dar de dimineata, pentru ca am avut ocazia sa ma trezesc devreme, viata parea altfel.
la 9 fara ceva, mergeam grabita spre hotelul howard jonhson, la o intalnire.
si mergand eu asa spre lahovari, mi-am dat seama ca aveam suficienta energie pentru a ii pocni pe oameni direct cu talpa peste fata, nu doar cu pumnul.
de obicei, cand merg pe strada, imi imaginez inevitabil ca ii pocnesc pe cei din jurul meu. le car intr-una pumni peste fata cu o voluptate care ma face sa zambesc. nu stiu daca se vede ce facem eu si imaginatia mea, dar sigur imi place la nebunie.
ideea e ca azi dimineata eram suficient de odihnita incat sa fac efortul de a manevra o miscare de karate care sa-mi permita sa-i lovesc ridicand piciorul, cu talpa in fata, asa cum am spus.
si nici macar nu trebuie sa am muzica in urechi. dar daca e muzica, efectul e si mai racoritor.
pur si simplu ii pocnesc pe majoritatea, fara preferinte. toti o merita. e fun si vine de la sine:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu