..."da-mi....schtroumpf!?"...

asa spune cosmin aici ca s-au nascut strumfii, acum 50 de ani, cand creatorul lor, desenatorul Peyo, a stalcit cuvintele, stranutand la masa in timp ce cauta solnita.
din 1958 si pana azi, hannna-barbera au transformat seria de benzi desenate in desen animat, iar pe la inceputul anilor 90' ne-am distrat si noi cu ei. eu urmaream strumfii pe vremea aia dar nu mai tin minte nimic, nimic. interesant este cum se leaga primul episod din prima serie a strumfilor de recenta campanie unicef.


the smurfs season 1 volume 1: clip 1



campania unicef

dor cumplit de VH1

eu cred ca n-am experimentat pana acum dorul de o persoana anume, asa cum il resimt fata de perioade si senzatii. imi e mult mai cumplit de dor de lucrurile nedefinite care m-au alcatuit pana acum, decat de oameni si de evenimente punctuale.
chiar daca VH1 e un post TV, si ma refer la VH1, the british one, pentru mine inseamna perioada din liceu, cand petrecem ore intregi in fata MTV Europe si VH1, impreuna cu anca sau fara. si ea o particica din senzatie. si dupa-amiezile si oasis si blur si the verve si tenesii si bluzele de trening rosii, verzi sau albastre, stranse pe corp si cu fermoar accentuat. si ciprian din clasa a 10 i, pe holurile atat de pe placul meu de la lazar, mai ales cand afara ploua.

bunuel espanol y universal

bunuel, 1972.
as putea numara filmele egalabile cu la charme discrete de la burgeoisie pe degetele-mi de la maini, poate si de la picioare. celelalte sunt facute sa ne ocupe timpul, de umplutura.
un absurd mai colorat decat a lui ionesco, mai cu carne pe el, suprarealist, cum altfel!

in plus, only love, nothing more, nothing less:)

falling for lisbon

o trairea care se tot tine dupa mine.

lisbon story ar putea fi povestea care vrea sa salveze "filmul" si sa reaminteasca semnificatiile pe care le are arta cinematografica pentru simtire.

wenders exprima frumosul fara a folosi oameni frumosi (teresa salguerio e exceptia), dar plasandu-i in unul dintre cele mai estetice orase din lume, cu misiunea de a relansa filmul ca arta in sufletul cineastilor blazati.


madredeus

wim venders

vezi si
million dolar hotel
buena vista social club
beyond the clouds (parafrazandu-l pe palahniuk)

hipopotamii cantareti

si dimensiunile internetului
de catva timp, irina are in status constatarea intrebatoare: pamantul e rotund, internetul cum o fi? si n-am apucat sa aprofundez. ma gandeam ca ea e master of puppets la internetics si ca de aici i se trage si statusul. dar am intrat pe link si am gasit cea mai neobosita sura de informatii linkuite dragalas. eu m-am oprit mai mult la hipopotami, dar sunt acolo, la indemana cui stie, o gramada de stiri si informatii utile si cu sarg adunate din lumea nedimensionata a internetului. puternica tenta francofona, dar merge:)!

horton hears a who!

toni stie!
lansarea pe 21 martie in SUA. asteptam sa descarcam sau sa facem efortul de a merge in salile acelea cu multe scaune plusate (sau nu) si un ecran mare pe perete.

i have a thing for animation:)

once again piano rulls

intr-o perioada de minima verva si inspiratie, e bine ca am totusi ocazia, by default aproape, sa vad lucruri pe care ar fi trebuit sa le vad de mult, dar pe care le-am omis din varii motive.
asa se intampla si cu corpse bride, de care stiam, stiam , dar nu am catadicist sa fac ceva sa-l vad.
il pun aici pentru ca mi-a placut mult, asa cum ma asteptam, si pentru ca vreau sa subliniez ca oricat de shitty ar parea viata uneori, mai exista si lucruri dragute. chiar dragute. (dragut, asta, la mine e un superlativ, nici mai mult nici mai putin.n-am imaginatie sa exprim altfel, ceva care imi place cu adevarat, oricat de stupid ar suna).

missed u like crazy

e vorba de blog.

altfel, ma simt complet alienata. nu stiu de ce, desi imi vin multe explicatii in minte. dar asta e starea de spirit care ma urmareste de ceva timp, plus un praf de anxietate si multe kilograme de dorinta de schimbare.
poate de asta m-am lasat pur si simplu de fumat.
o sa ies la cate un pahar de apa, in cusca amenajata pentru fumat, asta ca sa nu sucombez de alienare.
am facut multe poze cu iezi si capra, la bunici. mi-a placut sa-i revad si sa-i admir la cei 75 si respectiv 80 de ani ai lor. numere rotunde pe care o sa-i admir in continuare rotunjindu-le.
am mancat paine la ţest cu miere de salcam. f bun bun. am dat si lui cosmin. f bun bun a zis si el:)

casa presei sucks, asa cum ma si asteptam.

