mais ca c'est magnifique

cel mai tare blog e asta si cea mai tare postare de acolo e asta. erlend pare cam nesuferit dar macar de-ar fi toti la fel de nesuferiti ca el. am zis :)

happiness can be too much

happiness is a state of mind or feeling characterized by contentment, love, satisfaction, pleasure, or joy

sleepyhead

nu pot decat sa sufar ca nu dorm. de fapt nu aj vrea decat sa ma intind la nesfarsit. dar nu pot sa ma intind nici macar un pic. s-au as putea sa ma duc la buda si sa ma intind cat vreau in privacy, dar cine naiba ar vrea sa se intinda acolo? not me. asa ca stau neintisa si nu-mi doresc decat sa fiu acasa sau oriunde unde chiar pot sa ma intind cat vreau. e 1 decembrie, nu am deocamdata nimic de scris si sunt la job. se poate citi si invers.

cel mai dragut lucru pe care l-am citit azi:
ce-i scria havel din inchisoare sotiei sale

it's love:)

FII CALMĂ, LINIŞTITĂ, VESELĂ, HARNICĂ, SOCIABILĂ, AMABILĂ CU TOŢI, OPTIMISTĂ, AI GRIJĂ DE TINE, ÎMBRACĂ-TE FRUMOS. SPUNE DOAR LUCRURI INTELIGENTE. NU AMÂNA OBLIGAŢIILE NEPLĂCUTE, CITEŞTE CU ATENŢIE SCRISORILE MELE ŞI ÎNCEARCĂ SĂ ÎNDEPLINEŞTI SARCINILE PE CARE ŢI LE TRASEZ. FII CURAJOASĂ, DAR PRUDENTĂ. PREŢUIEŞTE-MĂ, FIE-ŢI MILĂ DE MINE, DAR NU ÎNTR-ATÂT ÎNCÂT SĂ TE ÎNTRISTEZI. NU-ŢI PIERDE SPERANŢA ŞI IUBEŞTE-MĂ!

flash forward, baby

my new pleasure:)

cottage cheese, camera obscura, mimo si mai ales parrrrrrrrriiiiissssssssss:)

am vazut fotografia marei din lista de mess si mi-am adus aminte ca vreau sa vad ciclopul si pe stiupecineva. i-am cerut logo-ul lui cosmin si pentru ca el intazie, am ajuns pe blogul fotografului care a facut iReadfaces. de aici am ajuns la minunata poveste a lui mimo despre parisul unde voi fi si eu pentru prima data peste exact 10 zile. mi-a placut mult si mi-am notat o lista de 10 locuri si momente fizice unde vreau sa respir cat voi sta acolo. a fost exact harta de care aveam nevoie. evident nu a trecut mult si am gasit si blogul lui mimo, aceeasi care a dat like postarii mele de pe facebook in care piesa care imi place cel mai mult azi insoteste branzica care e atat de buna incat imi e frica ca va disparea intr-o zi, asa cum se intampla cu toate lucrurile bune si prea putin apreciate. azi mi-am cumparat 6.

de cele mai multe ori toto n-are nicio vina

:D









prima data e prima data. si prima pisica tot la fel. mai ales cand e cel mai lipicios pisoias din lume. si cand zic lipicios ma refer la un motanel care toarce imediat ce il atingi, se muleaza in orice unghi il pui si mai ales e mereu caldut si nu miroase niciodata urat. deocamdata a fost perfect :) ce pot sa fac?!

a si, toto, de fapt, nu are urechile nefiresc de mari si de ascutite:))

am uitat sa zic ca am TOTO

cel mai toto

1 octombrie - 1 noiembrie

tabel cu bumbi

facebook a fost macelarita
palahniuk ma face sa copiez pagina cu pagina aici, dar e prea mare lene si oricum citesc o traducere a the survivor. but still. imi vine sa tip de bucurie. ceva asemanator cu ce am simtit cand am vazut inglorious basterds. chestia aia ca cineva acolo, stie. stie. nu esti singur. nu crezi numai tu asta, nu esti dement. uite ca e unul care a reusit sa exprime asta si sa o mai arate si intregii lumi. de fapt, adevarul e ca nu merg chiar atat de departe in momentele in care imi vine sa tip. atunci doar zambesc de placere, iar creierul se dilata de fericire si totul capata sens ca un fel de scanteie intr-un mare intruneric.
il iubesc pe palahniuk.
aj vrea sa stie cei din jurul meu ca eu pot sa fie ca el. sa gandesc/vorbesc ca el. ca eu chiar fac asta uneori, dar nu e nimeni acolo sa vada:))) yaaaa

i still love erlend oye. au mai ramas 32 de zile pana cand o sa -l vad. mai rezist. in ciuda aparentelor, nu sunt moarta dupa el personal. e vorba de o intreaga stare de spirit. poti sa scrii stare de spirit fara sa te simti complet lame? (de la piesa aia, da!)
revenind la stare: 4 decembrie la paris. atat.

acum trebuie sa plec si nu am terminat ce aveam de zis.
cand revin, vreau sa imi updatez etichetele. sa am acces la toata muzica mea magica pe care am postat-o aici si la are nu mai am acces decat daca dau la manivela. pentru ca uneori am fost chiar inspirata.

vai, tocmai mi-am scris mie cat de dor mi-a fost de mine aici. iar eu am inteles:) it's love!

high on erlend oye

nu vreau sa stiu cum suna asta si evident ca nu e adevarat.
mai intai a inceput sa fie prea dubios la job si pentru ca am pierdut batalia cu haosul creat in jurul meu, am ramas cu o gramada de timp liber pe care l-am investit in facebook, kings of convenience, erlend oye, whitest boy alive, cu cativa stropi de portocala mai mult sau mai putin mecanica.

filmele au fost infrante de muzica, dar din marea "liniste" (me is in love, really) tot s-au ridicat sa salveze situatia un tarantino, vazut la cinematograf si un allen, vazut acasa.

am tot vrut sa bifez aici inglorious basterds, pentru ca de mult n-am mai vazut un film care sa-mi placa asa de tare si care sa ma faca sa visez asa de mult la o lume mai buna. asta pentru ca mi-a dat senzatia aia ca atata timp cat lucruri ca astea se mai fac si oameni ca tarantino are still breathing, we are safe and saved. stiu ca suna penibil complet dar ce pretentii sa ai de la cineva care e high on erlend oye:D

cat despre woody allen, am ras (care eu, repet, rad rareori la filme, like doh). din tot sufletul am ras la love and death. asta pentru ca mi-a iesit la un quizz pe facebook ca daca as fi un film de woody allen, atunci as fi love and death. si nu-l vazusem si l-am vazut si ua!!! ce tare e filmul:))) funny, ironic si smart, asa cum sunt cele acele cateva filme facute de woody allen. la asta ma refeream:P

daca mi-as citi horoscopul acum, aj citi: s-ar putea sa muriti de fericire la inceputul lunii decembrie. pana atunci, felicitari pentru decizia luata si savurati fiecare clipa de asteptare asa cum stim ca va sta in fire, oricum. sunteti varza!
si........ muhahahahah

dar eu nu citesc asa ceva.

