intre timp m-am pleostit

dar de dimineata, pentru ca am avut ocazia sa ma trezesc devreme, viata parea altfel.

la 9 fara ceva, mergeam grabita spre hotelul howard jonhson, la o intalnire.

si mergand eu asa spre lahovari, mi-am dat seama ca aveam suficienta energie pentru a ii pocni pe oameni direct cu talpa peste fata, nu doar cu pumnul.

de obicei, cand merg pe strada, imi imaginez inevitabil ca ii pocnesc pe cei din jurul meu. le car intr-una pumni peste fata cu o voluptate care ma face sa zambesc. nu stiu daca se vede ce facem eu si imaginatia mea, dar sigur imi place la nebunie.
ideea e ca azi dimineata eram suficient de odihnita incat sa fac efortul de a manevra o miscare de karate care sa-mi permita sa-i lovesc ridicand piciorul, cu talpa in fata, asa cum am spus.

si nici macar nu trebuie sa am muzica in urechi. dar daca e muzica, efectul e si mai racoritor.

pur si simplu ii pocnesc pe majoritatea, fara preferinte. toti o merita. e fun si vine de la sine:)

my pleasure

"i wonder if a memory is something you have or somenthing you've lost"

gena rowlands in woody allen's another woman - when he was still making movies




ma indopam cu rennie, complet infranta si, in bezna, m-am oprit pe mgm. dupa douazeci de minute in care mi-am dat seama ca vad un woody allen, fara ca el sa apara, genericul a venit dupa cuvintele astea. nu se stie clar de ce, dar m-am sculat din chinuri, am facut cativa pasi (efort suprem, negociam cu mine pana si drumul pentru spalatul pe dinti)am luat macul in pat si am postat.
si m-am mirat.
unele cuvinte ma obliga sa le notez aici cu atata voluptate.
ma intreb de ce.
fara sa verific, am impresia ca se aleg numai cele legate de nostalgie si de trecut.

pentru ca e cel mai lacrimogen, nu? pentru ca s-a dus si nu mai este si nici nu va mai fi
oricum, important e ca in momente ca asta, simt placerea de a avea blog.

noapte buna:)
house of cards pe vh1. radiohead ma gasesc mereu cand trebuie sa dorm singura

love

moments

cand un iubit mi-a zis "tu esti mai frumoasa decat ea" (catrinel menghia)

cand tata a ripostat catre fetitele (eu si sora-mea) care se hilizeau in fata televizorului pentru ca un comentator se extazia ca un jucator era insurat cu verisoarea unei miss italia or smth "pai daca vara ei e miss, nici ea n-o fi vreo cazatura"

cand un alt iubit mi-a povestit despre un trip "ma plimbam pe stradute, ploua marunt, iar eu imi dadeam raspunsul inainte de a-mi pune intrebarea"

mama cand m-a invatat ceasul si "sur le pont d'avignon"

nu le uit, nu tin sa mi le amintesc si totusi ele sunt mereu acolo. iar altele sunt sterse, dar stiu sigur ca s-au intamplat.

in viata mea nu ma va amuza ceva mai mult decat primul.
urmeaza la amuzament al doilea.
al treilea e pur si simplu memorabil
iar mama e de atata timp o amintire

sa nu uit de ally mcbeal - faza in care ea vede un tip si din gura ei tasneste o mare mare si imensa limba spre tipul cu pricina - exemplar

o renta mica de-as avea

o renta mica si nevinovata mi-ar placea! cat sa nu mai muncesc gunoaie toata ziua si cat sa fiu in forma pentru ce VREAU sa fac.

am invatat de la cristi cate minunatii se pot face si cat efort e necesar pentru a pune pe hartie o poveste. ce pacat ca las sa mi se aspire toata energia in alta parte.
oricum.
ori sunt eu prea stupida, ori e subiectul tembel, ori chiar nu se poate si BS si alt articol in acelasi timp, ori, ori.

pentru ca ceva nu iese. si e frustrant.

abia astept sentimentul

stop joc

imi faceam curat in bookmarks si am gasit asta, in timp ce pe tv rulau imagini cu stefan iordache si vestea despre el.



trebuie sa mai fie si altceva, undeva.

autumn under my skin

nu stiu daca a venit in vizita sau se instaleaza definitiv pentru lunile urmatoare, dar mie imi place muuuuuuuuult de ea. asta si pentru ca nu m-a udat, inca.
cand ploua,nu-mi prea place, decat daca sunt bine ferita de apa. altfel, prefer sa inghet pe bicicleta, dar pe uscat:)

apoi strugurii, prunele, merele, yammmmy. iar vinul rosu se bea altfel:)
sa nu uit de must !

daca nu ne uitam la haine, e grozav!

ogilvy pentru WWF la adfel

why is everything bothering me so damn much?

it hurts
is sad
and i can't wait
it to
go away
and never
come
back
and all the
time
i have to
pretend
and i'am
not good
at it



he also got tired off doing this all the time

daca stellan skarsgård poate, am putut si eu

cateodata imi iese, am dorinte bune, capricii desavarsite.
un film de una singura la studio, pure joy!

atatia oameni dispusi sa se autoironizeze, mamma mia!

chiar daca anii trec si iti schimba fizionomia, miscarile si perceptia asupra lumii.
poti sa te distrezi in continure. mai e viata, acolo.
sa-l ia naiba pe houellebecq cu ideile lui.
nu or fi toti firth, brosnan, skarsgard sau streep, dar daca nu renunti la umor si stii sa nu te iei in serios, se poate trai excelent si dupa 40 sau 50 de ani.

vesti bune pentru mine care nu imi mai pot spune varsta in public si nici altfel:D
shitty shitty stuff:)))

nu-l puteam rata pe firth. pe langa bridget jones, un deliciu sincer, ramane pride and prejudice, un fel de samanta din care a crescut o parte din my british fetishism:)))

cum sa nu vad eu ce mai face firth acum?

apoi, stiam ca versurile abba au o intrebuintare inca nedescoperita.

chiar daca mi se trage de la un mare fake, ce m-as face fara senzatiile astea din timpul unui film care imi dezamorseaza orice tensiune din creier? pana ajung piftie de incantare

as fi vrut sa fiu actrita
as fi vrut sa fiu cantareata
as fi vrut sa fiu dansatoare
as fi vrut sa fiu scriitoare
as fi vrut sa fiu explorator
as fi vrut sa fiu artist grafic
as fi vrut sa fiu fotograf

in ordinea asta

my kind of music

cat de minunat si deplin este sa pedalezi de la inaltimea celor mai alambicate ganduri.
toamna si vara isi fac loc in pigmentul frunzelor, soarele arde mai timid, iar aerul e mai curat pentru ca e duminica si drumul e mai liber ca niciodata. si ai timp sa lasi gandurile sa se contureze. chiar daca nu am curaj sa ascult muzica in timp ce sunt pe bicicleta, am descoperit ceva mult mai viu, muzica mea interioara.
seara ma culc tarziu, tarziu, sclava serialelor care mai de care mai captivante, dimineata ma trezesc in chinuri, ziua trece fara prea mult ragaz mediatativo creativ.
dar minutele de pedalat sunt unda verde pentru revelatii si alte minunatii. port conversatii metale cu toti oamenii de care nu am timp, visez cu ochii deschisi la toti cei de care nu o sa (mai) am parte, fac planuri si imi vin idei. e asa de placut.

sper ca toata reveria asta sa nu intre cu tot cu mine si cu lilla in botul unui autobuz alb cu negru sau in barbaria oricarui alt fel de masina oarba.
chiar sper.


good old beautiful moby