flash forward, baby

my new pleasure:)

cottage cheese, camera obscura, mimo si mai ales parrrrrrrrriiiiissssssssss:)

am vazut fotografia marei din lista de mess si mi-am adus aminte ca vreau sa vad ciclopul si pe stiupecineva. i-am cerut logo-ul lui cosmin si pentru ca el intazie, am ajuns pe blogul fotografului care a facut iReadfaces. de aici am ajuns la minunata poveste a lui mimo despre parisul unde voi fi si eu pentru prima data peste exact 10 zile. mi-a placut mult si mi-am notat o lista de 10 locuri si momente fizice unde vreau sa respir cat voi sta acolo. a fost exact harta de care aveam nevoie. evident nu a trecut mult si am gasit si blogul lui mimo, aceeasi care a dat like postarii mele de pe facebook in care piesa care imi place cel mai mult azi insoteste branzica care e atat de buna incat imi e frica ca va disparea intr-o zi, asa cum se intampla cu toate lucrurile bune si prea putin apreciate. azi mi-am cumparat 6.

de cele mai multe ori toto n-are nicio vina

:D









prima data e prima data. si prima pisica tot la fel. mai ales cand e cel mai lipicios pisoias din lume. si cand zic lipicios ma refer la un motanel care toarce imediat ce il atingi, se muleaza in orice unghi il pui si mai ales e mereu caldut si nu miroase niciodata urat. deocamdata a fost perfect :) ce pot sa fac?!

a si, toto, de fapt, nu are urechile nefiresc de mari si de ascutite:))

am uitat sa zic ca am TOTO

cel mai toto

1 octombrie - 1 noiembrie

tabel cu bumbi

facebook a fost macelarita
palahniuk ma face sa copiez pagina cu pagina aici, dar e prea mare lene si oricum citesc o traducere a the survivor. but still. imi vine sa tip de bucurie. ceva asemanator cu ce am simtit cand am vazut inglorious basterds. chestia aia ca cineva acolo, stie. stie. nu esti singur. nu crezi numai tu asta, nu esti dement. uite ca e unul care a reusit sa exprime asta si sa o mai arate si intregii lumi. de fapt, adevarul e ca nu merg chiar atat de departe in momentele in care imi vine sa tip. atunci doar zambesc de placere, iar creierul se dilata de fericire si totul capata sens ca un fel de scanteie intr-un mare intruneric.
il iubesc pe palahniuk.
aj vrea sa stie cei din jurul meu ca eu pot sa fie ca el. sa gandesc/vorbesc ca el. ca eu chiar fac asta uneori, dar nu e nimeni acolo sa vada:))) yaaaa

i still love erlend oye. au mai ramas 32 de zile pana cand o sa -l vad. mai rezist. in ciuda aparentelor, nu sunt moarta dupa el personal. e vorba de o intreaga stare de spirit. poti sa scrii stare de spirit fara sa te simti complet lame? (de la piesa aia, da!)
revenind la stare: 4 decembrie la paris. atat.

acum trebuie sa plec si nu am terminat ce aveam de zis.
cand revin, vreau sa imi updatez etichetele. sa am acces la toata muzica mea magica pe care am postat-o aici si la are nu mai am acces decat daca dau la manivela. pentru ca uneori am fost chiar inspirata.

vai, tocmai mi-am scris mie cat de dor mi-a fost de mine aici. iar eu am inteles:) it's love!