pacatele care nu-mi plac

exista pacate care-mi plac si de aia le fac si pacate care pur si simplu mi se intampla si pe care le urasc cu desavarsire. dar de care mi-e greu sa cred ca am sa scap vreodata.
dar vreau, chiar vreau sa scap de starile stupide in care mi se infunda ratiunea complet si nimic din mine, aia de care imi place, nu mai functioneaza.

daca exista oameni care nu sunt influentabili, gelosi, invidiosi sau nehotarati, atunci ei si numai ei, cunosc fericirea. desi stiu ca nu exista asa ceva. asta ne face oameni, cred.

london baby again

exista si lucruri care ma ajuta sa respir




mai am multe si incredibil de frumoase. nu sunt facute de mine, dar abia astept sa-mi iau mac-ul la bunici si sa le vad pe toate cele aproape 400 de london babies.

si sa-mi iau si filme. si o sa ma umplu de dor. vreau sa il acumulez strans si bine si sa-l fac sa explodeze pana la ultima picatura, in momentul revederii.

ultimele titluri fac o poezie

there she goes
un alt kyle
breathless
joy!
eu zic ca
be awareee
cradle does matter
asteptare
who, me??!:)))

desi la toni ceva mai tare

i'm a realist
i'm a romantic
i'm an indecisive piece of shit

there she goes

there she goes a little heartache
there she goes a little pain




babayshambles, shotters nation şi glodfrapp, seventh tree. there is still good real music around.

astept the kooks si cel mai nou album al lor.

un alt kyle

de aici, irina are toate creditele:)

astenie de paste, foarte greu de suportat, plus o tona de stuck in a momment, ceva de speriat!

breathless

sau À bout de souffle, versiunea originala, cea din 1960. nu o sa intru in detalii tehnico culturale, cum ca ar fi unul dintre filmele care fac parte din noul val frantuzesc de film, sub regia lui godard, nu!

raman la un jean paul belmondo delicos de tanar, care isi mangaie buzele carnoase perfect ganditor si ametitor, cu o privire usor junior bovina, dar care cu siguranta a facut furori la vremea aceea.
m-am bucurat sa aflu ca mai traieste si inca fimeaza pentru 2009, la onorabilii 81 de ani.

ea, jean seberg, m-a impresionat postfactum.
"later in her life Seberg became involved in anti-war politics and was the target of an undercover campaign by the FBI to discredit her because of her association with several members of the Black Panther party. She was found dead under mysterious circumstances in a Paris suburb in 1979"

femeia asta a trait intr-o vreme in care eu nici macar nu existam, dar parea atat de cotidiana si actuala.

mai poate fi definita si astfel:

Spouse
Dennis Berry (1972 - 8 September 1979) (her death)
Romain Gary (16 October 1962 - 1970) (divorced) 2 children
François Moreuil (5 September 1958 - 1 June 1960) (divorced)

oricum mi-a placut mult filmul, cu atat mai mult cu cat mai vazusem cele mai savuroase scene din el. fara sa-mi amintesc sursa si mai ales pentru ca senzatia de placere a fost continuata de textul pe care mi l-a dat tudor la citit, a doua zi. si in care am proiectat scenele respective. coincidentele nu sunt mereu intamplatoare, iar uneori te pot ajuta, prin insiruirea lor, sa iti prelungesti senzatii, care pot sfarsi prin a te defini.

joy!

si asemanarile pot fi simpatice





goldfrappp, happiness

vreau sa-mi creasca parul si sa dau preaviz aici!!!!
ordinea e usor inversa.

eu zic ca

incaltarile cand sunt mai frumoase si mai in forma, dor mai tare. dupa care, pe masura ce devin mai urate si mai vechi, devin din ce in ce mai comode. nu e drept!

dar cate lucruri nu evolueaza exact la fel? cate paralele nu se pot face pornind de la aceasta situatie simpla, banala, pe care am experimentat-o eu, din plin, foarte recent?! multe, multe, de la iubire pana la job, o locuinta sau mai stiu eu ce schimbare:) cred ca revelatia suprema va veni cand o sa am noroc de niste pantofi minunati, care n-or sa ma raneasca niciodata si o sa ramana in forma forever and ever. Atunci, am sa pot spune: imi doresc un iubit precum pantofii mei unici si minunati si o casa la fel si un job la fel si o viata la fel.


