no offense, johnny!

desi johnny rotten ramane cel mai tare ever, imi place si varianta asta.

almost perfect, nu ma mai satur

OPTRONICA short trailer

Add to My Profile | More Videos

born into this - charles bukowski

am vazut filmul si mi-a facut ziua. desi nu i-am citit inca nicio carte, saturata de henry millerisme, gandindu-ma mereu ca o a doua iubire asemanatoare nu se mai poate naste, oricum. dar tipul nascut in '20 si rapus de leucemie undeva pe la jumatatea anilor '9o, a trait si scris carti precum women, de undeva din el si o sa citesc macar cartea asta pentru care chiar a studiat, culcandu-se si cu 6 femei pe noapte. fiecare cu arta lui. sa nu murim stupizi, zic.




vocea lui grozava spune la un moment dat: "love is the fog that burns with the first daylight of reality". no kidding?

cred ca i-ar fi placut asta, desi era fun U2.

cat de des ne gandim la preda?

azi noapte nu puteam sa dorm, o insomnie crunta si calma, asa ca de in the mood for christmas, cand esti prea odihnit:D sa mai dormi pana la 3, 4 dimineata, si mi-am dat seama ca dintre toate titlurile de carti din lume, preferatul meu este "cel mai iubit dintre pamanteni". cred ca preda a fost intr-adevar genial cand a pus pe hartie asa ceva si l-am mai invidiat o ora sau doua, azi noapte. chiar daca poate nu e sintagma lui, el e cel care mi-a adus-o mie in forma asta si m-am gandit la el. cum ar fi sa stii care iti e cel mai iubit dintre pamanteni?


pentru ca ascult piesa asta exagerat de mult.
si pentru ca imi pare rau ca moartea chiar exista si se arata atat de des. cand am auzit, m-am bucurat trist ca nu am apucat sa ma imprietenesc cu sultan, dar tot m-am prins ce fel de om a fost:(
the end has no end?

asa m-am trezit:)?:)??!!!

bombonica translucida

nu-mi place ultimul post de aici, it realy sucks, even though is true.


acum scriu de la noul si preciousul meu macbook, momentan in stadiu de accesoriu, mai mult al camerei, decat al meu.un laptop-bombonica translucida.
s-a intamplat la o luna, doua, dupa ce mi s-a pus pata pe el, desi mi-l dorem latent inca de cand ma uitam la filmele de la 20.00, de pe protv, cu tanti scriitorese utilizatoare de mac, macinate in noapte de mistere si amintiri, filmate din fata cu iconul de la apple cat mai vizibil, de dragul product placementului, atat de eficient, se pare:))
din momentul primei fractiuni de secunda de cand mi l-am dorit si pana a ajuns in mainile mele n-a trecut atat de mult timp incat sa nu mai pot savura victoria.
nu ca in alte cazuri cand vrei ceva si trece atata timp pana cand si ai lucrul respectiv, incat momentul posedarii nu mai are deloc gust.

dupa 3 zile de contopire, inca nu stiu: care sunt echivalentele pentru F-uri si magia lor si daca exista asa ceva.
de ce tasta end nu ma duce la capatul randului, etc etc.

o sa ma adoarma, impreuna, eddie vedder, josh homme si the strokes, uniti de indurarea lui gaye
desi strigat ecologic, piesa asta ma omoara din alte motive.

oamenii si colile albe de hartie

in contextul in care coala alba de hartie este expresia care duce cu gandul la ceva fara istorie, fara bagaje afective si alte probleme.
e imposibil ca dupa o anumita varsta, atunci cand devii constient si activ si liber, sa mai ai parte de oameni pur si simplu, in orice fel ai relationa cu ei.
fiecare, chiar si daca este intr-o perioada in care se simte vindecat, tot are in spate istorii, trairi si amintiri care il umplu, il alcatuiesc, dar de cele mai multe ori si urmaresc şi chiar haituiesc.
cunosti pe cineva si nu poti sa ai pretentia ca veti fi vreodata complet singuri.
noroc ca exista nuante, dozaje, situatii şi situatii.
vorbeam cu t si mi-am dat seama ca pe langa toate gaurile de mai sus, mai exista si lista. dar despre asta, alta data sau mai bine niciodata.

the pipettes

be good, drink milk!

Potapych, ursuletul care iubea votca

fata in fata cu mine si a iesit macel

azi noapte am supravietuit macelului intalnirii cu mine. de mult n-am mai stat asa fata in fata, a fost cumplit. din cand in cand, din fericire, foarte rar, raman singura, complet singura si se lasa cu durere. aproape ca am plans de nervi, a fi singura cu mine e o pedeapsa si nu inteleg niciodata de ce tebuie sa fiu pedepsita. si cand zic singura cu mine ma refer la singuratatea aia totala care exclude orice mijloc de evadare, cum ar fi un calculator functional sau orice fel de muzica, in combinatie cu o carte chinuitor de departe de orice am nevoie, dar pe care ma incapatanez sa o citesc.
nu stiu de ce place oamenilor Teoria Norilor. sa stii t, ca mie pur si simplu nu-mi place si ma mai si umple de nervi agresivi impotriva proprie-mi inertii care nu ma lasa sa renunt la ea, numai pentru ca tu ai zis ca e o carte frumoasa.
noroc ca dupa ce m-am dat aproape la propriu cu capul de pereti am reusit sa imi incarc m3playerul si sa adorm tarziu, tarziu, cu ajutorul muzicii.
si asa mi-am dat seama, inca o data, ca efectul muzicii asupra oamenilor nu e un mit. am trecut in cateva secunde in cu totul alta stare, m-am minunat si bucurat ca am putut fi influentata si dupa epuizarea playlistului, adormita in pace.
cele mai multe melodii vin tot de la t si nu sunt incarcate inca pe youtube si probabil nici n-o sa fie. dar si radiohead au avut contributia lor la miracolul linistirii unei fiinte fata in fata cu toata negura absurda care e in fiecare dintre noi, chiar daca noi ne prefacem mai tot timpul ca suntem veseli si zambim, de dragul de nu mai simti.

ideea e, in caz ca nu se intelege, ca e chiar groaznic sa nu ai calculator si sa nu asculti muzica. chiar nu pricep cum reuseau oamenii sa se descurce in trecut, probabil ca socializau la greu, pentru ca altfel ma mir ca rasa umana a trecut prin epoca in care nu existau mess-ul si playlistul preferat si filmele descarcate de pe retea.



si ce bine au mers astea:

Just as you take my hand
Just as you write my number down
Just as the drinks arrive
Just as they play your favourite song
As the magic disappears
No longer wound up like a spring
Before you've had too much
Come back and focus again

The walls abandon shape
You've got a cheshire cat grin
All blurring into one
This place is on a mission
Before the night owl
Before the animal noises
Closed circuit cameras
Before you're comatose

Before you run away from me
Before you're lost between the notes
The beat goes round and round
The beat goes round and round
I never really got there
I just pretended that I had


What's the point of instruments
Words are a sawed off shotgun

Come on and let it out
Come on and let it out
Come on and let it out
Come on and let it out

Before you run away from me
Before you're lost between the notes
Just as you take the mic
Just as you dance, dance, dance

Jigsaws falling into place
There is nothing to explain
Regard each other as you pass
She looks back, you look back
Not just once
Not just twice
Wish away the nightmare
Wish away the nightmare
You've got a light you can feel it on your back
You've got a light you can feel it on your back
Jigsaws falling into place

zile casnice

si poate de asta n-am mai scris nimic. desi s-au intamplat lucruri multe, in mare parte legate de un mar, dupa care au urmat mai multe mere:)

cele mai frumoase versuri de azi, pe blogul sorinei.
"when i said ' I can see me in your eyes',
you said 'I can see you in my bed',
that's not just friendship that's romance too,
you like music we can dance to"


the stokes, au fost si sunt si vor fi pe lista mea de favoriti.
in rest, lumea a ramas la fel de mica si asta nu e deloc rau, eu asa zic.