exact asa!

hello boys and girls.
am avut una dintre cele mai soft (as in placute) vacante din viata mea. totally zen. n-am niciun merit, pur si simplu s-a intamplat sa fie multa chimie intre oamenii cu care am plecat pa pa!
si chiar ca nu la asta ma asteptam, avand in vedere combinatia:)

s-a marcat putina viena, tradusa in cam 7 cafele in 2 zile si tot atatea nopti, 26 de ore nedormite si cate o ora si jumatate de zbor cu avionul, dormite snur, fara mari complicatii.
s-a mai intamplat si the cure, care asa cum am tot zis, au fost complet straini pentru mine si de care m-as fi putut si lipsi daca stiam dinainte cum o sa fie:D am exagerat, dar i-as fi vrut altfel, ce vina am eu daca asa m-am simtit?

am vazut cu ocazia asta una dintre cele mai imputite, la propriu, cafenele din lume, plasata pe una dintre cele mai fency bulevarde din viena. (cafe raymund, stay away, bad bad, very cah!)

viena ramane un oras cu mai multe orase in el, un fel de papusa ruseasca cu multe surprize. o fi buna cafe con leche din spania dar si cafeaua vieneza le are pe ale ei:) si eu m-am bucurat din plin de asta.

m-as mai duce la viena, pentru ca nu am vazut tot ce era de vazut, evident, dar cred ca numai daca ar fi inclusa intr-un program cu mai mult somn si mai mult soare:) eventual intre alte doua orase minunate care chiar merita vazute.

nu pot sa inchei fara sa nu amintesc de hundertwasser. spre surprinderea mea, exista oameni dragi mie care nu stiau cine e sau a fost acest hundertwasser. pentru ei, explicatia lui tata:
"hundertwasser a fost un artist austriac, cu bani, care cu multa fantezie a schimbat fatadele anoste ale unor cladiri, transformandu-le in niste opere de arta care amintesc foarte bine de arta lui gaudi. asta pe langa lucrarile lui, picturi, arta grafica etc.".
pentru cine nu stie, gaudi a fost un arhitect spaniol, care nu doar crea fatade fanteziste si vesele pentru cladiri, ci concepea cu totul cladirile respective. asta de la mine, restul de la wikipedia, daca este cineva interesat.

i wish sa fim mai sanatosi

i wish, babyshambels


fara sa ne fie atata rau, fara oboseli cronice si nejustificate
sa asimilam mai bine mancarea, la vitamine, minerale si alte bunatati de gen ma refer, nu la altfel de asimilari
sa nu mai aud oameni care se plang de ficat, nu pentru ca ma deranjeaza ci pentru ca as vrea sa uitam ca avem ficat, sa functioneze brici si singur si in liniste

credeam ca numai la mine in redactie, in cladire, oamenii sufera de greturi si ulcere, dar aseara m-am intalnit cu oameni dragi, pe care nu-i mai vasuzem de mult. si, la o bere, cand nu eram atenta sau nu vroiam sa fiu atenta, i-am auzit clar vorbind despre ficat. mai exact cum isi simt ficatul in fiecare dimineata. la naiba. si nu e nimeni alcoolic, sunt toti tineri, sper eu, inca!

protestez spontan si permanent impotriva tuturor organelor care ne impiedica sa fim normali, pana la urma.

eu sufar de fatigue acuta, sora cu abulismul, dar fiziologic vorbind, fara alte implicatii psihice.

si e urat si m-am saturat. o sa bag niste leacuri!

de ce il iubesc pe marcello mastroianni

infasurat intr-un halat alb de baie, intr-un mic balcon parizian, marcello mastroianni imbratisa parisul si spunea:

"iubesc parisul. si imi place sa traiesc aici, pentru ca stiu ca aici sunt de toate. am la indemna si arta cea mai buna si mancarea cea mai buna si femeile si bautura si cultura. chiar daca nu am nevoie de ele, ele imi sunt la indemana si stiu ca daca le vreau, am de unde sa le iau. asta inseamna totul pentru mine. chiar daca nu vreau sa folosesc ceva tot timpul, cel mai mult conteaza sa stiu ca am la indemna lucrurile acelea".

evident ca marcello a fost mult mai inspirat decat sunt eu in seara asta. ani de zile cred, am tinut minte exact, frazele lui, dar acum nu mai pot sa redau decat atat. in capul meu e clar insa. bunastarea, accesul la orice te intereseaza sunt drepturi de care uneori am impresia ca romanii aleg sa se priveze.

