m m

blame it on the tetons. yeah, i need a scapegoat now.
no my dog won't bite you, though it had the right to. you oughta give her credit cuz she knows i would've let it happen.

blame it on the weekends. god, i need a cola now.
oh we mumble loudly, wear our shame so proudly. wore our blank expressions, trying to look interesting. blame it all on me cuz god i need a cold one now.

all them eager actors gladly taking credit for the lines created by the people tucked away from sight is just a window from the room we're bound to. if you find a way out, oh would you just let me know how? would you just let me know how?

blame it on the web but the spider's your problem now. Language is the liquid that we're all dissolved in. great for solving problems, after it creates a problem. blame it on the tetons. god, i need a scapegoat now.

everyone's a building burning with no one to put the fire out. standing at the window looking out, waiting for time to burn us down. everyone's an ocean drowning with no one really to show how they might get a little better air if they turned themselves into a cloud.

modest mouse the band wiht the logest album titles in the world - i think :) m m

dupa doi ani

de la ziua in care am dat telefoane si am stresat oameni, socata de veste, am vazut si ultimul film la care a lucrat.
poate nu as fi amintit de asta, dar m-am pierdut iarasi cand am aflat aseara ca am fost la film cu oameni care nici nu stiau cum il cheama sau de ce e mai subred filmul sau de ce apar atatia actori "cunoscuti".

cel mai tare e ca nici eu nu stiam ca merg la filmul asta.
agitatia din ultimul timp m-a impiedicat sa fac legatura, ceea ce a dus la totala surpriza de a ma trezi cu ledger pe ecran. evident m-a deprimat. nu stiu de ce, poate de oboseala.
ce vreau sa spun este ca mi-a placut tare si ca m-am bucurat inca o data ca exista oameni ca gilliam, dar m-am si panicat deplin pentru ca exista universuri paralele in care ce exista pentru mine, pentru altii e total necunoscut si deci fara valoare.

nu poti sa-i dai cuiva in cap ca nu stie cine e ledger sau ca nu stie prin ce a trecut gilliam cand a facut filmul asta, care pentru atatia nu e decat yet another sunday movie at the fucking mall. si asta e cam trist.

asa cum am zis cand am iesit: filmul are lipsuri pentru ca proiectul a trebuit sa se lipsesca de ledger cand ii era lumea mai draga. dar esenta muncii lui gilliam a fost acolo pentru cine a vrut sa o vada, pentru cine o gusta, fara indoiala. iar eu am avut norocul sa fiu intr-o stare in care sa ma bucur de ea.

desi poate gilliam ar fi incantat ca mai exista oameni care nu stiu nimic despre culisele filmului. ca mai sunt spectatori de film pentru care ii mai duce inca de nas cu siretlicurile lui :)

dar macar daca le-ar fi placut filmul.

anyway, that was quite a fantasy film, mr gilliam, sir.

blairwitty project

snow black

pentru tot praful de zână pe care l-am văzut strălucind în seara asta :)

cum vede jarvis o piesa de-a lui erlend

seara, inainte sa adorm imi imaginez ca joc bowling pe o pista imensa cu o bila uriasa care loveste niste popice si ele destul de mari. si asta se intampla de la o vreme incoace. si nu e doar mental. e ca si cand trec cu totul intr-o stare de veghe si mi se relaxeaza tot, si trup si minte si ce-o mai fi acolo care alcatuieste fiinta asta care este eu, de exemplu.

de cele mai multe ori pista de bowling (nu mai stiu cum ii spune de fapt) e tot bulevardul magheru. eu sunt uriasa probabil, pentru ca nu ma vad, si de pe strada dispar asa masinile si in capat, adica spre unirii apar popicele si bila mea uriasa porneste si tot ruleaza pana la capat. si arunc asa de mai multe ori si e totul cu incetinitorul si pe bune ca ma relaxez cu totul si adorm jucand bowling. a, si e noapte:)

aseara pista a fost ion campineanu. adica aia cu french bakery, si magazin fency de vinuri si haine si bla bla care da spre iesirea aia de metrou de pe magheru pe care eu nu o folosesc niciodata, pe care ma duceam acasa cand stateam vis a vis de boutique de pain. anywaay, mult mai mica decat tot magheru, dar fara sa conteze asta.

sunt curioasa daca dupa ce am constientizat asta o sa mai pic in aceeasi stare. se prea poate sa fie acelasi efect ca acela al constientizarii anumitor ticuri care dispar dupa ce vorbesti despre ele.

important este ca inainte de bowling ma dadeam in leagan. nu mai stiu cand a inceput dar stiu ca tot asa, seara, inainte sa adorm sau cine stie poata chiar in somn, ma dadeam intr-un leagan imens. si asta s-a intamplat muuuult muult timp si nu a disparut nici dupa ce am vorbit cu cineva despre asta. leaganul era imens si el. ceva de genul ma dadeam in leagan peste munti si vai. adica era pus pe marginea unei prapastii imense si eu eram uriasa si ma dadeam asa pana adormeam.

anywaaay, leganul initial nu era ceva de prea povestit pentru ca ma ducea cu gandul ca poate imi lipseste ceva, eram alienata spre handy si ca mai bine sa tacem despre asta.

imi lipseste leganul, dar bowlingul e de o mie de ori mai tare.



video directed by jarvis cocker

pai blue & grey with orange bicycle