dupa ce a aratat cu rabdare si elocventa cat de distrusi si tristi sunt oamenii in diversitatea si efemeritatea lor, houellebecq incheie:
"dupa ce am rupt cordonul omblical care ne lega de umanitate, noi traim. din punctul de vedere al oamenilor, traim o viata fericita; e drept ca noi am fost capabili sa invingem fortele egoismului, cruzimii si furiei, de nedepasit pentru ei;
o specie trista si mizera, abia diferita de maimuta, care totusi purta in ea atata aspiratii nobile. o specie chinuita, contradictorie individualista si belicoasa, de un egoism fara margini, capabila uneori de explozii de violenta teribile, dar care n-a incetat o clipa sa creada in bunatate si in iubire" etc etc
we really suck!
oricum, tipul, complet antipatic, macabru si deprimant, are meritul ca a reusit sa reia ideea lui aldous huxley* intr-un mod onorabil. i-a dat si amprenta personala, umana, in dezumanizarea lui. i-a creat chiar si un context sau un un punct de plecare, post factum.
* "minunata lume noua"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu