:D
the way you looked
the way i feel
backpack brownies
a friend calling in the morning
how easily was to clean the house
you
my messy room needing my handeling
the sun
the birds singing
the cat
my mac
food. again
the thought of flowers and lots of new pots to plant in
the memory of the last days
the hope for the better to come
getting healthier
looooooove
bombay bicycle club
facebook
jd salinger
with lyrics
:D
marți, martie 30, 2010
miercuri, februarie 24, 2010
marți, februarie 23, 2010
e vorba despre dusul fierbinte
despre fierbinteala lui. despre cat de minunat e atunci cand sub dus fiind, apa ajunge in punctul ala in care te face ca, pentru cateva minute, sa uiti de toate si sa te bucuri pur si simplu de intensitatea ei, de faptul ca dusul isi face treaba lui de dus fierbinte.
mai ales ca, dus fiind, asa trebuie sa fie, fierbinte. e acolo o data, de doua ori pe zi, iarna, vara, cu semnificatii diferite, dar la fel de neinlocuit. nu poti fara. nu la fel de bine ca atunci cand e acolo, accesibil.
dar ce te faci cand se incapataneaza sa fie calai?
da, calai. faza aia in care mai bine n-ar fi, dar totusi este, pentru ca te-a prins momentul sub dus si deja ai gustat din starea aia de calai. chiar daca te opresti brusc si te-ai oprit. ai fost atins de calai.
mie nu-mi place calai. nici iarna, nici vara, nici intre ele.
de mentionat este incapatanarea de a ramane sub dus cand iti dai seama ca e calai. in loc sa fie acolo intens si fierbinte, el e doar calai. nici rece, ca sa te alunge dinainte sa i te dai cu totul si nici perfect, fierbinte.
ce faci cand te trezesti incapatanat sa nu renunti la el, chiar daca dupa un timp iti dai seama ca sunt sanse putine sa devina cum vrei: fierbinte? Si staai si staaai si nici un grad in plus, poate ca nici in minus.
mai intai te gandesti: clar ca o sa-si revina. viata tine cu tine si cineva acolo, stie cat de mult vrei sa se fierbinteasca, asa ca ai rabdare cu inima cumva mica, dar plin de speranta egocentrica, in victoria finala. chiar daca nu o sa-ti mai trebuiasca cu totul, totusi o sa castigi, o sa invingi si va veni si intensitatea mult dorita, pentru ca o meriti, ai avut rabdare, ti-ai dorit suficient si, pana la urma, o sa primesti ce vrei.
apoi, cand minutele vor ticai in ciuda ta, inima se va face si mai mica. mica de tot. dar daca va trebui sa ies, sa renunt fara sa primesc izbavirea, fierbinteala calmanta si deplina a unui dus cu adevarat dus, fierbinte? simti calaiul pe piele si incepi sa te resemnezi. macar se intampla rar, iti zici. dar esti departe de a renunta cu totul. mai astepti. astepti.
pana la urma ti-e somn, te grabesti, ti-e foamne, iti muti gandul la urmatoarea etapa consolatoare si cu mai multe sanse de reusita: food, alesul hainelor, filmul pe care urmeaza sa-l vezi, oamenii care te asteapta, si incerci sa iti musti buzele si sa accepti infrangerea. e doar un dus. or sa mai fie si altele. fierbinti! mai ales urmatorul, o sa fie divin!
cel mai greu e sa te rupi de sub dusul calai si sa te rupi de sursa de frustrare. pentru ca tot speri si speri si esti orgolios si crezi ca poti sa invingi un dus, ca meriti sa ti se intample fix tie, sa nu te invinga dusul ala asa de la indemana si care cere atat de putin ca sa existe (sau mult, dar sa zicem ca imi voi permite mereu un dus ca lumea). dar exista in acelasi timp si varianta in care pur si simplu, va fi fierbinte, pentru ca nimeni pe lume nu isi doreste ceva mai mult decat iti doresti tu fix atunci, un dus fierbinte.
