luni, septembrie 01, 2008

daca stellan skarsgård poate, am putut si eu

cateodata imi iese, am dorinte bune, capricii desavarsite.
un film de una singura la studio, pure joy!

atatia oameni dispusi sa se autoironizeze, mamma mia!

chiar daca anii trec si iti schimba fizionomia, miscarile si perceptia asupra lumii.
poti sa te distrezi in continure. mai e viata, acolo.
sa-l ia naiba pe houellebecq cu ideile lui.
nu or fi toti firth, brosnan, skarsgard sau streep, dar daca nu renunti la umor si stii sa nu te iei in serios, se poate trai excelent si dupa 40 sau 50 de ani.

vesti bune pentru mine care nu imi mai pot spune varsta in public si nici altfel:D
shitty shitty stuff:)))

nu-l puteam rata pe firth. pe langa bridget jones, un deliciu sincer, ramane pride and prejudice, un fel de samanta din care a crescut o parte din my british fetishism:)))

cum sa nu vad eu ce mai face firth acum?

apoi, stiam ca versurile abba au o intrebuintare inca nedescoperita.

chiar daca mi se trage de la un mare fake, ce m-as face fara senzatiile astea din timpul unui film care imi dezamorseaza orice tensiune din creier? pana ajung piftie de incantare

as fi vrut sa fiu actrita
as fi vrut sa fiu cantareata
as fi vrut sa fiu dansatoare
as fi vrut sa fiu scriitoare
as fi vrut sa fiu explorator
as fi vrut sa fiu artist grafic
as fi vrut sa fiu fotograf

in ordinea asta

3 comentarii:

Anonim spunea...

si eu m-am dus sa vad mamma mia singura la cinematograph.. si mi-a placut foarte mult, si am avut acelasi sentiment.. este frumos sa vezi viata dupa ani care noi ii consideram "batranete"

Anonim spunea...

draga mea, ce coincidenta:) ma bucur ca esti si ca imi spui ce mai faci.
cu dor si drag!

Anonim spunea...

Da imi place sa iti citesc ganduriile :) puse pe net.