luni, ianuarie 14, 2008

meet glenn gould



cel putin eu asta seara l-am cunoscut si nu stiu nimic despre el, decat ca l-a avut ca fetish pe bach.

de mica mi-am dorit sa cunosc un pianist. asta pentru ca aveam o caseta cu lucrari de chopin si seara, inainte sa adorm inchideam ochii, acultand-o, si mi-l imaginam pe pianist. stiam de pe spatele copertei de caseta, ca era un el. si aveam si un fragment preferat, pe care nu-l mai retin si despre care credeam ca e raindrop prelude, dar asta seara mi-am dat seama ca totusi nu asta era. ideea e ca vroiam sa am o aventura cu acel pianist sau cel putin cu cineva care putea interpreta bucata aia, care intre timp mi-a si disparut din minte.


la capitolul eccentricities, pe wikipedia, se spune ca Glenn Herbert Gould avea obiceiul sa mormaie piesele pe care le interpreta, si drept urmare, inregistraile cu el dadeau bataie de cap tehnicienilor.

ca aici:



oare cum ar fi sa fii iubita de pianist?!!:) sau cainele lui:))

in alta ordine de idei, azi a fost o zi tragica, m-am trezit cu o bucata de dinte in palma, de dimineata, dinte de-al meu:((( si asta m-a deprimat, normal. si m-am gandit ca se trage de la faptul ca a merge iarna la cinematograf in romania, si nu la mall ma refer(acolo e alta poveste), e egal cu a-ti pierde bucati din dinti a doua zi. ii urasc pe toti cei care gestioneaza cinematografele din romania. sunt niste stupizi notorii care merita sa traiasca in frig si foame, in cele mai cumplite umori ale pamantului. sunt o scumpa:D, stiu:), dar chiar merita!

2 comentarii:

Alexandra Bădicioiu Matei spunea...

Pianiştii, ca şi cîinii, sînt prietenii oamenilor. Mă rog, ai anumitor oameni. De aceea, pasiunea ta nu este deloc exotică. Aşa văd eu chestiunea în cauză.

În schimb partea a doua, din ciclul dau dintele meu pentru un cinematograf, este cu adevărat tragică. Să-ţi crească la loc unul mai trainic şi mai voios. Preferabil din porţelan.

pukatuka spunea...

preferabil, nepreferabil, trebuie sa apara ceva in loc, pana nu apar victime:)