ar fi sunat cam asa: in weekend va veti confruta cu usoare probleme de sanatate care vor determina autoizolararea la domiciliu. veti avea ocazia sa vedeti zeci de filme, fie ca vreti fie ca nu. este recomandat sa va pregatiti pentru dureri insuportabile de cap in timpul prestatiei de la job, programata pentru duminica. acestea vor fi intensificate de faptul ca planurile de vacanta va vor fi total date peste cap de cresterea nesimtita a tarifelor la biletele de avion low cost, pentru destinatia la care ati tot visat in ultimele luni. nu ascultati propunerile celor care va indica turcia ca destinatie, pentru ca veti ceda nervos, odata ajunsa acolo. de vina sunt piticii pe care ii aveti plantati strategic pe creier. mai ales ca se anunta bine inarmati si nu le veti putea face fata. o conversatie telefonica de mult amanata va va face sa constientizati, in sfarsit, ce vi se intampla in viata de zi cu zi. s-ar putea sa va prisca sau nu, dar o sa supravietuiti.
consumati multe lichide si nu mai mancati intr-una.
iar daca deja faceti asta, sa stiti ca nu se observa!!!!
dar bine ca nu l-am citit.
duminică, mai 25, 2008
joi, mai 22, 2008
john hurt via indiana jones digitalizat aka plaza romania
primit invitatie. fost si vazut indiana jones si imperiul craniului de cristal si uite asa mi-am reamintit ca exista acest john hurt, enghlish by definition, pe care trebuie sa mi-l apropii mai mult. the elephant man e de mult pe lista si mereu uit sa-l caut.
bine, eu credeam ca ma duc la un film 3:D.
asa ca premiera digitala m-a lasat complet rece. dar mi-au placut la nebunie toti porii si tot puful de pe fata lui cate blanchett.
daca as putea sa aleg cinci oameni cu care sa plec mult timp in vacanta, ar fi si ea unul dintre ei. pentru ca pare a fi un spectacol in sine (imi plac oamenii suavi, care stiu sa fie si simpatici, fara morga si ifose ((oare cand o sa ajung si eu unul dintre ei??!:))))).
filmul nu m-a impresionat pentru ca e vorba de indiana jones. apoi pentru ca nu mi s-a parut mare schimbarea. dar castorii, maimutele amazoniene si furnicile uriase, au fost clar favorizate si asta e bine.
in sinea mea, departe si bine ascuns de dezamagirea facila si imediata, chiar m-am bucurat ca nu exista mari diferente intre digital si pelicula. nu vreau sa ne digitalizam. deloc. se leaga cu: de ajuns ca trebuie sa dau o stire pe online fara sa mai am timp sa o verific la sange sau sa o scriu fara sa risc sa spun tampenii, ca sa mai vad si filme complet artificializate. nu, nu azi neaparat. asa, in general:) imi trebuie un lunar /saptamanal glossy. it's beyond me, is who i am not yet:))
dupa ca am mancat floricele tone si baut cola straight, alte tone, cred ca o sa mor cu o singura mare nemplinire. eu de ce nu am 46 de kilograme, asa cum a stiut sa aiba mare parte din viata, audrey hepburn?
duminică, mai 18, 2008
stateau scaunele cuminti, cand masa nu era cu ele
nu se vede bine aici, mai ales ca se vad jegurile din spate. dar am pasit la o terasa de pe langa radiodifuziune si in curtea linistita, scaunele pareau insuftetite, de parca stateau la o sueta linistita in asteptarea mesei. nu pareau vaduvide de lipsa ei, ci pur si simplu ca stau cuminiti si schimba impresii, asa de seara de primavara, pana la intoarcerea mesei.
din nastere
nu am picior bun pentru pantofior cu toc. nici picioare pentru fuste scurte sau de orice fel. e ceva ereditar. in rest, sunt pur si simplu draguta, dar cu defectele astea doua, complet majore.
