1 octombrie - 1 noiembrie

tabel cu bumbi

facebook a fost macelarita
palahniuk ma face sa copiez pagina cu pagina aici, dar e prea mare lene si oricum citesc o traducere a the survivor. but still. imi vine sa tip de bucurie. ceva asemanator cu ce am simtit cand am vazut inglorious basterds. chestia aia ca cineva acolo, stie. stie. nu esti singur. nu crezi numai tu asta, nu esti dement. uite ca e unul care a reusit sa exprime asta si sa o mai arate si intregii lumi. de fapt, adevarul e ca nu merg chiar atat de departe in momentele in care imi vine sa tip. atunci doar zambesc de placere, iar creierul se dilata de fericire si totul capata sens ca un fel de scanteie intr-un mare intruneric.
il iubesc pe palahniuk.
aj vrea sa stie cei din jurul meu ca eu pot sa fie ca el. sa gandesc/vorbesc ca el. ca eu chiar fac asta uneori, dar nu e nimeni acolo sa vada:))) yaaaa

i still love erlend oye. au mai ramas 32 de zile pana cand o sa -l vad. mai rezist. in ciuda aparentelor, nu sunt moarta dupa el personal. e vorba de o intreaga stare de spirit. poti sa scrii stare de spirit fara sa te simti complet lame? (de la piesa aia, da!)
revenind la stare: 4 decembrie la paris. atat.

acum trebuie sa plec si nu am terminat ce aveam de zis.
cand revin, vreau sa imi updatez etichetele. sa am acces la toata muzica mea magica pe care am postat-o aici si la are nu mai am acces decat daca dau la manivela. pentru ca uneori am fost chiar inspirata.

vai, tocmai mi-am scris mie cat de dor mi-a fost de mine aici. iar eu am inteles:) it's love!

monday revelation

mi-am dat seama ca si mie imi trebuie etichete la blog.
chiar nu le vedeam rostul pana acum. ma credeam superioara lor.
ce greu ma mai trezesc si eu cateodata.
oare asa fac cu mai multe lucruri?
sunt spookie chiar si pentru mine:D brrr