..............rock'n'roll is here to stay
come inside,it's ok
and i'll shake yo uuuuu..................

life is funnnnnnny

din seria nu pot sa cred ca se intampla asa ceva, tudor mi-a dat azi o piesa care ii place lui mult. si am ras. daca nu exista coincidente, atunci ce exista? :))))))))

balanel cu voce mai de miaunel

adica eu si sorina suntem balanel si respectiv miaunel desi eu am mai mult voce de miaunel.
s-ar putea sa fie informatii incomplete, chiar daca am auzit asta repetata temeinic de cineva care a fost lovit de inspiratie cand ne-a vazut prin oras.

dupa cateva zile de ignoranta am googalit si tre sa recunosc ca e chiar funny!

Dar ei - Miaunel şi Bălănel - veniseră pe lume fără să ştie că trebuie sa se certe, chiar fără motiv. Erau fermecători în ingenuitatea lor. Voiau ca nimeni să nu se certe cu nimeni, cel slab să nu fie nedreptăţit, cel merituos să nu fie înşelat. Se mirau ca de ceva nemaiîntâlnit în faţa lăcomiei şi a minciunii; erau nişte naivi, în fapt.

la nimereala ales, sa-i urmarim, cand avem timp:))

heavy heavy rotation

am oboosit, trebuie sa mai ascult si altceva, dar nu ma pot abtine. am zis cam des lately asta cu nu ma pot abtine. hm, ia sa schimb ceva. urgent.
oricum, a nu se rade de ce e sweet, but not with sugar. right????

am tot uitat sa scriu aici

ca am ajuns sa-i inteleg pe drug addicts, the drug users and abusers
si pe criminalii spontani, pe aceia care pur si simplu pot ajunge cu nervii atat de intinsi incat pur si simplu plesnesc si fac boom, iar celalalt e lovit si pica mort.
pe cei care tipa, care isi pierd mintile urland, oh my, cat de bine ii inteleg
pe cei care fac random sex, random everything, random everywhere

m-am plictisit atat de tare zilele astea, incat as fi putut sa devin oricare dintre ei.
am avut un weekend nu lung, pur si simplu dilatat. pe fondul unei perioade perfect dilalate si ea. si dilatat nu e un pretty word si nici nu-mi inspira ceva pretty. the horror

nee

nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không
nem jo he ne nej nee ei wala non nein δεν नहीं tidak いいえ 아니오 nē le
nie não нет не ไม่ใช่ hayır немає không

how bored am I?



rewind, but great, perrrrrrrrrfect and all:)

elegy aka daying animal via philip roth

"when you make love to a woman you get revenge for the things that defeated you in life"

and so on.

i love philip roth. maybe because he makes me piuk so much sometimes that i get to suddenly feel brand new, untouched by his squalid moments. i don't quite get it:) but i do love him!
penelope cruz rules, in spite of almodovar's fetishism for her. she is perrrfect beyond all that!

i read the book a few years ago but i forgot all about it. and for the better! now i can really enjoy the movie like i always prefer to, from scratch:)

anyway the best thing that happened to me recently, and i mean to my brain, is the passion for stephen king, induced by the author himself with the audiobook: on writing. but that's another story. now i can't wait to go back to this rather stupidish movie. and by the way: i really don't manage to like this ben kingsley. although he does nice work in every of his movies. (anne frank diary is a good exemple) but enough, as i've already said it:D

why oh why?

i need some happy friends, not three, not even the happiest, but nice and funny

crazy love

daca bogdan kilkus spune si scrie ca ei au dreptate, atunci n-are cum sa fie altfel:)

hated by all and everywhere he goes
blazing contempt for human life and lies,
murder as art and what he knows he knows
from life and fear in other people's eyes

crazy love is all around me,
love is crazy love is kind
but I know somehow you'll find me
love is crazy, love is blind

she walks the boulevard without a care,
knowing too much but having come so far
pretending life is just a game you play for nothing,
loving no-one and nowhere

crazy love is all around me,
love goes crazy given time
but I know somehow you'll find me
love is crazy, love is blind

she looks as if expecting a surprise,
maybe an encounter that will change her life
not knowing hot from cold or good for bad,
if life is just a joke or if it makes her sad

crazy love is all around me
love is crazy love is kind
but I know somehow you'll find me
love is crazy, love is blind


lyrics: marianne faithfull&nick cave
music: nick cave & the bad seeds

cycle something

:))

Portocala goes offline in style :)

dreamy saturday:)

me BD

am mai multe dar le-am uitat acasa. le face mac-ul singur. uite asa imi amintesc si eu fara sa ma enervez de ce ma costa atat:))))))))))

gene kelly is singing in the rain, not fred!

tztztzttzzzzzzzzzzzzz asa cum credeam eu. dar ma bucur ca n-am stiut nici asta, nici multe altele despre film. am savurat every little pice of it:)



deci de aia se spune ca viata e frumoasa, ca there is always hope, and that the stars are shining and the birds are singing and that every thig is going to be all right? pentru ca exista filmul asta si multe alte lucruri magice, chiar sub nasul nostru!!!

