exista pacate care-mi plac si de aia le fac si pacate care pur si simplu mi se intampla si pe care le urasc cu desavarsire. dar de care mi-e greu sa cred ca am sa scap vreodata.
dar vreau, chiar vreau sa scap de starile stupide in care mi se infunda ratiunea complet si nimic din mine, aia de care imi place, nu mai functioneaza.
daca exista oameni care nu sunt influentabili, gelosi, invidiosi sau nehotarati, atunci ei si numai ei, cunosc fericirea. desi stiu ca nu exista asa ceva. asta ne face oameni, cred.
Un comentariu:
auirit într-a gândirii letargie păcatul cel lumesc de-i cu plăcere făptuit eu recunosc în a penibilului reverie plăcerea cea mai mare de pe cuprinsul pământesc
Trimiteți un comentariu