ma tot intreb, oare dusul ce simte, cand e el asa calai? n-as vrea sa fiu in locul lui. niciodata. :)
mai ales ca, dus fiind, asa trebuie sa fie, fierbinte. e acolo o data, de doua ori pe zi, iarna, vara, cu semnificatii diferite, dar la fel de neinlocuit. nu poti fara. nu la fel de bine ca atunci cand e acolo, accesibil.
dar ce te faci cand se incapataneaza sa fie calai?
da, calai. faza aia in care mai bine n-ar fi, dar totusi este, pentru ca te-a prins momentul sub dus si deja ai gustat din starea aia de calai. chiar daca te opresti brusc si te-ai oprit. ai fost atins de calai.
mie nu-mi place calai. nici iarna, nici vara, nici intre ele.
de mentionat este incapatanarea de a ramane sub dus cand iti dai seama ca e calai. in loc sa fie acolo intens si fierbinte, el e doar calai. nici rece, ca sa te alunge dinainte sa i te dai cu totul si nici perfect, fierbinte.
ce faci cand te trezesti incapatanat sa nu renunti la el, chiar daca dupa un timp iti dai seama ca sunt sanse putine sa devina cum vrei: fierbinte? Si staai si staaai si nici un grad in plus, poate ca nici in minus.
mai intai te gandesti: clar ca o sa-si revina. viata tine cu tine si cineva acolo, stie cat de mult vrei sa se fierbinteasca, asa ca ai rabdare cu inima cumva mica, dar plin de speranta egocentrica, in victoria finala. chiar daca nu o sa-ti mai trebuiasca cu totul, totusi o sa castigi, o sa invingi si va veni si intensitatea mult dorita, pentru ca o meriti, ai avut rabdare, ti-ai dorit suficient si, pana la urma, o sa primesti ce vrei.
apoi, cand minutele vor ticai in ciuda ta, inima se va face si mai mica. mica de tot. dar daca va trebui sa ies, sa renunt fara sa primesc izbavirea, fierbinteala calmanta si deplina a unui dus cu adevarat dus, fierbinte? simti calaiul pe piele si incepi sa te resemnezi. macar se intampla rar, iti zici. dar esti departe de a renunta cu totul. mai astepti. astepti.
pana la urma ti-e somn, te grabesti, ti-e foamne, iti muti gandul la urmatoarea etapa consolatoare si cu mai multe sanse de reusita: food, alesul hainelor, filmul pe care urmeaza sa-l vezi, oamenii care te asteapta, si incerci sa iti musti buzele si sa accepti infrangerea. e doar un dus. or sa mai fie si altele. fierbinti! mai ales urmatorul, o sa fie divin!
cel mai greu e sa te rupi de sub dusul calai si sa te rupi de sursa de frustrare. pentru ca tot speri si speri si esti orgolios si crezi ca poti sa invingi un dus, ca meriti sa ti se intample fix tie, sa nu te invinga dusul ala asa de la indemana si care cere atat de putin ca sa existe (sau mult, dar sa zicem ca imi voi permite mereu un dus ca lumea). dar exista in acelasi timp si varianta in care pur si simplu, va fi fierbinte, pentru ca nimeni pe lume nu isi doreste ceva mai mult decat iti doresti tu fix atunci, un dus fierbinte.
ma tot intreb, oare dusul ce simte, cand e el asa calai? n-as vrea sa fiu in locul lui. niciodata. :)
joi, ianuarie 28, 2010
m m
blame it on the tetons. yeah, i need a scapegoat now.
no my dog won't bite you, though it had the right to. you oughta give her credit cuz she knows i would've let it happen.
blame it on the weekends. god, i need a cola now.
oh we mumble loudly, wear our shame so proudly. wore our blank expressions, trying to look interesting. blame it all on me cuz god i need a cold one now.
all them eager actors gladly taking credit for the lines created by the people tucked away from sight is just a window from the room we're bound to. if you find a way out, oh would you just let me know how? would you just let me know how?
blame it on the web but the spider's your problem now. Language is the liquid that we're all dissolved in. great for solving problems, after it creates a problem. blame it on the tetons. god, i need a scapegoat now.
everyone's a building burning with no one to put the fire out. standing at the window looking out, waiting for time to burn us down. everyone's an ocean drowning with no one really to show how they might get a little better air if they turned themselves into a cloud.
modest mouse the band wiht the logest album titles in the world - i think :) m m
duminică, ianuarie 24, 2010
dupa doi ani
de la ziua in care am dat telefoane si am stresat oameni, socata de veste, am vazut si ultimul film la care a lucrat.
poate nu as fi amintit de asta, dar m-am pierdut iarasi cand am aflat aseara ca am fost la film cu oameni care nici nu stiau cum il cheama sau de ce e mai subred filmul sau de ce apar atatia actori "cunoscuti".
cel mai tare e ca nici eu nu stiam ca merg la filmul asta.
agitatia din ultimul timp m-a impiedicat sa fac legatura, ceea ce a dus la totala surpriza de a ma trezi cu ledger pe ecran. evident m-a deprimat. nu stiu de ce, poate de oboseala.
ce vreau sa spun este ca mi-a placut tare si ca m-am bucurat inca o data ca exista oameni ca gilliam, dar m-am si panicat deplin pentru ca exista universuri paralele in care ce exista pentru mine, pentru altii e total necunoscut si deci fara valoare.
nu poti sa-i dai cuiva in cap ca nu stie cine e ledger sau ca nu stie prin ce a trecut gilliam cand a facut filmul asta, care pentru atatia nu e decat yet another sunday movie at the fucking mall. si asta e cam trist.
asa cum am zis cand am iesit: filmul are lipsuri pentru ca proiectul a trebuit sa se lipsesca de ledger cand ii era lumea mai draga. dar esenta muncii lui gilliam a fost acolo pentru cine a vrut sa o vada, pentru cine o gusta, fara indoiala. iar eu am avut norocul sa fiu intr-o stare in care sa ma bucur de ea.
desi poate gilliam ar fi incantat ca mai exista oameni care nu stiu nimic despre culisele filmului. ca mai sunt spectatori de film pentru care ii mai duce inca de nas cu siretlicurile lui :)
dar macar daca le-ar fi placut filmul.
anyway, that was quite a fantasy film, mr gilliam, sir.
poate nu as fi amintit de asta, dar m-am pierdut iarasi cand am aflat aseara ca am fost la film cu oameni care nici nu stiau cum il cheama sau de ce e mai subred filmul sau de ce apar atatia actori "cunoscuti".
cel mai tare e ca nici eu nu stiam ca merg la filmul asta.
agitatia din ultimul timp m-a impiedicat sa fac legatura, ceea ce a dus la totala surpriza de a ma trezi cu ledger pe ecran. evident m-a deprimat. nu stiu de ce, poate de oboseala.
ce vreau sa spun este ca mi-a placut tare si ca m-am bucurat inca o data ca exista oameni ca gilliam, dar m-am si panicat deplin pentru ca exista universuri paralele in care ce exista pentru mine, pentru altii e total necunoscut si deci fara valoare.
nu poti sa-i dai cuiva in cap ca nu stie cine e ledger sau ca nu stie prin ce a trecut gilliam cand a facut filmul asta, care pentru atatia nu e decat yet another sunday movie at the fucking mall. si asta e cam trist.
asa cum am zis cand am iesit: filmul are lipsuri pentru ca proiectul a trebuit sa se lipsesca de ledger cand ii era lumea mai draga. dar esenta muncii lui gilliam a fost acolo pentru cine a vrut sa o vada, pentru cine o gusta, fara indoiala. iar eu am avut norocul sa fiu intr-o stare in care sa ma bucur de ea.
desi poate gilliam ar fi incantat ca mai exista oameni care nu stiu nimic despre culisele filmului. ca mai sunt spectatori de film pentru care ii mai duce inca de nas cu siretlicurile lui :)
dar macar daca le-ar fi placut filmul.
anyway, that was quite a fantasy film, mr gilliam, sir.