aseara am fost, de exemplu, la o nunta. and i hate traditional weddings. but surprise! mi-a placut, m-am simtit excelent, din exterior spre interior, ceea ce e mare lucru:)

ideea e ca daca stii sa alegi un loc, daca ai bun gust si cei mai draguti prieteni si mai ales daca esti sweet si sweetest cum sunt andra si adi, e greu sa dai gres chiar si atunci cand se intampla sa fii la nunta ta, iar asta se simte. si e frumos in ploiesti, noaptea.
i liked it!!!

sunt happy:)) am gasit un match pentru razolight dimineata. de acum inainte imi voi incepe ziua cu doua piese:) yey:))




sunt si sad. eu de ce nu pot sa cant? cam cat de tare o fi sa poti sa canti? cel mai tare, i bet! music is everything. besides movies, of course:))

quick press: debbie reynolds rocks, as vedea si: what a glorious feeling: the making of 'singin' in the rain' , muuuuult fred si gene de acum inainte. sa nu-i mai incurcam:p

supernatural angel

ingerul castiel complica lucrurile in seria a patra, si ultima din colectie, supernatural.



actorul, personajul, nu se stie care si ce, inspira la multe reproduceri:)

mai am de vazut de la 8 la 23. :) and i'll have my life back!

intre timp: s-a intamplat asta:D mi-a placut sa descopar asta:) si am citit cu placere asta.

my moon is the most beautiful moon

mi-am dat seama ca aproape imi pare rau ca o sa am draperii.
asta pentru ca s-au sesizat ai mei si cred ca pana la urma devine iminenta treaba si o sa vina ei doi sa se ocupe de aparitia draperiei la mine in camera. (pentru ca ma bate soarele in cap si asa nu se traieste:)))
si mi-am dat seama ca timp de doua luni serile/noptile sunt foarte frumoase acolo, cu peretele ala de sticla, care ma ajuta sa dorm cu luna si stelele si norii in camera. (pe la cismigiu pe acolo, sunt uneori stele:))
imi pare bine doar pentru vecinii din cea mai apropiata cladire, care cred ca ca s-au saturat de mine. in toate felurile, asa cum sigur m-au vazut, oricat as fi incercat eu sa-i protejez:D

anyway, pe langa portocalamecanica, trebuie sa vedeti ce au facut ionutsirazvan.
este si va fi, foarte foarte tare:)


n-am mai facut de mult wish list

vreau aparatori la bicicleta
si crick sau piciorus sau cum se cheama
alt cadru (cred ca vreau alta bicicleta:)):S)
sa ma fi miscat mai eficient si sa am deja de 2 luni net in camera ca orice om normal
sa am brusc parul lung si de prins intr-o totala coada sau sa-mi stea minunat tunsa O
sa nu-mi fi taiat astia bonificatia lunara
sa nu ma dea afara ci sa plec singura si sa-mi gasesc the magic job, creat special pentru mine, care sa ma implineasca si fericeasca pana la adanci batraneti:))
sa ma tina lasatul asta de fumat care sper sa fie ultimul. si sa mai fumez doar in vacanta, dupa cina si poate iarna prin cluburi:)))
sa fie super magic in vacanta

deci, abia astept noul harry potter. nu mai rezist:))

a lifetime love

bunicul meu are mai multe iubiri. :) se transmite din generatie in generatie, mi-e clar:))
pe absoluta portocala mecanica mai multe despre aceste intrigante povesti cu sentimente:)

eu pentru asta chiar l-am iubit

iu-bit!

supernatural si feng shui issues

de cateva zile sunt subjugata serialului supernatural.
nu dau doi bani pe actiune, nu imi plac filmele cu subiecte legate de paranormal, demoni, vampiri, bullshit, iar dupa ce am vazut un episod pe axn (parca), chiar eram convinsa ca e un serial de doi lei.
BUT!
doi tipi care se bat cu tot felul de creaturi, gandesc in legende si mituri si mai ales care arata asa nu au cum sa nu ma tina pironita in fata lor.
curat morcovi:p, spal vase, ma spal pe dinti, cu laptopul dupa mine.
ce-mi place e ca m-am imprietenit asa de bine cu ei incat nu imi mai e teama de filmele spookie. unele faze sunt de-a dreptul horror, dar dean si sam, m-au convins ca na, pot sa dorm si cu the horror.
e tare sa se faca 2 si jumate, chiar 3 si eu sa vad oribiliciunile pamantului si apoi sa dorm pur si simplu.(cand eram mica ii terorizam pe ai mei noaptea, panicata de filme mult mai inofensive)
mai trist e ca, pana aseara, nu puteam sa adorm decat cu ei, si ma trezeam pe la 7. nu am vazut niciodata o camera asa draguta, cu un pat asa de mare, care sa ma odihneasca mai putin.
si asa ca le-am invartit si le-am ametit si acum arata ca o camera si mai noua decat aia in care stau de doar o luna jumate. si am dormit mai bine, dar tot cu dean si sam:))
me likes it:)

religion + ridiculous = religulous

yet another spechlesshing movie!
e un documentar in care mi s-a confirmat ca a fi comedian in SUA inseamna in primul rand sa fii smart, apoi sa fii enervant, usor dezgustator spre total scarbos, in diferite gradatii, in functie de zi, de moment, de inspiratie.

si sa iti placa toate astea!


bill maher



tipul lansa anul trecut prin septembrie, un film de vreo ora si jumatate la care cred ca s-a muncit de doua ori pe atat.
nu stiu cum au reusit sa stranga atatia reprezentativi pentru fiecare religie sau curent religios care exista in acest moment pe fata pamantului, de la vatican, pana la seful cultului fumatului de iarba din amsterdam, pana la mormoni, musulmani, evrei simpli sau evrei crestini sau fosti satanisti, etc etc.
sunt multi si multe, iar mr bill maher a discutat cu fiecare in parte cu evidentul scop de a-i ridiculiza cu proriile lor arme. si a reusit.

nu trebuie sa il crezi, nu trebuie sa fii de acord cu ce face, nici macar nu trebuie sa iti placa de el. dar cu siguranta vei rade tare, tare, in scurtele momente in care nu vei fi pur si simplu buimacit.

foarte bine legat, foarte tari replicile, foarte tare discursul lui.

