca e timpul. sau. pe cine am mai iubit in ultimul timp. aici intra si salinger. revederi si reintalniri.
interesant e ca de unde erau amandoi far far away si cu sanse de la complet nule pana la foarte nule de a bea un suc cu mine, uite ca miracolele rasar si pe strada noastra, cateodata.

jd e dead and burried but erlend did it, cause his still alive. nu stiu cum sa zic, dar gata cu tacerea asta stupida. pukatuka mi-a lipsit. nu prea tare, dar sper ca e din nou a mea si ca o sa pot sa scriu aici mult si bine.

cum spuneam. i-am cumparat de baut lui erlend oye. uite asa. m-a ajutat doli, dar acum zic sa ne gandim un pic doar la mine si la erlend oye. (pastrez asta complet private:))) nu pentru ca e ceva compromitator, ci pentru ca unele lucruri sunt doar ale mele, ale fiecaruia.

bun. ce e de spus este ca intalnirea asta in carne si oase a facut parte din seria aia de lucruri care vin un pic mai tarziu decat momentul in care ti le doresti cu adevarat. si in cazul asta a fost mai bine asa decat altfel. nu era cazul sa ma apuc sa il trag de maneca si sa-l conduc eu pana la autocar :d ramane fascinant cum inca ma reasigura vocea lui si muzica pe care o face si cu twba si cu kings, ca exista o lume a mea, pe care o impartasesc cu putini oameni, minunati. sau. a ce bine ca exista muzica asta. sau. a ce speciala sunt ca ii iubesc pe astia asa de tare. sau ce bine. sau. ce foarte bine. nu e totul chiar aiurea, listen to this sound. and that's all sooooooooooo good. da. cred ca muzica asta ajunge la mine in felul ala in care expresia soooooooo good e mai mult a lui oye decat a lui james brown. ha! :))

iar salinger. well. pentru ca am citit pe nerasuflate, din nou, de veghe. pentru ca a existat. pentru ca m-a mai lasat intr-o noapte cu gura cascata si cu mainile pe cartea mica si galbena ca si cand as trai intr-o lume prea surda ca sa inteleaga ce minune e intre copertele alea. dar stiu ca nu e asa. stiu ca lumea stie. adica sper ca de aia e asa cunoscuta cartea aia. pentru ca am inteles cu totii ca exista cai de comunicare incredibile intre oameni, ca nu suntem toti la fel si ca cei care sunt altfel, cu multiple sensibilitati si trairi care vad mai mult decat altii, exista si sunt mirifici.




si unde mai pui ca tenesii aia sunt ai lui oye :)

luni, mai 17, 2010

miss potter and me



:)

anglia, londra, 1902.
nu vreau sa fac recenzie, nici macar sa conving pe cineva sa vada filmul. but i totally enjoyed it si sincer, simteam ca o sa -mi mearga direct la inima, asa ca l-am pastrat pentru o dupa amiaza linistita in care vremea te imbie la stat in casa.

eu si carmen ne distram la un moment dat stabilind ca o sa devenim proprietare de cottages in nearby london aria si asta ne umplea de fericire :)) ei bine, asta e un motiv pentru care mi-a placut filmul. pe restul nu are rost sa le mai enumar.

and most of all, i truly enjoy miss renne zellweger very very much :)

unde mai pui ca la toate astea se adauga emily watson, expresia fragilitatii desavarsite intr-un corp nicidecum cel mai fragil din lume.

cateodata ma simt tare norocoasa :)