joi, ianuarie 21, 2010
marți, ianuarie 19, 2010
.jpg)
sâmbătă, ianuarie 09, 2010
cum vede jarvis o piesa de-a lui erlend
seara, inainte sa adorm imi imaginez ca joc bowling pe o pista imensa cu o bila uriasa care loveste niste popice si ele destul de mari. si asta se intampla de la o vreme incoace. si nu e doar mental. e ca si cand trec cu totul intr-o stare de veghe si mi se relaxeaza tot, si trup si minte si ce-o mai fi acolo care alcatuieste fiinta asta care este eu, de exemplu.
de cele mai multe ori pista de bowling (nu mai stiu cum ii spune de fapt) e tot bulevardul magheru. eu sunt uriasa probabil, pentru ca nu ma vad, si de pe strada dispar asa masinile si in capat, adica spre unirii apar popicele si bila mea uriasa porneste si tot ruleaza pana la capat. si arunc asa de mai multe ori si e totul cu incetinitorul si pe bune ca ma relaxez cu totul si adorm jucand bowling. a, si e noapte:)
aseara pista a fost ion campineanu. adica aia cu french bakery, si magazin fency de vinuri si haine si bla bla care da spre iesirea aia de metrou de pe magheru pe care eu nu o folosesc niciodata, pe care ma duceam acasa cand stateam vis a vis de boutique de pain. anywaay, mult mai mica decat tot magheru, dar fara sa conteze asta.
sunt curioasa daca dupa ce am constientizat asta o sa mai pic in aceeasi stare. se prea poate sa fie acelasi efect ca acela al constientizarii anumitor ticuri care dispar dupa ce vorbesti despre ele.
important este ca inainte de bowling ma dadeam in leagan. nu mai stiu cand a inceput dar stiu ca tot asa, seara, inainte sa adorm sau cine stie poata chiar in somn, ma dadeam intr-un leagan imens. si asta s-a intamplat muuuult muult timp si nu a disparut nici dupa ce am vorbit cu cineva despre asta. leaganul era imens si el. ceva de genul ma dadeam in leagan peste munti si vai. adica era pus pe marginea unei prapastii imense si eu eram uriasa si ma dadeam asa pana adormeam.
anywaaay, leganul initial nu era ceva de prea povestit pentru ca ma ducea cu gandul ca poate imi lipseste ceva, eram alienata spre handy si ca mai bine sa tacem despre asta.
imi lipseste leganul, dar bowlingul e de o mie de ori mai tare.
video directed by jarvis cocker
de cele mai multe ori pista de bowling (nu mai stiu cum ii spune de fapt) e tot bulevardul magheru. eu sunt uriasa probabil, pentru ca nu ma vad, si de pe strada dispar asa masinile si in capat, adica spre unirii apar popicele si bila mea uriasa porneste si tot ruleaza pana la capat. si arunc asa de mai multe ori si e totul cu incetinitorul si pe bune ca ma relaxez cu totul si adorm jucand bowling. a, si e noapte:)
aseara pista a fost ion campineanu. adica aia cu french bakery, si magazin fency de vinuri si haine si bla bla care da spre iesirea aia de metrou de pe magheru pe care eu nu o folosesc niciodata, pe care ma duceam acasa cand stateam vis a vis de boutique de pain. anywaay, mult mai mica decat tot magheru, dar fara sa conteze asta.
sunt curioasa daca dupa ce am constientizat asta o sa mai pic in aceeasi stare. se prea poate sa fie acelasi efect ca acela al constientizarii anumitor ticuri care dispar dupa ce vorbesti despre ele.
important este ca inainte de bowling ma dadeam in leagan. nu mai stiu cand a inceput dar stiu ca tot asa, seara, inainte sa adorm sau cine stie poata chiar in somn, ma dadeam intr-un leagan imens. si asta s-a intamplat muuuult muult timp si nu a disparut nici dupa ce am vorbit cu cineva despre asta. leaganul era imens si el. ceva de genul ma dadeam in leagan peste munti si vai. adica era pus pe marginea unei prapastii imense si eu eram uriasa si ma dadeam asa pana adormeam.