dat fiind ca asa sta treaba, cum spuneam, din nastere, am acordat foarte putina atentie pantofilor eleganti, cu toc, delicati si care pot face orice femeie dezirabila. aceeasi soarta au avut-o si rochitele, fustitele si alte gingasii, cu foarte foarte mici exceptii.
sunt inalta si imi place sa ma simt bine in hainele pe care le port, asa ca nu am avut mai deloc de suferit. exista multe incaltari simpatice care imi vin si mie excelent, deci tragedia lipsei tocurilor si a condurilor fermecati nu s-a facut simtita.
pana ieri. and the day before that.
peste doua saptamani trebuie sa fiu draguta la un eveniment din ala la care se spune da si se petrece trei zile si trei nopti.
si cu ocazia asta, am avut placerea de a-mi cauta pantofi noi, pentru o rochie care merita asa ceva. in mod normal mi-as fi luat niste balerini pretiosi. numai ca dupa ce o zi intreaga am luat magazinele la rand stamband din nas sistematic la fiecare pereche mai reusita, mi-am dat seama ca imi cautam pantofi cu toc. mai intai nu am bagat prea tare de seama, dar cand am vazut cum trece timpul si eu tot nu ma hotarasc, pentru ca cei cu toc erau destul de uratei peste tot, mi-am dat seama clar ce se intampla. asta a fost vineri.
deja ieri am fost pur si simplu hotarata, vreau pantofi cu toc, macar un pic de toc.
nu o sa-mi faca picioarele sa arate mai bine, da pur si simplu nu mai suportatm sa vad alta pereche plata la mine in dulap.
consider balerinii complet plictisitori si nu am mai suportat gandul de a lua alta pereche, chiar daca ce am ales pana la urma, nu va fi purtat decat la ocazia cu pricina sau cine stie cum, peste cine stie cate luni.
ideea e ca am simtit cum ma schimb, cum de fapt consider eu ca asta inseamna ca ma maturizez complet. ana isi ia pantofi cu toc inseamna ana nu mai e ce-a fost. si orice schimbare inseamna ca s-a incheiat o etapa, am cedat. nu cred ca exista un numar infinit de etape si de aceea zic, e trist ca s-a mai dus una.
sau nu.
dat fiind ca asa sta treaba, cum spuneam, din nastere, am acordat foarte putina atentie pantofilor eleganti, cu toc, delicati si care pot face orice femeie dezirabila. aceeasi soarta au avut-o si rochitele, fustitele si alte gingasii, cu foarte foarte mici exceptii.
sunt inalta si imi place sa ma simt bine in hainele pe care le port, asa ca nu am avut mai deloc de suferit. exista multe incaltari simpatice care imi vin si mie excelent, deci tragedia lipsei tocurilor si a condurilor fermecati nu s-a facut simtita.
pana ieri. and the day before that.
peste doua saptamani trebuie sa fiu draguta la un eveniment din ala la care se spune da si se petrece trei zile si trei nopti.
si cu ocazia asta, am avut placerea de a-mi cauta pantofi noi, pentru o rochie care merita asa ceva. in mod normal mi-as fi luat niste balerini pretiosi. numai ca dupa ce o zi intreaga am luat magazinele la rand stamband din nas sistematic la fiecare pereche mai reusita, mi-am dat seama ca imi cautam pantofi cu toc. mai intai nu am bagat prea tare de seama, dar cand am vazut cum trece timpul si eu tot nu ma hotarasc, pentru ca cei cu toc erau destul de uratei peste tot, mi-am dat seama clar ce se intampla. asta a fost vineri.
deja ieri am fost pur si simplu hotarata, vreau pantofi cu toc, macar un pic de toc.
nu o sa-mi faca picioarele sa arate mai bine, da pur si simplu nu mai suportatm sa vad alta pereche plata la mine in dulap.
consider balerinii complet plictisitori si nu am mai suportat gandul de a lua alta pereche, chiar daca ce am ales pana la urma, nu va fi purtat decat la ocazia cu pricina sau cine stie cum, peste cine stie cate luni.
