da, si eu, ca toata lumea

de fiecare data cand trec prin cateva bloguri, atunci cand vreau sa scriu eu ceva, ma fura peisajul altora si imi dau seama, pf, ce dragalasi suntem multi dintre noi si cat de sensibili si speciali si cate trairi simple si firave bagam cu totii, la greu.(semi personal nonbad joke like)

dar, hai, hai sa zic si eu.

azi dimineata, m-am simtit bine, dupa muulta vreme.
dar binele ala asa, cand iesind singura din casa, intr-un soare de iarna, mergand pana la metrou, zambetul se incranceneza sa stea agatat pe toata fata mea.
asa se intampla cand bei cafea buna, iti aduci lucrurile dragute aproape in noua casa, dormi singura, te imbraci aromata, incet si sigur, fara dileme.
apoi usa apartamentului se inchide singura, fara sa cauti cheile. usa e draguta. interiorul blocului e interbelic si te incanta cu imperfectiunile lui. iti place usa de la intrarea in cladire sau iesire, dupa moment, pentru ca e masiva si cu sticla. apoi squarul cladirii din care iesi are mozaic pe jos, si o mica fantana.
si pasesti incet spre acelasi victoriei si descoperi, da, de abia atunci, ca e soare.
soare intens, prin care ai iarasi acces la o lumina, care atunci cand privesti in sus, in linistea ipodului tau, te trezesti ca nu mai recunosti exact locul, momentul, ca ai putea fi la mare, in vacanta, intr-un oras de departe, intr-o vacanta de vara. si lumina aia de dimineata, devine aurie si stralucitoare, spre argintiu chiar.
am revenit pe bulevard, pentru ca trebuia sa traversez.
manusile si fesul sunt suficiente si simt ca e cald si dimineata e placuta.
la semafor am chiar parte de zambetele acelea ale unui chip strain, dar care sigur simte cu aceeasi relaxare intensitatea trecatoare, dar puternica a razelor unui soare care ne face, sa stralucim. ochii mei clipeau bizar, in sfarsit soare.
ne-am apropiat pe zebra, si m-am gandit ca unii oameni sunt draguti in soare, cu pufoaice de iarna si cu zambetul pe fata.

pana la metroul de la romana m-am simtit wonder woman. as putea sa imi gasesc rolul vietii. ana maria draghici, si-a dedicat toata viata, dar a reusit sa puna in aplicare, printr-o buna relationare cu personaje cheie de la primaria din bucuresti, si mai ales pentru ca e simpatica si smart, sa transforme capitala in cel mai curat si imbietor oras metropola din europa. :))))

ma opresc aici. nu am rabdare sa exprim coerent si dragut ce vroiam sa zic. dar really, de dimineata, m-am simtit grozav!