cum sa nu ramai blocat cand vezi ca exista undeva in lumea asta un pastor, fost gay, care predica faptul ca nu exista such thing as gay. acum e casatorit, are doi copii, iar a fi gay nu exista. barbatii au penis, iar femeile vagin, cat de complicat trebuie sa fie sa intelegi ca nu exista such thing as gay??!!
doar ti se para ca esti gay! etc etc

mormonii cred cu tarie that coffee is evil, and that god had sex with mary.
un anumit timp de evrei(nici nu stiam ca sunt atatea feluri, religios vorbing) au creat lifturi si telefoane speciale, care sa le permita sa nu incalce zilele de sabat, pentru ca nu au voie sa push buttons. scrie nu stiu unde ca in ziua de sabath este interzisa apasarea de butoaneeeeeeeeeee etc etc

teatru in aer liber cu patimile lui christos (biciuirea, drumul cu crucea in spate si de ce, nu rastignirea) intr-un parc special amenajat in florida, unde poti vedea un jesus in lumea lui (nu m-am prins ce fac cu vastele diferite ale lui j de la 0 la 33 de ani, dar nici nu vreau sa stiu)

nu stiu nici de ce am povestit atat. de obicei nu fac asa. dar e duminica, sunt la job, i have finished my stuff si mai ales, pentru ca indr-adevar nu am mai vazut de mult ceva asa de neasteptat de bun. la inceput ma simteam prost. i do belive. spre deosebire de bill maher. care de fapt, sigur crede si el in ceva, chiar daca nu vrea sa recunoasca.

enjoy!





am uitat ca in film apare si isus in a doua lui forma. acum mai bine de 2 milenii a promis ca apare din nou, pentru a doua oara?! ei bine, este deja printre noi:d

be kind rewind:)

azi noapte am vazut filmul lui gondry.
e minunat, e o placere sa-l vezi, asa cum se intampla cu filmele lui, in general.
ce am retinut si mi-am notat, dar am uitat sa iau cu mine azi, era o replica intre doi, cei mai relaxati si deci simpatici indragostiti dintr-un film.
ea ii spune lui: "you are in love with someone when you talk in your head minimum 20 minute a day, every day, with that person":))

altfel, trebuie sa recunosc ca mi-au placut mai mult la science des rêves sau eternal sunshine of the spotless mind, desi am descoperit niste mos def si jack black, absolut cute!

TWILIGHT

i am such a big sucker for twilight this days, OMG!!!!!!!!!!!

:))))
cam asa m-as putea isteriza in descrierea a ceea ce mai fac eu, de placere, zilele astea. l-am vazut in drumul spre bunici, in weekend, si nu stiu cum se face ca m-a fermecat. muzica, imaginea, chiar si povestea un pic, mi-au facut ziua, zilele, cum tot repet aici.
ideea e ca in timp ce il vedeam, si ceva dupa, mi-am dat seama ca, de fapt, am sa-l gasesc pe mr perfect intr-o zi. doar ca el trebuie sa aiba puteri supranaturale: un pic de glow in the sun, zbor dintr-un copac imens intr-altul, un date pe creasta unui munte, stuff like that, that any kind of my type guy, can do:))))))))))))))




pana cand tai eu ce trebuie si cum trebuie, sa fie aici cea mai tare scena din film.
vamprii nu pot juca baseball decat atunci cand se apropie furtuna si fulgera des:))))))))) guess why:P

stiu ca e spanish, stiu ca e lame, dar nu m-am putut abtine:D

lilla&me

amandoua scartaim in ultimul timp, tandem, nu alta:)
dar se rezolva! mai ales ca nu e zi in care sa nu auzim cat suntem de mai mai:))

meet bobita

ai mei parinti se bat pentru a-l dragali. deocamdata e foarte mic, scoate sunete de sirena anemica si papa tot ce e vegetal, inclusiv cu aditivi: paine, biscuiti.
in loc sa se intoarca cu miscari circulare, pur si simplu topaie in cerc pana cand reuseste sa se intoarca cu totul.

cu toate astea, mi-am dat seama ca mie nu-mi plac rozatoarele prea mult:D

"trebuie sa-ti ramai credicios tie si onoarei de a fi viu. o onoare uriasa"

n-am ajuns sa-l vad la event. dar imi place ce face. e tare si ce zice el despre scris si scriitori.
integral, aici.

fragmentele care mi-au placut cel mai mult sunt astea:)

Care dintre romanele dumneavoastră a fost cel mai greu de scris?
Nici nu ştiu. Mi se pare că e foarte greu să scrii, în general, aşa că… Devine din ce în ce mai dificil, pentru că eşti de fiecare dată un începător şi vei rămâne întotdeauna un începător, aşa că fiecare carte e de fapt prima carte.
Şi înţelegi că nu ştii nimic despre scris. Nu ştii nimic. Ce vrei? Vrei să schimbi arta de a scrie, dar probabil că sunt nenumărate moduri în care se poate face asta. Nu vreau să spun poveşti, nu vreau să scriu romane, vreau doar să pun viaţa întreagă între copertele unei cărţi. Nici nu cred că acele cărţi sunt romane sau altceva, nici măcar nu ştiu ce sunt. Ştii, în momentele bune, mâna ta face asta, nu creierul. Nu e dificil să scrii, e greu să corectezi. E de fapt vorba de muncă şi de a rămâne umil. Fără asta nu e nimic: trebuie să fii pur şi simplu foarte umil în faţa materialului cu care lucrezi pentru că nu ştii nimic. Şi la început, distanţa dintre emoţie şi de felul în care ai redat-o pe hârtie e atât de mare, că trebuie pur şi simplu să munceşti, să munceşti şi să tot munceşti până ajungi unde trebuie.

Ăsta ar fi sfatul pe care i l-aţi da unui scriitor tânăr?
Nu ştiu ce e un scriitor şi nu ştiu ce e un om tânăr. Sunt un fel de cocktail. Tatăl meu era fiul unui brazilian şi al unei nemţoaice, mama e portugheză, iar eu am fost educat în Lisabona de partea braziliană, mai precis în tradiţia din nordul Braziliei, Amazonia. E foarte dificil pentru mine. În familia noastră erau oameni de toate culorile. Aşa că vârsta, culoarea pielii, naţionalitatea sunt noţiuni care-mi sunt indiferente. Ce importanţă are că eşti român, spaniol sau portughez? Problemele sunt mereu aceleaşi. Iar dacă un tânăr scriitor - orice ar însemna asta - are nevoie de sfaturi, atunci nu e un scriitor. Eu n-am acceptat niciodată nici un sfat.

