de la ziua in care am dat telefoane si am stresat oameni, socata de veste, am vazut si ultimul film la care a lucrat.
poate nu as fi amintit de asta, dar m-am pierdut iarasi cand am aflat aseara ca am fost la film cu oameni care nici nu stiau cum il cheama sau de ce e mai subred filmul sau de ce apar atatia actori "cunoscuti".
cel mai tare e ca nici eu nu stiam ca merg la filmul asta.
agitatia din ultimul timp m-a impiedicat sa fac legatura, ceea ce a dus la totala surpriza de a ma trezi cu ledger pe ecran. evident m-a deprimat. nu stiu de ce, poate de oboseala.
ce vreau sa spun este ca mi-a placut tare si ca m-am bucurat inca o data ca exista oameni ca gilliam, dar m-am si panicat deplin pentru ca exista universuri paralele in care ce exista pentru mine, pentru altii e total necunoscut si deci fara valoare.
nu poti sa-i dai cuiva in cap ca nu stie cine e ledger sau ca nu stie prin ce a trecut gilliam cand a facut filmul asta, care pentru atatia nu e decat yet another sunday movie at the fucking mall. si asta e cam trist.
asa cum am zis cand am iesit: filmul are lipsuri pentru ca proiectul a trebuit sa se lipsesca de ledger cand ii era lumea mai draga. dar esenta muncii lui gilliam a fost acolo pentru cine a vrut sa o vada, pentru cine o gusta, fara indoiala. iar eu am avut norocul sa fiu intr-o stare in care sa ma bucur de ea.
desi poate gilliam ar fi incantat ca mai exista oameni care nu stiu nimic despre culisele filmului. ca mai sunt spectatori de film pentru care ii mai duce inca de nas cu siretlicurile lui :)
dar macar daca le-ar fi placut filmul.
anyway, that was quite a fantasy film, mr gilliam, sir.
2 comentarii:
deci scrii intr-un fel care convinge pe oricine din jur sa mearga rapid sa-l vada. that's the nice ana i know :)
caci exista si the unnice ana that everybody else know:))
Trimiteți un comentariu