anywaaay, leganul initial nu era ceva de prea povestit pentru ca ma ducea cu gandul ca poate imi lipseste ceva, eram alienata spre handy si ca mai bine sa tacem despre asta.
imi lipseste leganul, dar bowlingul e de o mie de ori mai tare.
video directed by jarvis cocker
vineri, decembrie 11, 2009
luni, decembrie 07, 2009
marți, decembrie 01, 2009
sleepyhead
nu pot decat sa sufar ca nu dorm. de fapt nu aj vrea decat sa ma intind la nesfarsit. dar nu pot sa ma intind nici macar un pic. s-au as putea sa ma duc la buda si sa ma intind cat vreau in privacy, dar cine naiba ar vrea sa se intinda acolo? not me. asa ca stau neintisa si nu-mi doresc decat sa fiu acasa sau oriunde unde chiar pot sa ma intind cat vreau. e 1 decembrie, nu am deocamdata nimic de scris si sunt la job. se poate citi si invers.
cel mai dragut lucru pe care l-am citit azi:
ce-i scria havel din inchisoare sotiei sale
it's love:)
FII CALMĂ, LINIŞTITĂ, VESELĂ, HARNICĂ, SOCIABILĂ, AMABILĂ CU TOŢI, OPTIMISTĂ, AI GRIJĂ DE TINE, ÎMBRACĂ-TE FRUMOS. SPUNE DOAR LUCRURI INTELIGENTE. NU AMÂNA OBLIGAŢIILE NEPLĂCUTE, CITEŞTE CU ATENŢIE SCRISORILE MELE ŞI ÎNCEARCĂ SĂ ÎNDEPLINEŞTI SARCINILE PE CARE ŢI LE TRASEZ. FII CURAJOASĂ, DAR PRUDENTĂ. PREŢUIEŞTE-MĂ, FIE-ŢI MILĂ DE MINE, DAR NU ÎNTR-ATÂT ÎNCÂT SĂ TE ÎNTRISTEZI. NU-ŢI PIERDE SPERANŢA ŞI IUBEŞTE-MĂ!
cel mai dragut lucru pe care l-am citit azi:
ce-i scria havel din inchisoare sotiei sale
it's love:)
FII CALMĂ, LINIŞTITĂ, VESELĂ, HARNICĂ, SOCIABILĂ, AMABILĂ CU TOŢI, OPTIMISTĂ, AI GRIJĂ DE TINE, ÎMBRACĂ-TE FRUMOS. SPUNE DOAR LUCRURI INTELIGENTE. NU AMÂNA OBLIGAŢIILE NEPLĂCUTE, CITEŞTE CU ATENŢIE SCRISORILE MELE ŞI ÎNCEARCĂ SĂ ÎNDEPLINEŞTI SARCINILE PE CARE ŢI LE TRASEZ. FII CURAJOASĂ, DAR PRUDENTĂ. PREŢUIEŞTE-MĂ, FIE-ŢI MILĂ DE MINE, DAR NU ÎNTR-ATÂT ÎNCÂT SĂ TE ÎNTRISTEZI. NU-ŢI PIERDE SPERANŢA ŞI IUBEŞTE-MĂ!
miercuri, noiembrie 25, 2009
luni, noiembrie 23, 2009
cottage cheese, camera obscura, mimo si mai ales parrrrrrrrriiiiissssssssss:)
am vazut fotografia marei din lista de mess si mi-am adus aminte ca vreau sa vad ciclopul si pe stiupecineva. i-am cerut logo-ul lui cosmin si pentru ca el intazie, am ajuns pe blogul fotografului care a facut iReadfaces. de aici am ajuns la minunata poveste a lui mimo despre parisul unde voi fi si eu pentru prima data peste exact 10 zile. mi-a placut mult si mi-am notat o lista de 10 locuri si momente fizice unde vreau sa respir cat voi sta acolo. a fost exact harta de care aveam nevoie. evident nu a trecut mult si am gasit si blogul lui mimo, aceeasi care a dat like postarii mele de pe facebook in care piesa care imi place cel mai mult azi insoteste branzica care e atat de buna incat imi e frica ca va disparea intr-o zi, asa cum se intampla cu toate lucrurile bune si prea putin apreciate. azi mi-am cumparat 6.
