marți, ianuarie 29, 2008

mahmureala

aseara, in baruletul in care mi-am facut veacul, am ramas la un moment dat singura la masa si mi-am dat seama cat de mult imi place sa aud ce se vorbeste la alte mese. nu sa ascult, ci sa aud. am obiceiul asta de mult si nu i-am dat niciodata atentie, dar aseara mi-am dat aseama ca da, il am, si da, imi place.
s-a facut liniste la masa mea si atunci au aparut in prim plan vocile de la mesele apropiate. m-am uitat la cei doi care stateau la masa din dreapta. un el, grasut bine, cu ochelari, pe la 20 si ceva de ani, in jumatatea de dincolo de 25. manca tacticos dintr-un vas mic, plin cu alune sau fistic sau ce-or fi fost. ea, statea peste masa, in fata lui. aceeasi varsta, imbracata deranjant de tern si cuminte, dar plina de afecatare, cu o esarfa mare infasurata in jurul gatului de neghicit. avea un nas destul de mare si foarte ascutit si ochii mici. bea ceai dintr-un pahar turcesc si manca alaturi de el, din vasul mic din care dispareau alunele.
ea: da, mi-a zis ca a vazut pe cineva care seamana cu mine, de mai multe ori prin zona, dar ca nu avea cum sa fiu eu, pentru ca tipa aia era prea imbatranita ca sa fiu eu.
grasutul: aha
ea: iti dai seama ca eram eu, de fapt! doar am stat atatia ani in berceni, sigur eram eu, sigur pe mine m-a vazut, sigur eu eram aia imbatranita.
grasutul: nu stiu ce sa zic
ea: si are dreptate. stii ca am imbatranit?
grasutul:eu nu am cum sa-mi dau seama, te vad prea des.
ea: mi-am dat seama si singura ca am imbatranit. stii cand? cand am fost sa-mi iau diploma de la facultate. in dosarul ala iti dau si diploma de la bac. si fiecare au poza. si le-am pus asa, una langa alta, si m-am uitat. se vedea schimbarea. la 18 ani eram un copil! iar cand terminam facultatea eram schimbata, mai nashpa, iar dupa "n" ani de atunci, acum, si mai nashpa! din ce in ce mai rau, iti spun!
mi-a placut gradatia. "copil, nashpa, si mai nashpa" si nu i-am mai auzit. m-am gandit la mine, evident. nu cred ca mi se aplica gradatia asta. nu sufar de imbatraneala si nici testul cu pozele nu o sa-l fac. inca!

3 comentarii:

Anonim spunea...

Excelent dialog suprarealist. La cum păreau personajele iniţial, din descrierea fizică şi bolul de fistic, nu ai fi bănuit.

Tot înainte la ascultat şi la spus mai departe :)

pukatuka spunea...

promit:)

Anonim spunea...

si eu filmez de ceva vreme oamenii pe strada...si ma uit la ei si ii ascult...