Dar presupun că au fost scriitori pe care i-aţi admirat sau care v-au influenţat…
Da, dar trebuie să scrii împotriva scriitorilor pe care îi admiri. Trebuie s-o faci mai bine. Trebuie să scrii împotriva lui Tolstoi, împotriva lui Gogol, nu contează cine e acel scriitor. E singura modalitate şi trebuie să-ţi găseşti propria voce. Fiecare femeie e prima femeie, fiecare bărbat e primul bărbat. Eşti unic, iar experienţa ta de viaţă e unică. Deci trebuie să-ţi rămâi credincios ţie şi onoarei de a fi viu. O onoare uriaşă. Problema e, mai ales la început, să te eliberezi de toate acele influenţe şi e dificil. Am trecut şi eu prin asta: am început să scriu la cinci-şase ani şi mi-am spus mereu: nu e asta, nu asta vreau. E o ucenicie foarte lungă care poate dura până mori.

Ce vă doriţi acum ca scriitor, pentru romanele dumneavoastră?
Nu vreau nimic. Am fost foarte norocos. Am avut tot ce şi-ar putea dori un scriitor: toate aceste premii, traduceri… La început negociezi: vreau să termin cartea asta! Apoi urmează alta şi altele. Problema e că nu ştii dacă aceea va fi ultima carte pe care o vei scrie sau dacă vei mai putea să scrii o alta. Cărţile vin din zone diferite ale tale, din locuri pe care nu le cunoşti. La început obişnuiam să scriu după un plan, acum am renunţat. Nu am nimic, sunt într-atât de sărac!

Aş vrea să vorbim puţin şi despre “Ordinea naturală a lucrurilor”.
Nu-mi amintesc această carte. Nu-mi amintesc nici un roman.

Cum aşa?
După ce termini o carte, dacă vrei să mai scrii încă una trebuie s-o uiţi pe aceasta. Îmi amintesc că a fost o tortură să scriu “Ordinea…”. Asta îmi amintesc. De fapt, e la fel cu aproape toate cărţile. Pentru mine cititul e o plăcere atât de senzuală! Scrisul e ceva ce nu asociez cu plăcerea.

Şi atunci de ce scrieţi?
Pentru că dacă nu scriu mă simt vinovat. Da… de parcă aş fi necredincios faţă de ceva ce mi s-a dat. Poate că ţine de partea mea germană, cele 20 de procente de sânge german care nu-mi plac!

..........................

Sunteţi egoist dumneavoastră?
Cred că femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii pentru că au capacitatea de a se îndrăgosti mai des, se pot îndrăgosti şi la 80 de ani, se pot îndrăgosti de viaţă, de lucruri şi aşa mai departe.

Cât de diferiţi credeţi că suntem?
Sigur că suntem foarte diferiţi. Maternitatea e o stare cu totul specială. Femeile sunt mult mai capabile de dragoste, de tandreţe şi aşa mai departe. Şi sunt mult mai puternice. De exemplu, dacă un bărbat are gripă, e deja pe moarte. Sunt laşi! Iar când am eu gripă, să nu mai vorbim! Când eram medic, în spital, femeile erau mult mai curajoase în faţa morţii, în faţa bolilor. Bărbaţii sunt mereu dramatici!

.............................

Acum că am revenit la literatură, ce relaţie aveţi cu Jose Saramago sau cu cărţile lui?
Nu-mi place să vorbesc despre alţi scriitori. Nu fac asta.

Mă întrebam dacă vă cunoaşteţi personal, dacă sunteţi prieteni.
Îl ştiu, dar nu l-am văzut de foarte foarte mulţi ani! Are vârsta tatălui meu, în plus. Nu pot să vorbesc despre el şi, de obicei, nu vorbesc despre alţi scriitori. Nu cred că e tocmai etic.

Nu e nimic rău, din punctul meu de vedere, să vorbeşti despre prieteni.
În general nu cred că scriitorii sunt nişte persoane interesante. De obicei sunt un pic plictisitori. Când eşti cu ei nu fac decât să vorbească despre literatură. La fel cum doctorii vorbesc despre medicină şi aşa mai departe. Mie-mi plac oamenii normali. Sunt însă şi câţiva scriitori care fac excepţie de la regulă. Amos Oz, de exemplu, e un om extrem de amuzant. Niciodată nu vorbim despre cărţi când ne întâlnim. Vorbim despre multe alte lucruri, despre fotbal de exemplu, dar nu despre literatură. În general, dacă sunt buni, scriitorii nu vorbesc despre ce fac. Scriitorii, chiar şi cei foarte buni, sunt oameni obişnuiţi. Pur şi simplu îşi fac meseria cât de bine pot.

Nu sunt mulţi scriitorii care afirmă că nu sunt nişte persoane extraordinare.
Dar de ce, de ce ar fi?

Pentru că ceea ce fac ei nu poate face oricine.

Nu-i lua prea în serios. Un interviu e de fiecare dată un exerciţiu de vanitate. Vor să te impresioneze, vor să crezi că sunt foarte speciali. Dar sunt oameni normali. Asta e meseria lor. Nu ştiu, poate au o sensibilitate diferită, dar am mereu impresia că vor de fapt să-i impresioneze pe jurnalişti. Mie, de pildă, nu-mi place să dau interviuri. Când am fost în Spania, am făcut o conferinţă de presă şi asta a fost tot.

De ce nu vă place să daţi interviuri?
Pentru că nu sunt important şi opiniile mele nu sunt importante. Cărţile trebuie să existe prin ele însele. Dar editorilor le plac interviurile, cred că, dacă apari într-un ziar, or să vândă mai multe cărţi. Nu cred că e aşa.

cititi-l pe tot:)

de la 1 la 10, sapte

nu stiu de ce nu mi-a placut foare tare love in thoughts.
e clar ca e vitala starea pe care o ai cand vezi un film, iar eu numai zen nu am fost lately.

alaturi de barfuss (bearfoot)unii nemti mi-au aratat ca se pricep de minune atunci cand vine vorba de feelings.



dar pentru ca sunt aceasi norocoasa, tocmai ce m-am delectat cu mostre de minunatii mazi, azi.
despre asta, curand, acolo unde trebuie:)
teaser:



magic!