luni, noiembrie 09, 2009
de cele mai multe ori toto n-are nicio vina
:D
prima data e prima data. si prima pisica tot la fel. mai ales cand e cel mai lipicios pisoias din lume. si cand zic lipicios ma refer la un motanel care toarce imediat ce il atingi, se muleaza in orice unghi il pui si mai ales e mereu caldut si nu miroase niciodata urat. deocamdata a fost perfect :) ce pot sa fac?!
a si, toto, de fapt, nu are urechile nefiresc de mari si de ascutite:))
prima data e prima data. si prima pisica tot la fel. mai ales cand e cel mai lipicios pisoias din lume. si cand zic lipicios ma refer la un motanel care toarce imediat ce il atingi, se muleaza in orice unghi il pui si mai ales e mereu caldut si nu miroase niciodata urat. deocamdata a fost perfect :) ce pot sa fac?!
a si, toto, de fapt, nu are urechile nefiresc de mari si de ascutite:))
duminică, noiembrie 01, 2009
1 octombrie - 1 noiembrie
tabel cu bumbi
facebook a fost macelarita
palahniuk ma face sa copiez pagina cu pagina aici, dar e prea mare lene si oricum citesc o traducere a the survivor. but still. imi vine sa tip de bucurie. ceva asemanator cu ce am simtit cand am vazut inglorious basterds. chestia aia ca cineva acolo, stie. stie. nu esti singur. nu crezi numai tu asta, nu esti dement. uite ca e unul care a reusit sa exprime asta si sa o mai arate si intregii lumi. de fapt, adevarul e ca nu merg chiar atat de departe in momentele in care imi vine sa tip. atunci doar zambesc de placere, iar creierul se dilata de fericire si totul capata sens ca un fel de scanteie intr-un mare intruneric.
il iubesc pe palahniuk.
aj vrea sa stie cei din jurul meu ca eu pot sa fie ca el. sa gandesc/vorbesc ca el. ca eu chiar fac asta uneori, dar nu e nimeni acolo sa vada:))) yaaaa
i still love erlend oye. au mai ramas 32 de zile pana cand o sa -l vad. mai rezist. in ciuda aparentelor, nu sunt moarta dupa el personal. e vorba de o intreaga stare de spirit. poti sa scrii stare de spirit fara sa te simti complet lame? (de la piesa aia, da!)
revenind la stare: 4 decembrie la paris. atat.
acum trebuie sa plec si nu am terminat ce aveam de zis.
cand revin, vreau sa imi updatez etichetele. sa am acces la toata muzica mea magica pe care am postat-o aici si la are nu mai am acces decat daca dau la manivela. pentru ca uneori am fost chiar inspirata.
vai, tocmai mi-am scris mie cat de dor mi-a fost de mine aici. iar eu am inteles:) it's love!
facebook a fost macelarita
palahniuk ma face sa copiez pagina cu pagina aici, dar e prea mare lene si oricum citesc o traducere a the survivor. but still. imi vine sa tip de bucurie. ceva asemanator cu ce am simtit cand am vazut inglorious basterds. chestia aia ca cineva acolo, stie. stie. nu esti singur. nu crezi numai tu asta, nu esti dement. uite ca e unul care a reusit sa exprime asta si sa o mai arate si intregii lumi. de fapt, adevarul e ca nu merg chiar atat de departe in momentele in care imi vine sa tip. atunci doar zambesc de placere, iar creierul se dilata de fericire si totul capata sens ca un fel de scanteie intr-un mare intruneric.
il iubesc pe palahniuk.
