uite asa, nu mai pot.
n-am nimic inteligent de spus sau de aratat.
si totusi, greselile de spelling ma scot din minti. ale mele.
poate ca daca nu ar fi existat messengerul as fi fost scutita de autoevaluarea asta exasperanta. dar asa, in fiecare zi, ore bune pe zi, cred:d, am ocazia sa vad cat de handicapata sunt. hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh
mereu e ami in loc de mai. iar asta e cea mai constanta si dragalasa dintre toate. puhoi de cuvinte pocite. de asta sunt cu siguranta in stare.
noroc ca din cand in cand exista gabi, un coleg care are biroul undeva pe randul din spatele meu(suntem insiruiti pe randuri, calculator langa calculator). mereu blochez impreuna cu mihaela, colega fix din spatele meu, drumul ingust dintre randuri, pentru ca scaunele noastre se unesc si nimeni nu mai poate trece.
dupa ce m-a busit de cateva ori pentru ca nu avea loc sa treaca, fapt care m-a determinat sa ma victimizez subtil, azi, gabi s-a oprit, a stat si a spus incet: ana, acum incerc sa trec. :)))))
duamne ce bine e sa razi pur si simplu, dar sa si simti ca ai de ce.
ei, daca nu se intelege exact ce am vrut eu sa zic, imi pare rau.
2 comentarii:
referitor la prima parte a postului, ai putea sa incerci sa-ti speli pacatele postand pe blog, undeva in dreapta, un banner de aici...
http://vorbimromaneste.wordpress.com/
Da, eu inteleg. Din cazua emailului si messangerului eu tot scriu repede si nu dau mare importanta scriisului. Si este un pic tragic, ca tot ma grabesc sa scriu, si nimica nu iese concrete si placut.
Trimiteți un comentariu