cat de minunat si deplin este sa pedalezi de la inaltimea celor mai alambicate ganduri.
toamna si vara isi fac loc in pigmentul frunzelor, soarele arde mai timid, iar aerul e mai curat pentru ca e duminica si drumul e mai liber ca niciodata. si ai timp sa lasi gandurile sa se contureze. chiar daca nu am curaj sa ascult muzica in timp ce sunt pe bicicleta, am descoperit ceva mult mai viu, muzica mea interioara.
seara ma culc tarziu, tarziu, sclava serialelor care mai de care mai captivante, dimineata ma trezesc in chinuri, ziua trece fara prea mult ragaz mediatativo creativ.
dar minutele de pedalat sunt unda verde pentru revelatii si alte minunatii. port conversatii metale cu toti oamenii de care nu am timp, visez cu ochii deschisi la toti cei de care nu o sa (mai) am parte, fac planuri si imi vin idei. e asa de placut.
sper ca toata reveria asta sa nu intre cu tot cu mine si cu lilla in botul unui autobuz alb cu negru sau in barbaria oricarui alt fel de masina oarba.
chiar sper.
good old beautiful moby
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu