pasarea colibri la mine pe blog

"protagonistul acestui videoclip sunt eu".
l-am citat pe tipul de la cablu, care ne-a conectat azi dimmineata la net.
il cheama bogdan si a ramas nostalgic dupa perioada aia din 2002 cand dadea si autografe. dupa 7 ani, inca se mai mandreste cu aparitia asta.
sefii lui s-au bucurat la vremea aceea "foarte tare". iar de fiecare data cand era clipul difuzat pe atomic, ii suna telefonul si primea felicitari.

am net acasa, mi-era asa dor. me happy

gran torino

trebuie schimbata sala de la cinematograful studio. chiar nu e de inteles ce lipseste si cui, pentru a schimba scaunele, sistemul de vetilatie/aerisire, draperiile alea creepy si mobilierul personalului. chiar nu e explicabila intarzierea asta pentru un cinematograf de pe the mighy magheru, in vremurile astea. dar asta e alta poveste.

imi pare rau ca nu pot eu sa fac ceva pentru ca lucruri atat de simple sa se schimbe, dar si asta e alta poveste.

ideea este ca, aproape fara chef, am vazut gran torino. si ca mi-a placut.
stiu ca mi-l dadusem jos chiar inainte sa-mi moara hard diskul de la magicul mac. pentru a doua oara (alta poveste).
si il dadusem jos pentru ca citisem undeva ceva care mi-a placut, dar din care nu imi mai amintesc nimic.
asta imi aduce aminte, in schimb, de gorzo, andrei gorzo, care a scris undeva ca dumnezeu ar arata ca gary grant. desi nu cred ca scrisese chiar asa si oricum, si asta e cu totul alta poveste:))

intotdeuna mi-a placut clint eastwood. am inteles ca nu toti ar spune asta, dar mie chiar mi-a placut mereu suficient de mult incat sa nu-i evit filmele. desi million dollars baby mi s-a parut absolut groaznic. iar de ultima treaba cu angelina jolie nici nu am vrut sa ma ating, changelling or smthg???!! whatever. cred ca imi place ca actor, atat cat imi place.

bun. gran torino are marele merit de a fi un film simplu, cu pattern clar si cu fiecare detaliu previzibil si curat executat de toata lumea. de la scenarist la ultimul figurant, trecand pe la regizor si actorul principal, aici unul si acelasi, pana la cainele din rolul cainelui din filmul asta:d

ideea e ca desi te cam plictiseste mare parte din cat iti ruleaza in fata, pana la urma te prinde, te surprinde, te racoreste si, in modul cel mai facil, dar ce conteaza?, te face sa gandesti.
fie chiar si pentru o fractiune de milisecunda. dar da, ceva face acolo un fragil click, fragil, dar totusi click.
si pentru mine, un click care imi aimteste de ce exista filmele si de ce nu m-as putea lipsi de ele, in cantitati industriale.
ei bine, pentru acel fel de click. fie el si fragil.
apoi daca ma gandesc si cate s-au pus in miscare ca acel click sa aiba loc, m! dar asta este alta poveste intr-adevar:)

ideea e simpla, ca si intentia unui eastwood care incheie un film pe care il regizeaza si in care joaca cu un mic fragment dintr-o piesa pe care tot el o si canta. (mie asa mi s-a parut, desi n-am verificat, dar oricum, stiu ca mi s-a parut un pic too much, desi poate nu era el sau pentru ca oricum nu conteaza (OMG!!!:)))

bun film, placut film, nu pierdut seara pentru ca vazut film:)

ce tare e si numele asta. desi nu e nimic nou cu el si cu folosirea unei marci speciale de masini pe post de nume pentru un film care numai despre masini nu e.
dar si eu tot pe post de titlu l-am folosit. gran torino. si nici macar nu imi place asa tare cum suna. hmmmm:)

black books it is!

9.2/10 asta e raitingul pe imdb, o fi si asta un reper!

un tip care isi mananca ciupercile din par daca ramane singur.
pentru ca nu poate, nu vrea si nu insista sa faca nimic altceva decat sa bea vin si sa fumeze si sa citeasca.
traieste heavenly, spune el, intr-un bookshop, pe care il are si il manageiueste alaturi de manny, un majordom british varianta secolul 21. (astea sunt inventiile mele)

ideea e ca iarasi mi-a picat in maini si ochi ceva incredibil de funny, spumos si infinit de wow!!


i love it!
unii zic asa: Always have been a big fan of Fawlty Towers, Father Ted and Blackadder. So when I knew about this series, I just had to see it. Now that I have seen it, there is only one thing I can say about it: Black books is absolutely great and hilarious. It proves that the UK is still the best breeding ground for humoristic series.

Bernard Black - an anti-social, boozing and smoking sarcastic pessimist - runs his own book store. He doesn't like people who buy books and hates his customers. He has one employee: Manny. Manny looks more like a bum, never stands up for himself when he is the target of Bernard's sarcasm and is always full of stress. Next door to Bernard's shop is the Nifty Gifty gift shop run by Fran, probably the only friend Bernard has.

The humor is perhaps not to everybody's taste. I guess not everybody will understand and appreciate the sarcasm and surrealism in this series, but I loved it. I would give this series a 10/10 if we could vote on it.

rubrica permanenta: cat de lene mi-a fost sa scriu postul asta. de la 1 la 10, 10:D

the most beautiful thing

&more.

same old story same old me

razorlight. i-as lua cu mine daca ar trebui sa o iau razna pe o insula pustie:)))

the kitchen made easy and fun and beautifully colored

dintre slabiciunile mele, ies in evidenta, dintotdeauna:

vasele si accesoriile de bucutarie, care trebuie sa fie cele mai dragute, prietenoase si cat mai multe

hrana care trebuie sa fie mereu colorata si sa arate bine, pentru ca altfel ne batem joc

placerea de a merge la piata, piata. mixul dintre piata si mega image e un must

jamie oliver si felul in care mi-a facut el viata mai frumoasa

mancarea diet

fara ele sunt irascibila si nu se intelege nimeni cu mine

toatea astea si multe, multe alte bucurii, la mazi. care mazi se exprima din nou, aici.

me wants sparks

imi place atat de mult sa am tot timpul o viata plina si draguta, draguta, cu oamenii cei mai draguti langa mine, incat nu ma dau inapoi de la nimic pentru a mentine the ever sparkliness of it.

dar uneri obosesc asa tare,tare de nici fata, vesnic mobila si prea expresiva de obicei, nu mi se mai misca.
adica ma pleostesc. f tare. si nu mai am asa chef de nimic.

nu mai vreau sa ies, sa vad oameni, sa imi cumpar lucruri sa le aranjez si sa le bibilesc (nimic nu ma relaxeaza mai tare decat sa imi aranjez asa, hainele, desi cred ca e una dintre cele mai boring stuff do to ever, pentru altii)
nu mai am chef sa fac curat, ordine, sa vad filme, sa citesc, sa scriu sau sa ma gandesc la what's to do to make him happy, or her, or me.

i hate it

ma gandeam ca daca scriu aici o sa fie ca pe vremuri, cand scriam aici si ma simteam mult mai bine dupa.

dar cum nimic nu mai e la fel dupa ceva timp, nici asta nu mai este:):( ya............... (iar eu urasc punctele astea din tot sufeltul si acum, am ajuns sa le folosesc)

fix acum am primit linkul asta de la adi
the lost song

the cat empire


am zis ca sunt rasfatata, nu?

"10 most fascinating people of 2008"

aseara am ajuns acasa cat de repede am putut, pentru ca aveam de recuperat muuulta odihna ratata.
am ajuns pe la 9. si pana la 03 am nu m-am oprit din 30Rock. :D

m-am trezit azi la 8, iar cum ma simt acum, chiar n-are rost sa povestim.

30Rock e tare pentru ca eu, un om care chiar nu rade (din pacate) la filmulete si filme si scene si scenulete la care de obicei ceilalti se rup de ras, serialul asta m-a facut sa hohotesc. uau!

tot 30rock (prescurtare de la adresa unde se afla NBC-ul on 30 rockfeller street) e creatie 100% tina fey
de care eu am auzit recunosc de abia cand a facut valva imitand-o pe sarah pellin in tipul campaniei electorale din SUA.

puncte forte: alec bawldin
jane krakowski (elaine vassal in ally mcbeal)

nu se compara cu nimic din ce am vazut pana acum, dar trebuie sa fiu mai odihnita sa imi dau seama si mai exact, de ce mi s-a parut atat de tare.
oricum, tina fey e fascinanta, pur si simplu.