gran torino

trebuie schimbata sala de la cinematograful studio. chiar nu e de inteles ce lipseste si cui, pentru a schimba scaunele, sistemul de vetilatie/aerisire, draperiile alea creepy si mobilierul personalului. chiar nu e explicabila intarzierea asta pentru un cinematograf de pe the mighy magheru, in vremurile astea. dar asta e alta poveste.

imi pare rau ca nu pot eu sa fac ceva pentru ca lucruri atat de simple sa se schimbe, dar si asta e alta poveste.

ideea este ca, aproape fara chef, am vazut gran torino. si ca mi-a placut.
stiu ca mi-l dadusem jos chiar inainte sa-mi moara hard diskul de la magicul mac. pentru a doua oara (alta poveste).
si il dadusem jos pentru ca citisem undeva ceva care mi-a placut, dar din care nu imi mai amintesc nimic.
asta imi aduce aminte, in schimb, de gorzo, andrei gorzo, care a scris undeva ca dumnezeu ar arata ca gary grant. desi nu cred ca scrisese chiar asa si oricum, si asta e cu totul alta poveste:))

intotdeuna mi-a placut clint eastwood. am inteles ca nu toti ar spune asta, dar mie chiar mi-a placut mereu suficient de mult incat sa nu-i evit filmele. desi million dollars baby mi s-a parut absolut groaznic. iar de ultima treaba cu angelina jolie nici nu am vrut sa ma ating, changelling or smthg???!! whatever. cred ca imi place ca actor, atat cat imi place.

bun. gran torino are marele merit de a fi un film simplu, cu pattern clar si cu fiecare detaliu previzibil si curat executat de toata lumea. de la scenarist la ultimul figurant, trecand pe la regizor si actorul principal, aici unul si acelasi, pana la cainele din rolul cainelui din filmul asta:d

ideea e ca desi te cam plictiseste mare parte din cat iti ruleaza in fata, pana la urma te prinde, te surprinde, te racoreste si, in modul cel mai facil, dar ce conteaza?, te face sa gandesti.
fie chiar si pentru o fractiune de milisecunda. dar da, ceva face acolo un fragil click, fragil, dar totusi click.
si pentru mine, un click care imi aimteste de ce exista filmele si de ce nu m-as putea lipsi de ele, in cantitati industriale.
ei bine, pentru acel fel de click. fie el si fragil.
apoi daca ma gandesc si cate s-au pus in miscare ca acel click sa aiba loc, m! dar asta este alta poveste intr-adevar:)

ideea e simpla, ca si intentia unui eastwood care incheie un film pe care il regizeaza si in care joaca cu un mic fragment dintr-o piesa pe care tot el o si canta. (mie asa mi s-a parut, desi n-am verificat, dar oricum, stiu ca mi s-a parut un pic too much, desi poate nu era el sau pentru ca oricum nu conteaza (OMG!!!:)))

bun film, placut film, nu pierdut seara pentru ca vazut film:)

ce tare e si numele asta. desi nu e nimic nou cu el si cu folosirea unei marci speciale de masini pe post de nume pentru un film care numai despre masini nu e.
dar si eu tot pe post de titlu l-am folosit. gran torino. si nici macar nu imi place asa tare cum suna. hmmmm:)