'5.''42-'5.''62

love in thoughts



astept sa-l vad
:-s





azi am introdus eticheta "feelings". oh, my!

i could be a basset

"his song is making me really sad. Im into this person who is promiscuous so..... i can totally connect with her fear of commiting to a uncommited person...."

s p e a c h l e s s

"all we got is tonight that is right till first light"

piesa asta ajuta sa treaca neobservat (ya, right!) faptul ca in fiecare dimineata pana in ora 10, ascult/vad aceeasi piesa, uneori si de mai multe ori, de cateva luni incoace.
nu zic care e, ca sa nu scriu ceva rau despre ei, nici macar asa, usor.
dar bine ca deocamdata nu incepe si asta sa ma urmareasca zi de zi cu atata perseverenta.
oare cine face playlistul de dimmineata de la vh1 are ceva alzheimer, e pur si simplu addicted sau e megasupergalifracilistic de bine platit direct de la sursa!?

as putea sa-i multumesc lui matei

acest matei.
pentru ca m-a scos din letargia specifica atunci cand intram pe a scrie.
sau pentru ca am dat in sfarsit peste un text care mi-a placut mult, ceva ce imi lipsea, se pare.
n-am mai avut timp de citit bloguri, de citit reviste, de citit carti, articole sau orice altceva. in mare pare si pentru ca nu am mai avut tragerea de inima sa imi fac timp.
dar textul asta m-a trezit. si ma bucur.
e ceva subiectiv, mai mult ca sigur.
am facut si eu cursul si il stiu si pe matei din paginile pe care le facea in time out. atat cat poti sa stii pe cineva care face paginile de fashion in time out:)

si mai ales pentru ca imaginea lui lupsa se prafuia asa, tare de tot. nu-mi mai placea deloc ce face. dar parca s-a mai scuturat un pic:)

cat despre matei, trebuia sa fi facut si eu deja asta.

pasarea colibri la mine pe blog

"protagonistul acestui videoclip sunt eu".
l-am citat pe tipul de la cablu, care ne-a conectat azi dimmineata la net.
il cheama bogdan si a ramas nostalgic dupa perioada aia din 2002 cand dadea si autografe. dupa 7 ani, inca se mai mandreste cu aparitia asta.
sefii lui s-au bucurat la vremea aceea "foarte tare". iar de fiecare data cand era clipul difuzat pe atomic, ii suna telefonul si primea felicitari.

am net acasa, mi-era asa dor. me happy

gran torino

trebuie schimbata sala de la cinematograful studio. chiar nu e de inteles ce lipseste si cui, pentru a schimba scaunele, sistemul de vetilatie/aerisire, draperiile alea creepy si mobilierul personalului. chiar nu e explicabila intarzierea asta pentru un cinematograf de pe the mighy magheru, in vremurile astea. dar asta e alta poveste.

imi pare rau ca nu pot eu sa fac ceva pentru ca lucruri atat de simple sa se schimbe, dar si asta e alta poveste.

ideea este ca, aproape fara chef, am vazut gran torino. si ca mi-a placut.
stiu ca mi-l dadusem jos chiar inainte sa-mi moara hard diskul de la magicul mac. pentru a doua oara (alta poveste).
si il dadusem jos pentru ca citisem undeva ceva care mi-a placut, dar din care nu imi mai amintesc nimic.
asta imi aduce aminte, in schimb, de gorzo, andrei gorzo, care a scris undeva ca dumnezeu ar arata ca gary grant. desi nu cred ca scrisese chiar asa si oricum, si asta e cu totul alta poveste:))

intotdeuna mi-a placut clint eastwood. am inteles ca nu toti ar spune asta, dar mie chiar mi-a placut mereu suficient de mult incat sa nu-i evit filmele. desi million dollars baby mi s-a parut absolut groaznic. iar de ultima treaba cu angelina jolie nici nu am vrut sa ma ating, changelling or smthg???!! whatever. cred ca imi place ca actor, atat cat imi place.

bun. gran torino are marele merit de a fi un film simplu, cu pattern clar si cu fiecare detaliu previzibil si curat executat de toata lumea. de la scenarist la ultimul figurant, trecand pe la regizor si actorul principal, aici unul si acelasi, pana la cainele din rolul cainelui din filmul asta:d

ideea e ca desi te cam plictiseste mare parte din cat iti ruleaza in fata, pana la urma te prinde, te surprinde, te racoreste si, in modul cel mai facil, dar ce conteaza?, te face sa gandesti.
fie chiar si pentru o fractiune de milisecunda. dar da, ceva face acolo un fragil click, fragil, dar totusi click.
si pentru mine, un click care imi aimteste de ce exista filmele si de ce nu m-as putea lipsi de ele, in cantitati industriale.
ei bine, pentru acel fel de click. fie el si fragil.
apoi daca ma gandesc si cate s-au pus in miscare ca acel click sa aiba loc, m! dar asta este alta poveste intr-adevar:)

ideea e simpla, ca si intentia unui eastwood care incheie un film pe care il regizeaza si in care joaca cu un mic fragment dintr-o piesa pe care tot el o si canta. (mie asa mi s-a parut, desi n-am verificat, dar oricum, stiu ca mi s-a parut un pic too much, desi poate nu era el sau pentru ca oricum nu conteaza (OMG!!!:)))

bun film, placut film, nu pierdut seara pentru ca vazut film:)

ce tare e si numele asta. desi nu e nimic nou cu el si cu folosirea unei marci speciale de masini pe post de nume pentru un film care numai despre masini nu e.
dar si eu tot pe post de titlu l-am folosit. gran torino. si nici macar nu imi place asa tare cum suna. hmmmm:)

black books it is!

9.2/10 asta e raitingul pe imdb, o fi si asta un reper!

un tip care isi mananca ciupercile din par daca ramane singur.
pentru ca nu poate, nu vrea si nu insista sa faca nimic altceva decat sa bea vin si sa fumeze si sa citeasca.
traieste heavenly, spune el, intr-un bookshop, pe care il are si il manageiueste alaturi de manny, un majordom british varianta secolul 21. (astea sunt inventiile mele)

ideea e ca iarasi mi-a picat in maini si ochi ceva incredibil de funny, spumos si infinit de wow!!


i love it!
unii zic asa: Always have been a big fan of Fawlty Towers, Father Ted and Blackadder. So when I knew about this series, I just had to see it. Now that I have seen it, there is only one thing I can say about it: Black books is absolutely great and hilarious. It proves that the UK is still the best breeding ground for humoristic series.

Bernard Black - an anti-social, boozing and smoking sarcastic pessimist - runs his own book store. He doesn't like people who buy books and hates his customers. He has one employee: Manny. Manny looks more like a bum, never stands up for himself when he is the target of Bernard's sarcasm and is always full of stress. Next door to Bernard's shop is the Nifty Gifty gift shop run by Fran, probably the only friend Bernard has.

The humor is perhaps not to everybody's taste. I guess not everybody will understand and appreciate the sarcasm and surrealism in this series, but I loved it. I would give this series a 10/10 if we could vote on it.

rubrica permanenta: cat de lene mi-a fost sa scriu postul asta. de la 1 la 10, 10:D

the most beautiful thing

&more.

same old story same old me

razorlight. i-as lua cu mine daca ar trebui sa o iau razna pe o insula pustie:)))

the kitchen made easy and fun and beautifully colored

dintre slabiciunile mele, ies in evidenta, dintotdeauna:

vasele si accesoriile de bucutarie, care trebuie sa fie cele mai dragute, prietenoase si cat mai multe

hrana care trebuie sa fie mereu colorata si sa arate bine, pentru ca altfel ne batem joc

placerea de a merge la piata, piata. mixul dintre piata si mega image e un must

jamie oliver si felul in care mi-a facut el viata mai frumoasa

mancarea diet

fara ele sunt irascibila si nu se intelege nimeni cu mine

toatea astea si multe, multe alte bucurii, la mazi. care mazi se exprima din nou, aici.

me wants sparks

imi place atat de mult sa am tot timpul o viata plina si draguta, draguta, cu oamenii cei mai draguti langa mine, incat nu ma dau inapoi de la nimic pentru a mentine the ever sparkliness of it.

dar uneri obosesc asa tare,tare de nici fata, vesnic mobila si prea expresiva de obicei, nu mi se mai misca.
adica ma pleostesc. f tare. si nu mai am asa chef de nimic.

nu mai vreau sa ies, sa vad oameni, sa imi cumpar lucruri sa le aranjez si sa le bibilesc (nimic nu ma relaxeaza mai tare decat sa imi aranjez asa, hainele, desi cred ca e una dintre cele mai boring stuff do to ever, pentru altii)
nu mai am chef sa fac curat, ordine, sa vad filme, sa citesc, sa scriu sau sa ma gandesc la what's to do to make him happy, or her, or me.

i hate it

ma gandeam ca daca scriu aici o sa fie ca pe vremuri, cand scriam aici si ma simteam mult mai bine dupa.

dar cum nimic nu mai e la fel dupa ceva timp, nici asta nu mai este:):( ya............... (iar eu urasc punctele astea din tot sufeltul si acum, am ajuns sa le folosesc)

fix acum am primit linkul asta de la adi
the lost song

the cat empire


am zis ca sunt rasfatata, nu?

"10 most fascinating people of 2008"

aseara am ajuns acasa cat de repede am putut, pentru ca aveam de recuperat muuulta odihna ratata.
am ajuns pe la 9. si pana la 03 am nu m-am oprit din 30Rock. :D

m-am trezit azi la 8, iar cum ma simt acum, chiar n-are rost sa povestim.

30Rock e tare pentru ca eu, un om care chiar nu rade (din pacate) la filmulete si filme si scene si scenulete la care de obicei ceilalti se rup de ras, serialul asta m-a facut sa hohotesc. uau!

tot 30rock (prescurtare de la adresa unde se afla NBC-ul on 30 rockfeller street) e creatie 100% tina fey
de care eu am auzit recunosc de abia cand a facut valva imitand-o pe sarah pellin in tipul campaniei electorale din SUA.

puncte forte: alec bawldin
jane krakowski (elaine vassal in ally mcbeal)

nu se compara cu nimic din ce am vazut pana acum, dar trebuie sa fiu mai odihnita sa imi dau seama si mai exact, de ce mi s-a parut atat de tare.
oricum, tina fey e fascinanta, pur si simplu.

cele mai spookie lucruri din lume

includ si felul in care arata oamenii, la varste diferite.

printre primele dati cand mi-am dat seama ca e ceva aiurea, a fost bineinteles, cand i-am vazut pe parintii si bunicii mei in fotografii de acum 20, 30 sau chiar mai multe zeci de ani.

dar efectul n-a fost chiar atat de intens.
ma gandeam doar ca e bine.
oricat de slab si incredibil de schilod ar fi un tip care imi place acum, sa stau linistita ca peste 20 de ani nu o sa mai fie deloc asa:)))

socul cel mai percutant a fost blondie
hearts of glass 1979

toate astea pentru ca am vazut azi la pranz, "top 10 before they become famous".

no 1
i will fallow 1980

m-au amuzat (poate nu stie toata lumea cat de tare si de magic e vh1, for ever and ever and never ending magic:))

dupa zece minute

PENTRU CA A TRECUT PRAGUL BETA

PORTOCALA MECANICA EXISTA SI CHIAR VA FI CEA MAI TARE PUBLICATIE ONLINE EVER SI PENTRU ALTII, CA PENTRU MINE ESTE DINAINTE SA FIE CHIAR BETA.

bun!
capsurile sunt si pentru ca e cea mai tare chestie pe care o scriu aici si pentru ca merit pedeapsa ca m-am panicat aiurea:D
ce inseamna sa nu ai creditanta tz tz tz tz

:)

straight face

portocala mecanica a disparut :|
chiar daca e doar momentan (refuz sa ma gandesc la altceva) e asa de neplacut sa mi se spuna

The webpage cannot be found
HTTP 404
Most likely causes:
There might be a typing error in the address.
If you clicked on a link, it may be out of date.

What you can try:
Retype the address.

Go back to the previous page.

Go to and look for the information you want.

