chiar dacă asta a presupus să car 12.800 kg în brațe, pe cei aproape 70 mp cât are casa noastră, timp de aproape o oră. faptul că încă mai vrea să stea lipit de mine și să se topească cu totul cuibărit în brațele mele, mi se pare pur și simplu necesar de divin.
să fiu coerentă, divin, dar nu ca un moft, ci ca ceva de care am avut nevoie și mă bucur că am fost acolo cînd a vrut
a fost foarte bine, chiar dacă doli a bombănit un pic incidentul legat de reîntoarcerea asta subită la adormitul în brațe, după ce ne perfecționasem deja să îl adormim pe sasha în timp ce stăm toți trei tolăniți în patul mare, iar sasha adorme
3 comentarii:
(de la andreea)
chiar ma gande am la tine, nu intru sa citesc blogul des, mai ales ca nu mai scriisesei de mult. nu sunt pe facebook...cred ca am adresa ta de email. am sa incerc sa o caut sa iti trimit un mesaj:)
ma bucur sa te vad pe blog (i.ei. poze) si sa citesc de sasha . adorabil si citesc numai sentimente pline de fericire pe blogul tau.
ce ma bucur sa te citesc. in afara de noi doua, nu cred ca mai intra cineva aici, eu nu promovez blogul deloc. si scriu aici pentru ca simt atatea lucruri incat trebuie sa mai scriu cate ceva pe undeva :))
te pup tare si cu dor si sper ca esti happy si astept mailul tau :)
neaparat!
Trimiteți un comentariu