crappy movies

daca inca imi era lene numai la gandul de a merge la zapada, oriunde, filmele pe care le-am vazut zilele astea m-au convins.

cred ca tarantino a flegmat la un moment dat si a zis, prinvindu-si isprava, wow, hell ride! that's my new film, right there!

a nu, scuze! e vorba despre larry bishop, pe care l-a vazut si a insistat sa il produca. de unde oi fi scos eu povestea cu flegma?!?! poate de la rahatul de film pe care n-am rezistat sa-l vad pana la sfarsit:D


the curious case of benjamin button. muuuuuuuuuulti verzisori, din lista de emoticoane de la yahoo!

am avut rabdare si n-am comentat the assassination of jesse james by the coward robert ford, care a mai fost cum a mai fost, dar acum chiar nu mai inteleg de ce trebuie sa te prostesti asa si sa faci filme grotesc de plictisitoare. siropoase si deprimante tocmai pentru ca sunt sfasietor de proaste, cu care asasinezi oameni care sunt dipusi sa iti dea 3 ore din viata, pironiti in fata unui ecran.
sper ca s-au simtit cu totii grozav la screeningul oficial si pompos in care actorii erau in sala si si-au privit unii langa altii, munca. nu stiu cine e responsabil. o fi fincher, or fi scenaristii, producatorii, nu stiu, nu stiu, dar ii urasc pe toti.

au gresit. un film care m-a deprimat complet, pentru ca e atat de dureros de prost. cu un pitt care chiar nu mai e young si care e complet stafidit si care nu poate sustine faptul ca devine tanar, de la an la an. si de ce nu inceteaza sa-l vopsesca, de ce ii oxigeneaza parul, oribil, grose complet. si cred ca lui ii mai si place. fuck fuck fuck

si sunt toti asa o mare familie. brad pitt trebuie sa fie iar partenerul lui cate blanchett, booooooriiig. si sa o aducem si pe tipa din caderea toamnei, sau cum s-a chemat filmul ala de acum o mie de ani. same old same old, mereu aceiasi oameni. soooooooo fake fake fake

prost film, cumplit film, nu stiu de ce o poveste asa buna, a trebuit sa iasa asa de artificial, plictisitor si stupid. o poveste pe care si cu care nimeni ever nu poate sa ma convinga pe mine ca a simtit-o, trait-o, savurat-o. m-am simtit lezata.

macar tarantino chiar nu are pretentii sau asa sper eu, pentru hell ride. e clar ca a facut ca orice om caruia i-au mai ramas resturi dupa ce a bagat la cuptor o placinta cu mere. desi aluatul nu mai e la fel de crescut ca cel care a intrat la placinta, iar merele ramase nu mai sunt la fel de aromate, hai sa mai facem o placinta mica si handicapata, ca doar e pacat sa arunci mancarea. il inteleg pe tarantino ca recicleaza si el tot, dar doar pe el! pentru ca e vorba de filme si de modul meu preferat de a-mi petrece timpul.

war!:)) of:(