i wish for la dolce vita! marcello made a bit of what i am today:)

adica trebuie sa merg la viena pentru concertul the cure. sa ma bucur sau sa ma enervez?

death proof

far from perfect, but it gets u high!

nu inteleg de ce e tarantino fermecat de discutiile despre nimicuri dintre chicks, dar se pare ca-i plac mult si ne cam chinuie cu ele.
deloc intamplator, fetishismul lui merge uns cu piesa chick habbit si asta merita efortul de a-i suporta interpretarea proprie in privinta "femeii".
daca rezisti insa si treci cu indulgenta peste pasajele cu taca taca, o sa fii cu siguranta recompensat, fericit si imbatat:)

chick habit, april march


pentru cine stie, eu am vazut scena asta de mai multe ori, cel mai recent in seara asta:D, pur intamplator!

ca in orice tarantino, coloana sonora are rolul ei in film. merita toata, desi trebuie insistat mai ales pe the coasters
de la april march nu-mi place decat melodia de sus.

sweets for my sweet(s)

hai sa ne impacam cu o bomboana, cu toata cutia!

din aparatul foto

every you and every me, from time to time

atac de panica

asa se cheama ce am simtit azi, intr-una, de cand am ajuns la job si pana acum. starea asta nesuferita are un ritm al ei, creste si descreste, dar nu se opreste. cote inalte a avut cand am intrat pe blogrollul andrei si am luat la rand blogurile de acolo. oameni care se iau in serios, care scriu lucruri serioase, infipte in realitate. m-am panicat pentru ca eu nu sunt asa, iar lumea, pana la urma, merge inainte pentru ca exista oameni care traiesc pentru a se lua in serios.
si andra se ia in serios pe blogul ei si face fiecare pas pe luna, perfect strategic.
apoi ma panichez pentru ca am zile in care nu sunt deloc eficienta in lumea asta care se ia in serios si in care trebuie sa produc articole economice la zi, asa cum fac colegii mei, de altfel, asa cum "se face".
pur si simplu ma duc sa fumez in curtea betonata, care inconjoara pe jumatate cladirea de sticla, serioasa, de langa cimitirul ce troneaza pe strada reinvierii, si imi vine sa vomit de anxietate. cateodata raman asa de tare pe dinafara ritmului care sustine sitemul asta, job, societate, noi si capsoarele noastre serioase si infipte in cotidian, incat ma sperii pur si simplu.
si nici macar nu vreau sa traiesc pe o insula, sa ma innec in beatitudine gratuita.
as vrea, in schimb, sa am atacuri de panica intr-o lume careia sa simt ca ii apartin, sa imi vina sa vomit de nervi, pentru ca nu-mi ies lucuri in care cred si pe care le fac, pentru ca le simt sau cel putin, imi plac.

yaaaac!
de un infinit de ori, yac!

"raspunsul pentru toata viata"

varianta lui cosmin





eu: asta e raspunsul pentru toata viata?
eu: cum ar veni, sensul
eu: explicatia
eu: sau asta e de fapt, viata?
eu: te dau pe blog cu asta
cosmin: viata, raspunsul, sensul. toate gesturile lui mari de om mic, toate sunt LECTIA!
eu: :))
eu: :-*
cosmin: iti dai seama ca daca inca din rocky 1 gandea in felul asta, ce matur putea sa fie. vorbea putin, insa traia totul
cosmin: toti dusmanii lui imaginari, toate obstacolele lui inexistente, toate treptele lui inchipuite
cosmin: toate sunt acolo, ale lui si ale noastre
cosmin: cum sa nu candideze omul asta pentru nici o functie?
cosmin: are RASPUNSURI!
eu: hmm
eu: o sa ma limitez cu intelegerea la faptul ca ai vazut in imaginile acelea un raspuns la intrebarea ce este viata
eu: si ca e o metafora
eu::D
cosmin: nu, e TOTUL. rambo nu poate fi luat cu lingurita


asa, din senin!