am avut zile pline si reusite. chiar am uitat de mine si de probleme de care deocamdata nu prea stiu cum sa scap:)
sper sa se vada in tabu, numarul din luna mai, ce m-a bucurat foarte tare zilele astea:)

si mai zic:

aseara am descoperit un hairstylist desavarsit. daca poti sa te concentrezi doar pe meritele lui profi si ignori bratarile si inelele care iti zornaie fizic si psihic in creier.

ideea e ca trebuie sa merg la el o data la o luna si jumatate, timp de 4 luni, pentru a-mi schimba sanatos si eficient felul in care-mi arata podoaba capilara acum. am prea mult par si doua vartejuri dificil plasate. a fost foarte dragut, ca si cand m-as fi dus la un medic de par, care vrea sa ma faca bine si imi va supraveghea tratamentul, in urmatoarele patru luni. rasfat:)

desi as fi preferat sa se rezolve totul pe loc si sa pot avea ce freza vreau, cand vreau. sunt atat de speciala uneori incat doare pur si simplu!!!!!!

be awareee

"it was when Linda first saw the wedding photo that she actually realized she had married a large fish"

(:))))))))))))))))))))))))


nicio zi fara wulffmorgenthaler. cu doar cateva clickuri(date o singura data, for ever and ever) poti sa ai acces in fiecare zi la cele mai perverse si amuzante, creative si inteligente minti din lume. si surprinzatoare si minunate si extrem de sadice si scarboase uneori. mai multe, la ei pe site.

enjoy!

cradle does matter

azi a fost ziua the maccabees.

nu stiu decat ca sunt britanici, ca ii ascult de mult si atat. si e suficient.


aici



cu vocea lui



cradle me
i'll cradle you
*
*
*
*
*
devine

asteptare

astept, asta fac de ceva timp. imi alimentez asteptarea cu multe lucruri care imi ocupa timpul acestei asteptari.
mi-am dat seama ca nu am timp sa ma mai gandesc la lucruri. ci doar le fac. si intre ele nu mai e pic de spatiu de aprofundare. niciodata n-am fost buna la cumpatat lucruri in tihna, dar de la un timp, m-am trezit intr-un ritm in care nu imi mai dau niciun moment doar cu mine. putinele momente care ar putea sa fie de singuratate reflexiva sunt cufundate intr-o carte, in muzica, intr-un film, doua, trei. nici cand merg singura pe strada sau cu metroul sau autobuzul nu ma gandesc la lucrurile care mi se intampla (pentru ca citesc). si pierd si savoarea lor, astfel. trebuie sa recapat voluptatea retrairii lucrurilor care mi se intampla. pentru ca sunt unele foarte frumoase, care chiar merita. haosul este si el bun, dar face timpul sa treaca prea repede si uit ca vreau sa traiesc simtind viata.

aseara am avut o discutie interesanta, dar agasanta cu o amica, despre ce vor femeile.
evident ca in primul rand, stiu mai bine ce nu vor decat ce vor. apoi nu stiu, de multe ori, sa evalueze corect ceea ce au si mereu isi doresc mai mult ce nu au, decat ce au.
in principiu, este preferabil sa nu fii singura ever ever, dar complet stupid este sa fii cu cineva despre care stii ca nu e EL si nici n-o sa fie vreodata.

daca mai ai putini ani pana la 30 de ani, pe ce e bine sa te concentrrezi, pe cautarea acelui EL, the one and only sau sa te mai bagi in relatii care sunt frumoase, dar total imprevizibile ca finalitate si ca sens?? e bine sa te gandesti macar la lucruri in felul asta?

ea mai zicea: eram la gimnastica cu o prietena. si la un moment dat antrenoarea ne intreaba cati ani avem. si a primit raspunsul: 27 si 28. si sunteti maritate? NU.(hihihi) da, a zis antrenoarea, inteleg. radeti acum, dar sa stiti ca dupa 30 de ani, si voi mai aveti putin pana acolo, n-o sa mai fie asa amuzant sa raspundeti NU la intrebarea asta. (hahahahahha):D

sa nu uitam ca totul este ralativ, am incercat sa o conving pe amica mea. si cu mult prea multe variabile pentru a-ti face astfel de probleme.
si pana una alta, sa n-o mai prind cu probleme din astea, la masa mea:))

tot un fel de asteptare si discutia asta.


cocorosie, by your side

who, me??!:)))

"I've always wanted the string quartet to be vital, and energetic, and alive, and cool, and not afraid to kick ass and be absolutely beautiful and ugly if it has to be. But it has to be expressive of life. To tell the whole story with grace and humor and depth. And to tell the whole story, if possible."

David Harrington, Kronos Quartet