eu zic ca ma tin bine, dar uneori nu mai pot

uite asa, nu mai pot.
n-am nimic inteligent de spus sau de aratat.
si totusi, greselile de spelling ma scot din minti. ale mele.
poate ca daca nu ar fi existat messengerul as fi fost scutita de autoevaluarea asta exasperanta. dar asa, in fiecare zi, ore bune pe zi, cred:d, am ocazia sa vad cat de handicapata sunt. hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh
mereu e ami in loc de mai. iar asta e cea mai constanta si dragalasa dintre toate. puhoi de cuvinte pocite. de asta sunt cu siguranta in stare.


noroc ca din cand in cand exista gabi, un coleg care are biroul undeva pe randul din spatele meu(suntem insiruiti pe randuri, calculator langa calculator). mereu blochez impreuna cu mihaela, colega fix din spatele meu, drumul ingust dintre randuri, pentru ca scaunele noastre se unesc si nimeni nu mai poate trece.
dupa ce m-a busit de cateva ori pentru ca nu avea loc sa treaca, fapt care m-a determinat sa ma victimizez subtil, azi, gabi s-a oprit, a stat si a spus incet: ana, acum incerc sa trec. :)))))
duamne ce bine e sa razi pur si simplu, dar sa si simti ca ai de ce.
ei, daca nu se intelege exact ce am vrut eu sa zic, imi pare rau.

nu m-am mai dat pe you tube de luni de zile

nu-mi place videoclipul asta deloc deloc. dar ieri am avut un ipod imprumutat si am ascultat melodia asta de cateva ori, una dupa alta. bine, poate si playlistul ala are nevoie de schimbari urgente:))

closed to brandon flowers, michael stipe & superman

da, da, da, closed nu close. chiar daca nu exista, cuvantul ala spune multe lucruri. imi spune mie, pentru ca eu le simt:)

dizzy like crazy

si maratonul numit vacanta s-a incheiat, iar efectul este unul pozitiv. ceea ce ne bucura tare si ne lasa un pic blocati. adica eu ce mai fac acum?
trebuie sa o iau de la capat?
se pare ca da!
ciudat cum nu ma simt in stare. nu cred ca bateriile pentru my every day life s-au incarcat, ci altele, pentru o alta viata.
as vrea sa construiesc si viata aia daca tot am bateriile incarcate strict pentru ea.


looooooooove