superficial

mi-a placut povestea cu pustiul copywriter la BBDO care dupa ce a facut parte din echipa care a organizat adprint-ul acum 4 ani, a luat sambata un inger, pentru ce face acum.
imi place sa vad oameni incantati de ce fac, poate ajung si eu acolo, la batranete macar:D
asta cu batranetea imi aduce aminte de discutiile de ieri, cand eram la brasov, sase oameni, si aveam o zi intreaga la dispozitie sa ne plimbam prin orasul "romantic', cum i-a zis florin, ironic.
si de fapt, ne-am trezit, am intrat in primul bistro/restaurant, am baut cafele, am mancat o gramada, dupa care, la ora 15, dupa discutii intens contradictorii, ne-am urcat in masini si am intins-o acasa.
topicul de discutii a fost - cine vrea acasa repede vs cine vrea sa mai profite de brasov.
s-a lasat cu: "daca nu ne plimbam acum, cand suntem tineri, atunci cand naibii ne mai plimbam"? "pai la batranete, atunci o sa ai tot timpul sa te plimbi"
"dar daca mergem acum acasa, o sa ajungem prea repede si oricum maine mergem la serviciu"
"bine, hai sa mergem, oricum am de spalat"
ce vreau sa spun este ca e iarna si ma enerveaza ca e prea frig sa-mi misc oasele in aer liber
si imi mai intinde nervii si ca toata lumea are o mare lehamite de job si as vrea sa mai vad si oameni entuziasmati, poate se ia si la mine, un pic. dar nu e chip.
i need a change so much, it hurts!

vreau sa vad diseara atonement, cel mai bun film si la bafta, ce mai astept?

inainte de brasov

bogdanel a revenit si mi-a dat new beirut, iar pe seara mi-a promis tot albumul.

must see 2 days in paris

"he knew Paris was for lovers. he just didn't think they were all hers"

pentru ca o sa razi. si o sa tot razi. pentru ca rasul o sa te salveze de scenele care o sa te faca sa te simti, simti si iarasi simti.
ce m-a scurtcircuitat la un moment dat (si se pare ca nu numai pe mine, pentru ca citatul asta troneaza la categoria quotes):

"it always fascinated me how people go from loving you madly to nothing at all, nothing. it hurts so much. when i feel someone is going to leave me, i have a tendency to break up first before i get to hear the whole thing.
here it is. one more, one less. another wasted love story. i really love this one. when i think that its over, that i'll never see him again like this... well yes, i'll bump into him, we'll meet our new boyfriend and girlfriend, act as if we had never been together, then we'll slowly think of each other less and less until we forget each other completely. almost.
always the same for me. break up, break down. drunk up, fool around. meet one guy, then another, fuck around. forget the one and only.
then after a few months of total emptiness start again to look for true love, desperately look everywhere and after two years of loneliness meet a new love and swear it is the one, until that one is gone as well. there's a moment in life where you can't recover any more from another break-up. and even if this person bugs you sixty percent of the time, well you still can’t live without him. and even if he wakes you up every day by sneezing right in your face, well you love his sneezes more than anyone else's kisses".

poate n-am zis ca e din categoria comedy / drama / romance:D

july delphi are toata admiratia mea, fara pic de retinere. rareori mi se intampla sa admir fara strop de negura a frustrarilor proprii. dar ea reuseste, pur si simplu.
nu zic mai mult, desi eu stiu mai mult de pe aici.
bine, bine, parintii ei din film, sunt chiar parintii delphi. n-avea cum sa iasa asa, decat din niste parinti ca aia:))

de vazut la fel de urgent: before sunrise si before sunset.

oximoron psihic

daca vreau sa fie asta blogul meu si numai al meu, in sensul ca refuz sa fac din el o extensie de brand personal, oare de ce ma afecteaza ca n-am avut sambata trafic?
ori? ori?
presimt ca o sa cedez si o sa-mi scriu numele blogului pe toate drumurile, si n-o sa mai fie creier de prieten, cunostinta, care sa nu stie de el. numai asa, sa vad ca am trafic gras.
adica sora-mea habar nu avea vineri seara ca am blog si mie mi-e(mi-era) bine asa. hmmmm
ana si-a pierdut coerenta interioara, aia pe care n-a avut-o ever:)))
si mai vorbeste si despre ea ca si cand ar fi alta persoana. OMG!
locul asta trebuie sa ramana nealterat de sfortari interioare care sa faca din el ceva ce nu vrea sa fie.
acum vorbesc si despre blog ca si cand ar avea vointa proprie.
hmmmm

a bientot!:D

london baby

foto credentials, daniel