you are fat, stop eating!

la un momendat, eram la verona la gradina si mi-am facut singura treaba asta, pentru a o avea mereu in fata, pe telefon. poate, poate ma opresc. dar, nu!

ideea e ca in ultimul timp nu numai ca imi e foame non stop, dar mai si mananc tot timpul. nimic nou, poate.
pentru ca imi place bucataria mea de acum, pe masa noastra mai apare si cate ceva, din cand in cand, comestibil. cand gateste doli, sansele de comestibilitate sunt sigure, cand fac eu ceva, nu e o treaba la fel de sigura.

ce-i drept, cea mai recenta infrangere sunt bezelele, nu au vrut sa iasa. dar mi-a placut sa le aduc la stadiul de copt in cuptor.

ce mi-a atras atentia in ultimele zile de jucat de-a bucataria:

pentru a gati ceva, de la cafea, la supa de gaina, si sa-ti mai si placa, cel mai important este sa nu te doara picioarele. sa nu fii obosit, adica. bucataria inseamna pana la urma stat in picioare si pentru asta, chiar trebuie sa fii odihnit.

imi place bucataria in care am de gatit. pentru ca am putut sa aranjez eu detaliile care conteaza. singurul regret e ca nu am view. dar am fereastra, deci e ok.

ca sa te bucuri de ceea ce ai pregatit, si aici ma refer si la the food sharing experience, e important sa te aduni suficient de tare incat sa stai la masa. sa pui masa, sa iei masa. mie una imi place mult de tot sa pun masa. sa nu uit asta. mi-ar placea mult sa nu imi mai petrec 80% din timpul pe care il respir in casa pe fotoliu. aici manac, aici scriu, aici ma uit la filme, aici stau de vorba, aici beau vin si fumez. e bine ca macar de citit citesc in pat :) ce vreau sa zic este ca e mult mai fun sa mananc la masa, desi e nevoie de disciplina si asta mie mi-a lipsit dintotdeauna, pur si simplu.

ma gandeam aseara ca asta e la fel uneori valabila si cu bicicleta. am zis mereu ca sunt lenesa. in ultimul timp imi e foarte greu sa iau bicicleta cu mine. cu cat creste numarul hainelor de pe mine, cu atat imi e mai greu sa ies afara cu ea. zic doar ca imi e mai greu, nu ca am renuntat. senzatia de pe sa, pe strada, imi reaminteste, de fiecare data, ce stupide sunt dubiile legate de bicicleta :)










mai sus, o masa de criza. ne-am gandit sa folosim ce avem deja cumparat pentru a manca zilele astea. masa a fost stropita cu un vin alb, pe care il pastram de ceva timp pentru a inaugura un nou stativ de vin, pe care l-a plantat doli pe perete. cum sticla era prea mare, l-am baut. o sa revin cu stativul de vin si cu raftul pentru borcanele cu condimente.

nu vreau sa fiu mazi :)) pur si simplu imi trebuie putina organizare si disciplina si am de gand sa imi fac si din bucatarie un teren pentru asta. in rest, spal, fac curat dupa tanti care face asta pe bani, nu am probleme.

aj vrea sa alerg, din nou, dar asta e alta poveste. si sa ma las de fumat, o ho ho, alta poveste. revin!



doli


me


me


fereastra


o ho ho