More information WTF?

si ora asta e asa prietenoasa. numai bine sa dau telefoane in cautarea portocalei :| :|

:(

trebuie sa avem o discutie

lollipop makes my happy

si imi place ca sunt doua piese minunate, una dupa alta.
trebuie sa vad ce e cu the chordettes.

intr-o lume magica, asa cum e a mea uneori, ceri o piesa draguta si primesti doua!

test

vreau sa vad cum iese treaba asta, inainte sa o pun pe portocala mecanica.
acum, nici eu n-as vrea sa cred ca aici e ciorna pentru acolo, dar daca nu mai am timp de scris aici, nu mai am vlaga, nici timp, nici idei, what's a girl to do?!

ding, dong! mai e asa de putin:)

portocala mecanica e aproape de lansarea oficiala, sper ca toata lumea e pregatita pentru cea mai tare publicatie online de ciclism urban. daca nu, o sa ii pregatim noi, ca doar de aia ne apucam de treaba asta. me happy!

altfel:

sper sa nu aiba toata lumea biciclete vintage si pick-up si discuri de vinil, aparate de fotografiat vechi cu film si chiar, asta e chiar tare, polaroide :(
sa nu fie toti ahtiati dupa arta urbana, asa cum am resimtit eu la unii si altii, BORINGGG!!!!
sa ne ferim de clishee si sa facem lucruri pe care le simtim cu adevarat. nu pentru ca asa se face si asa e cool si asa face nu stiu cine si nu stiu ce.

e un fel de been there done that. recunosc. dar acum ca am depasit faza asta, nu ma pot abtine sa nu ma compleseasca dezacordul pentru spiritul asta, usor turmanian( de la turma)

e aceeasi faza cu toti oamenii care si-au luat aparate de foto DSRL
cei care merg la targuri de vechituri si se intorc cu aparate foto din familia si timpul zenit-urilor
treaba cu polaroidele mi-a pus, de fapt, capac. sooo fake. really. ma rog, fiecare are dreptul la perceptiile lui si eu as vrea sa nu le am pe astea, dar astea sunt.

din pacate nu pot articula mai bine tot ce vreau sa spun, pentru ca asa sunt eu. far away from being perfect ( mi-e fffff lene)

intr-un timp, nu stiam ce sa spun despre blogul meu. despre ce fel de blog e si pentru ce exista el. imi spuneam si spuneam celor care ajungeau sa ma intrebe, ca e un blog al meu, pentru mine, are rol terapeutic si e o mica placere de a mea pur si simplu, ca nu ma intereseaza cine il citeste si ce face cu ce citeste aici si ca nu il arat de fapt nimanui si ca cine il gaseste bine, cine nu, nu. cu alte cuvinte ceva destul de incurcat.
in mare, toate astea sunt valabile.
dar de dimineata mi-am dat seama, acum ca sunt mai departe de el, de blog, pentru ca nu mai am peste tot net, ca e un blog asa cum sunt cele pe care imi place mie sa le citesc. era atat de simplu:)


what does beutiful mean?

underwater fusion

la berlin m-am dat cu biciceta donna summer, fara sa imi vina in minte imaginea cantaretei cu pricina, o buna bucata din timp.
in prima zi aveam impresia ca mi-a revenit o bicicleta cu imagine de cantareata blonda. pre sandra si smanatha fox.
mea culpa, pentru ca atunci cand am fost trezita la realitate, mi-am dat seama ca stiam cine e donna summer, dar chiar am o memorie confuzata si nesigura, asta e.














a fost si zi, nu numai noapte:)
a plouat non stop si a fost foarte frig.
minunat este ca asta n-a contat si ca mi-a placut foarte mult.
nu vreau sa locuiesc acolo, dar vreau sa vad orasul si in alt anotimp, sa vad daca are acelasi farmec.
berlinul e locul cu cei mai rasfatati biciclisti din lume. iar ei stiu sa rasplatesca rasfatul cu mult farmec, personalitate si mai ales, pentru ca par ca nu se dau niciodata jos din sa:)

vine vine primavara

prinde contur:)
nu mai zic ca de abia astept, pentru ca suntem multi care facem asta. de abia as-tep-tam!
salut inspiratia de a transforma in imagine un crampei de imaginatie colectiva intamplata intr-o seara in casa de pe victoriei. si sorina si cosmin si eu, cred si sper, ca ne gandeam la ceva care seamana cu ce a facut alin mai sus.
eu regasesc ceva acolo:) si ma bucur.

ce sa mai zic. cica la berlin o sa ploua continuu. aseara n-am gasit cismele de cauciuc cu care ma visam pe strazile berlineze, dar mai incercam.
cinci zile departe de job, de ritmul zilnic. mai conteaza altceva?


da, mai conteaza:D
sa vad (si) the kills!


muhahahaha:))

:(

l-am pierdut pe mr cartita!

i hate lilla, desi numai eu sunt de vina. dar daca ea nu era, mr cartita ar fi fost tot al meu acum.
bine, asta e rasfat.

dar, pe bune, cum sa nu ma enervez si sa nu ma supar. nu-l mai am. pierd tot, niciun obiect dragut nu poate sa stea cu mine mai mult de doua zile??!!

as vrea sa gasesc intr-o zi la un loc, toti cerceii pe care i-am pierdut pana azi. doar asa, sa le arunc o privire, sa vad de care mi-ar fi placut mai mult. pe multi nici n-am reusit sa ii port, de la magazin pana acasa s-au si facut de ne gasit.
de mica am aflat ca lucrurile, obiectele din jurul meu, au viata lor, independent de mine. le respect pentru asta, n-am ce zice. unele sunt dragute si ma lasa in pace, ma urmeaza, nu se strica, nu ma lovesc si clar ma ajuta sa le iubesc si sa am grija de ele. pur si simplu fac parte din viata mea. nu cred in expresiile: e doar un ceas, un telefon, un computer. decat poate pentru ca asa e decent pentru cei din jur, dar pe dinauntru, mor de nervi. sa te ia naiba de orice ai fi tu, daca nu ma lasi sa te folosesc si daca indraznesti sa si dispari, n-ai decat!
am de la un timp, un coleg care imi face campanie. cum ca as fi cinci intr-una. si ca aud voci si ca vorbesc cu mine. as if!:)))