to be continued

vincent merita 6 minute si 24 de secunde

tim burton, cand era in forma. asta se intampla prin 1982. Nici eu nu suport sa dezaprob ceva la Burton, dar ultimul Sweeny Todd m-a panicat. cum naiba???
dar sa stick la ceea ce e cu adevarat minunat. pentru ca avem la ce:)



remainder credentials to ramona

and if you were a kiss, i know i'd be a hug

si nu vroiam sa vad juno. la ce bun un film cu o adolescenta insarcinata care trece cu brio peste situatie? adevarul e ca am citit pur si simplu o cronica stupida in time out. in care fata asta si scenariul erau facute cu ou si cu otet. s t u p i d
li se mai intampla si lor. poate au nevoie de forte noi acolo:D :-) sa ma anunte si pe mine daca asa sta treaba!



doar un strop dintr-o coloana sonora despre care s-a scris mult pe bloguri, dar care ma fascineaza pentru ca desi nu as asculta asa ceva de obicei, astea chiar mi se par irezistibile. e ca si cand, o data pe an, pana si un anorexic papa o felie mare de tort!!!:):D!?!

houellebecq si particulele lui deprimante si elementare

dupa ce a aratat cu rabdare si elocventa cat de distrusi si tristi sunt oamenii in diversitatea si efemeritatea lor, houellebecq incheie:

"dupa ce am rupt cordonul omblical care ne lega de umanitate, noi traim. din punctul de vedere al oamenilor, traim o viata fericita; e drept ca noi am fost capabili sa invingem fortele egoismului, cruzimii si furiei, de nedepasit pentru ei;
o specie trista si mizera, abia diferita de maimuta, care totusi purta in ea atata aspiratii nobile. o specie chinuita, contradictorie individualista si belicoasa, de un egoism fara margini, capabila uneori de explozii de violenta teribile, dar care n-a incetat o clipa sa creada in bunatate si in iubire" etc etc

we really suck!

oricum, tipul, complet antipatic, macabru si deprimant, are meritul ca a reusit sa reia ideea lui aldous huxley* intr-un mod onorabil. i-a dat si amprenta personala, umana, in dezumanizarea lui. i-a creat chiar si un context sau un un punct de plecare, post factum.

* "minunata lume noua"

muse a la green plastic

sorina totally rulled today

primit floare

fost la luat interviu cu floarea pe mana, f dragut:)

weekend super tare

multumiri institutiei cu pricina

mi-am mai dat seama si ca nu sunt pe faza, cand e vorba de facut fotografii. ar trebui sa fiu mai promta, ca doar pentru mine o fac. de exemplu, mtr-ul a contribuit la starea mea de bine, prin ceea ce s-a intamplat in aer liber, dar si interiorul, cu carturestiul si clubul, au contribuit in forta:)
martisorul a fost, ca sarbatoare, poate mai intens simtit decat craciunul si anul nou. si asta e ceva, avand in vedere ca pana acum, nici nu prea exista. desi mereu am primit martisoare dragute, de la oameni care inseamna ceva pentru mine. dar anul asta s-au intrecut pe ei si simbolul a ceea ce am primit, ca tot, de la ei, a fost peste asteptarile mele.
traiasca broscutele testoase!!!!(primite in numar de trei:D) in editia de anul acesta a martisorului:)

cum ziceam

hundertwasser, impiedicat sa ajunga aici pana acum, de diverse probleme tehnice, care duminica, sunt si ele in vacanta.

uite ca se poate

asculta ana cu multa placere albumul in rainbows, de cateva luni. si avea melodiile ei preferate si credea ca radiohead nu mai sunt de mult un mister, pentru ea. au ajuta-o sa adoarma, sa se dea placut cu metroul, sa treaca peste anxietati si angoase existentiale. mai ales cu melodiile de pe cel mai recent album, pe care l-a primit de doua ori. o data, de la tudor, alta data, de la sorina. ea nu si l-a dat jos niciodata cu mana ei, pentru ca il avea de la ei.
ei si aseara, eram eu la clubul taranului si dupa un concert du-te vino ascultat cu destula placere, incepe sa se auda in rainbows. pe scurt, am descoperit ca eu nu stiam, dar habar nu aveam de all i need, ca si cand melodia asta nici n-ar fi existat.
duamne. sunt o ignoranta superficiala, victima usoara pentru orice scapare a sistemului personal si social si de care or mai fi ele sistemele.
oare cate lucruri imi mai scapa? oare cat de diferite sunt perceptiile oamenilor aparent asemanatori si care traiesc in acelasi context, asupra vietii cotidiene? asupra aceleiasi realitati? oare exista asa ceva? una bucata realitate? mnu prea cred!(ton adolescentin, tocmai bun de un oracol, asumat complet:))

si daca nu e clar inca, i love british people and the way they talk!