ideea e ca am simtit cum ma schimb, cum de fapt consider eu ca asta inseamna ca ma maturizez complet. ana isi ia pantofi cu toc inseamna ana nu mai e ce-a fost. si orice schimbare inseamna ca s-a incheiat o etapa, am cedat. nu cred ca exista un numar infinit de etape si de aceea zic, e trist ca s-a mai dus una.
sau nu.
miercuri, mai 14, 2008
get away
5 iunie
5 iunie
5 iunie
5 iunie
5 iunie
5 iunie 5 iunie 5 iunie 5 iunie 5 iunie 5 iunie 5 iunie
5 iunie
5 iunie
5 iunie
5 iunie
marți, mai 13, 2008
condom-a-porter by carmen secareanu
luni, mai 12, 2008
miercuri, mai 07, 2008
cand creierul se face clei
pentru ca starea asta ma cuprinde din ce in ce mai des, am incercat sa fac rost de un medicament pentru ea.
asa se cheama intalnirea de aseara. a fost o doza mare si depinde de mine ca efectele ei sa creasca si sa nu dispara in scurt timp ca si cand nu ar fi fost.
sper sa imi mai ramana energie pentru asta, pentru ca e nevoie de multa implicare si putere ca sa functioneze tratamentul.
altfel, mi-am dat seama ca trebuie sa-mi schimb complet viciile actuale. tigarile si alcoolul mi se par deodata complet stupide.
pastrez vinul, vinul e bun si o sa fie mereu, dar am sa-l innobilez prin bautul numai cand simt cu adevarat placere, nu asa, pentru ca e la indemana.
ma ingrijoreaza un pic ca tigarile si berea si-au pierdut gustul, dar de fapt, ar trebui sa ma bucur.
aseara am aflat clar ca ce credeam eu e complet aiurea.
laudam la un moment dat faptul ca pot scrie un text, la prima mana, dintr-o rasuflare(si nu ma refer la BS) si ca dupa ce pun punct si recitesc, imi place cum a iesit si nu vreau sa-l schimb pentru ca mi se pare ca e mai autentic asa.
ei bine, daca e vorba de texte jurnalistice, un om pe care il respect cu adevarat, are asta din partea mea, tocmai pentru capacitatea si daruirea cu care vrea, poate si chiar ii place, sa muncesca enorm, editand texte. (mai e si scrisul, evident)
abia astept casuta noua, din centrul centrului, sa dorm si sa gandesc in ea. si poate chiar sa produc ceva ce imi doresc de atata timp.
asa se cheama intalnirea de aseara. a fost o doza mare si depinde de mine ca efectele ei sa creasca si sa nu dispara in scurt timp ca si cand nu ar fi fost.
sper sa imi mai ramana energie pentru asta, pentru ca e nevoie de multa implicare si putere ca sa functioneze tratamentul.
altfel, mi-am dat seama ca trebuie sa-mi schimb complet viciile actuale. tigarile si alcoolul mi se par deodata complet stupide.
pastrez vinul, vinul e bun si o sa fie mereu, dar am sa-l innobilez prin bautul numai cand simt cu adevarat placere, nu asa, pentru ca e la indemana.
ma ingrijoreaza un pic ca tigarile si berea si-au pierdut gustul, dar de fapt, ar trebui sa ma bucur.
aseara am aflat clar ca ce credeam eu e complet aiurea.
laudam la un moment dat faptul ca pot scrie un text, la prima mana, dintr-o rasuflare(si nu ma refer la BS) si ca dupa ce pun punct si recitesc, imi place cum a iesit si nu vreau sa-l schimb pentru ca mi se pare ca e mai autentic asa.
ei bine, daca e vorba de texte jurnalistice, un om pe care il respect cu adevarat, are asta din partea mea, tocmai pentru capacitatea si daruirea cu care vrea, poate si chiar ii place, sa muncesca enorm, editand texte. (mai e si scrisul, evident)
abia astept casuta noua, din centrul centrului, sa dorm si sa gandesc in ea. si poate chiar sa produc ceva ce imi doresc de atata timp.
joi, mai 01, 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)