aj vrea sa stie cei din jurul meu ca eu pot sa fie ca el. sa gandesc/vorbesc ca el. ca eu chiar fac asta uneori, dar nu e nimeni acolo sa vada:))) yaaaa
i still love erlend oye. au mai ramas 32 de zile pana cand o sa -l vad. mai rezist. in ciuda aparentelor, nu sunt moarta dupa el personal. e vorba de o intreaga stare de spirit. poti sa scrii stare de spirit fara sa te simti complet lame? (de la piesa aia, da!)
revenind la stare: 4 decembrie la paris. atat.
acum trebuie sa plec si nu am terminat ce aveam de zis.
cand revin, vreau sa imi updatez etichetele. sa am acces la toata muzica mea magica pe care am postat-o aici si la are nu mai am acces decat daca dau la manivela. pentru ca uneori am fost chiar inspirata.
vai, tocmai mi-am scris mie cat de dor mi-a fost de mine aici. iar eu am inteles:) it's love!
joi, octombrie 01, 2009
high on erlend oye
nu vreau sa stiu cum suna asta si evident ca nu e adevarat.
mai intai a inceput sa fie prea dubios la job si pentru ca am pierdut batalia cu haosul creat in jurul meu, am ramas cu o gramada de timp liber pe care l-am investit in facebook, kings of convenience, erlend oye, whitest boy alive, cu cativa stropi de portocala mai mult sau mai putin mecanica.
filmele au fost infrante de muzica, dar din marea "liniste" (me is in love, really) tot s-au ridicat sa salveze situatia un tarantino, vazut la cinematograf si un allen, vazut acasa.
am tot vrut sa bifez aici inglorious basterds, pentru ca de mult n-am mai vazut un film care sa-mi placa asa de tare si care sa ma faca sa visez asa de mult la o lume mai buna. asta pentru ca mi-a dat senzatia aia ca atata timp cat lucruri ca astea se mai fac si oameni ca tarantino are still breathing, we are safe and saved. stiu ca suna penibil complet dar ce pretentii sa ai de la cineva care e high on erlend oye:D
cat despre woody allen, am ras (care eu, repet, rad rareori la filme, like doh). din tot sufletul am ras la love and death. asta pentru ca mi-a iesit la un quizz pe facebook ca daca as fi un film de woody allen, atunci as fi love and death. si nu-l vazusem si l-am vazut si ua!!! ce tare e filmul:))) funny, ironic si smart, asa cum sunt cele acele cateva filme facute de woody allen. la asta ma refeream:P
daca mi-as citi horoscopul acum, aj citi: s-ar putea sa muriti de fericire la inceputul lunii decembrie. pana atunci, felicitari pentru decizia luata si savurati fiecare clipa de asteptare asa cum stim ca va sta in fire, oricum. sunteti varza!
si........ muhahahahah
dar eu nu citesc asa ceva.
..............rock'n'roll is here to stay
come inside,it's ok
and i'll shake yo uuuuu..................
miercuri, septembrie 09, 2009
life is funnnnnnny
din seria nu pot sa cred ca se intampla asa ceva, tudor mi-a dat azi o piesa care ii place lui mult. si am ras. daca nu exista coincidente, atunci ce exista? :))))))))
marți, septembrie 01, 2009
balanel cu voce mai de miaunel
adica eu si sorina suntem balanel si respectiv miaunel desi eu am mai mult voce de miaunel.
s-ar putea sa fie informatii incomplete, chiar daca am auzit asta repetata temeinic de cineva care a fost lovit de inspiratie cand ne-a vazut prin oras.
dupa cateva zile de ignoranta am googalit si tre sa recunosc ca e chiar funny!
Dar ei - Miaunel şi Bălănel - veniseră pe lume fără să ştie că trebuie sa se certe, chiar fără motiv. Erau fermecători în ingenuitatea lor. Voiau ca nimeni să nu se certe cu nimeni, cel slab să nu fie nedreptăţit, cel merituos să nu fie înşelat. Se mirau ca de ceva nemaiîntâlnit în faţa lăcomiei şi a minciunii; erau nişte naivi, în fapt.
la nimereala ales, sa-i urmarim, cand avem timp:))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)